46 matches
-
bandă de camarazi, cu poante și tipare fumate, care trebuie să execute un plan sinucigaș. Dacă firul asta narativ va mai excită și a suta oară, atunci va felicit, sunt invidios. Desigur, fiindcă suntem în 2016 și Hollywood-ul este Mecca progresivismului, avem un veritabil ansamblu antropologic pe partea rebelilor. Personajul feminin alb conduce o gașcă multicolor etnică, în timp ce Imperiul este în totalitate alb, bărbat și, deci, rău. Nu este greu să vezi imagistica nazistă din care s-a inspirat Lucas pentru
Star Wars – Apare și Moare by https://republica.ro/star-wars-apare-si-moare [Corola-blog/BlogPost/337692_a_339021]
-
și al realităților politice și religioase dintr-o Rusie aflată în procesul de modernizare. De multe ori lucrările sale sunt considerate profetice, deoarece au anticipat comportamentul revoluționarilor bolșevici, precum și efectul unor curente socioeconomice și geopolitice specifice secolului al XX-lea: progresivism, socialism, nihilism. Dostoievski este și precursorul unor idei moderne în literatură și filozofie. Se consideră că ar fi părintele existențialismului, în special datorită nuvelei "Însemnări din subterană", descrisă de Walter Kaufmann ca „cea mai bună uvertură pentru existențialism scrisă vreodată
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
O. Decroly stabilește drept criteriu principal în organizarea și desfășurarea instrucției interesul copilului. Dragostea și respectul copilăriei sînt universale în toată istoria educației noi. 5.9.1. Statele Unite ale Americii Curentul educației noi a pătruns în America sub denumirea de progresivism. Programul educativ al Asociației de educație progresivă (Progressive Education Association) din S.U.A. se suprapune programului Ligii educației noi din Europa: 1) libertate de dezvoltare gradată; 2) interesul este mobilul oricărei munci; 3) profesorul este un îndrumător și nu impune munca
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
mare atenție tuturor aspectelor dezvoltării fizice a elevului; 5) cooperarea între școală și familie trebuie să fie stimulată pentru a satisface necesitățile copilului. Printre principiile educației progresiviste se află: exprimarea și cultivarea individualității, activitatea liberă a elevilor, învățarea prin experiență. Progresivismul pretinde metode și curriculum individualizate, fondate pe trebuințele și interesele actuale ale copilului. Reprezentantul cel mai de seamă al progresivismului este John Dewey. În 1896, el înființează o școală experimentală la Universitatea din Chicago. Obiectivul său era de a experimenta
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
satisface necesitățile copilului. Printre principiile educației progresiviste se află: exprimarea și cultivarea individualității, activitatea liberă a elevilor, învățarea prin experiență. Progresivismul pretinde metode și curriculum individualizate, fondate pe trebuințele și interesele actuale ale copilului. Reprezentantul cel mai de seamă al progresivismului este John Dewey. În 1896, el înființează o școală experimentală la Universitatea din Chicago. Obiectivul său era de a experimenta metode de învățămînt corespunzînd idealului său pedagogic. În această școală a înlocuit planurile de învățămînt, programele și metodele de predare
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
ei înșiși, în parte, ca fiind oameni de știință care descopereau fapte economice și politice ale vieții industriale cu mai multă claritate, consistență și mai mult "realism" decât a făcut-o oricine altcineva înaintea lor. Aceasta era o parte din Progresivismul de amploare menit să găsească reforma politică a faptelor (71). Un exemplu ilustrativ al acestor încercări de reformă în reprezintă faptul că în 1900 statele și agențiile federale strângeau regulat date despre temele economice și sociale. În prima decadă a
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
9. Modelul dinamic al lui McGee (1997) 170 10.10. Curricula moderne la apogeu 171 Note și referințe bibliografice 172 Capitolul XI. Odiseea curriculumului modern în secolul XX 175 11.1. O cale comprehensivă printre curricula moderne 175 11.2. Progresivismul și ideile curriculare moderne 176 11.3. Curricula progresiviste versus curricula eficientiste 177 11.4. Resurecția eficientistă postbelică 178 11.5. Declinul criticist și restaurator 179 11.6. Deceniul marii literaturi curriculare 180 11.7. Explozia cercetărilor psihopedagogice și curriculumul
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lui Bobbitt, deși era un teoretician și nu un administrator, ca acesta. Studiase cu Dewey la Chicago, iar lucrarea sa din 1909 Methods of Teaching, Developed from a Functional Standpoint era influențată de ideile marelui progresivist. A considerat însă că progresivismul și eficientismul pot fi conciliate într-un model de determinare a curriculumului mai riguros decât cel conceput de Bobbitt. Charters a dezvoltat în lucrarea sa Curriculum Construction (1923) un model de analiză a operațiilor, numită de el job analysis, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
capcanele și eresurile pe care orice schimbare educațională de asemenea amploare le implică. Acest capitol este așadar un „fir al Ariadnei” menit să ofere o cale limpede pentru comprehensiunea complicatelor opțiuni teoretice și practice ale diverselor curricula moderne. 11.2. Progresivismul și ideile curriculare modernetc " 11.2. Progresivismul și ideile curriculare moderne" Una dintre sursele fundamentale ale modernității curriculare este filosofia progresivistă americană. Părintele acesteia, John Dewey (1859-1952), a fost considerat adesea drept „cel mai mare pedagog al secolului XX”. Eseul
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
educațională de asemenea amploare le implică. Acest capitol este așadar un „fir al Ariadnei” menit să ofere o cale limpede pentru comprehensiunea complicatelor opțiuni teoretice și practice ale diverselor curricula moderne. 11.2. Progresivismul și ideile curriculare modernetc " 11.2. Progresivismul și ideile curriculare moderne" Una dintre sursele fundamentale ale modernității curriculare este filosofia progresivistă americană. Părintele acesteia, John Dewey (1859-1952), a fost considerat adesea drept „cel mai mare pedagog al secolului XX”. Eseul său The Child and the Curriculum (1902
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și teacher în alcătuirea programului de instruire) și teoria învățării prin acțiune (learning by doing). În 1904, Dewey s-a mutat la Columbia University, unde și-a extins teoriile în plan filosofic publicând lucrarea Democracy and Education (1916). Este „biblia progresivismului”. Dewey enunța concepția conform căreia societatea care își asumă ca ideal progresul social îl poate realiza numai pe calea educației. Un capitol al lucrării era dedicat curriculumului („Play and Work in the Curriculum”). Aici el propune conceptul de ocupație activă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
metodă”, a asimilat ideile lui Dewey și, începând din 1925, s-a transformat în curriculum progresivist 8. 11.3. Curricula progresiviste versus curricula eficientistetc "11.3. Curricula progresiviste versus curricula eficientiste" Aflat în dispută permanentă - deși subtilă - cu eficientismul dominant, progresivismul a evoluat continuu în perioada 1928-1989, alimentând cu „ingrediente epistemice” din ce în ce mai temeinice eforturile de a construi o teorie curriculară cu adevărat științifică. În anii ’20, teoriile eficienței sociale și progresivismului au declanșat în SUA reforme educaționale rivale. „Tabăra eficientistă” (Bobbitt
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
eficientiste" Aflat în dispută permanentă - deși subtilă - cu eficientismul dominant, progresivismul a evoluat continuu în perioada 1928-1989, alimentând cu „ingrediente epistemice” din ce în ce mai temeinice eforturile de a construi o teorie curriculară cu adevărat științifică. În anii ’20, teoriile eficienței sociale și progresivismului au declanșat în SUA reforme educaționale rivale. „Tabăra eficientistă” (Bobbitt, Charters, Snedden ș.a.) și „tabăra progresivistă” (Dewey, Kilpatrick, Childs ș.a.) au intrat în dispută. Ambele susțineau optimizarea socială prin educație, dar propuneau realizarea acesteia prin viziuni curriculare foarte diferite. Boyd
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
științifice a oricărui curriculum. Este totuși interesant că Bode nu l-a atacat pe Dewey și s-a aliat cu el în ceea ce privește construirea curriculumului pe baza conceptelor de inteligență socială și schimbare socială. Poziția adoptată s-a dovedit benignă pentru progresivism. Pășind pe urmele lui Bode, Harold Rugg și Ann Schumaker au avansat, în The Child-Centred School (1928), pe lângă conceptul inclus în titlu, o teorie curriculară care extindea spiritul democratic al lui Dewey la proiectarea curriculară; în acest mod se puteau
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
teren în școlile secundare 12. În 1932 a publicat pamfletul Dare the School Build a New Social Order? (Poate școala să construiască o nouă ordine socială?). Răspunsul era un categoric „Nu!”. După rostirea acestui „Nu!”, Counts s-a despărțit de progresivismul clasic, propunând un progresivism nou, care însă era articulat cu o viziune social-politică de sorginte socialistă (marxist-leninistă chiar)13. 11.4. Resurecția eficientistă postbelicătc "11.4. Resurecția eficientistă postbelică" Imediat după al doilea război mondial, mișcarea curriculară eficientistă, redusă la
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
12. În 1932 a publicat pamfletul Dare the School Build a New Social Order? (Poate școala să construiască o nouă ordine socială?). Răspunsul era un categoric „Nu!”. După rostirea acestui „Nu!”, Counts s-a despărțit de progresivismul clasic, propunând un progresivism nou, care însă era articulat cu o viziune social-politică de sorginte socialistă (marxist-leninistă chiar)13. 11.4. Resurecția eficientistă postbelicătc "11.4. Resurecția eficientistă postbelică" Imediat după al doilea război mondial, mișcarea curriculară eficientistă, redusă la tăcere câteva decenii, a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
activă și utilă pentru viața celui care se formează. Caracterul practic al acestei viziuni despre curriculumul educațional este evident. El diferențiază, prin tradiție, învățământul european, care mai păstrează amprenta scolasticii și magistrocentrismului, de cel american, influențat de pragmatism, eficientism și progresivism. Există însă o „coloană vertebrală” a oricărui curriculum? Majoritatea teoreticienilor moderni consideră că da. (Dar nu și cei „postmoderniști”.) Într-adevăr, cel puțin în ceea ce privește curricula moderne din spațiul euroatlantic, pot fi identificate minimum trei categorii de elemente care „populează” câmpurile
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și fericire fără limite. Și nicăieri nu se putea observa mai bine acest lucru decât în SUA. America, victorioasă în al doilea război mondial, transformase mitul național de „țară a tuturor posibilităților” în realitate. Totul părea a fi rezultatul pragmatismului, progresivismului și eficientismului, adică al unei religii care celebra știința, promova o eshatologie bazată pe prosperitate materială și dădea dovezi clare că este pe cale să edifice, cu ajutorul tehnologiilor, Edenul terestru. În anii ’60, oamenii de știință, savanții, cercetătorii etc. au înlocuit
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Basic Propositions of a Growth and Self-Actualization Psychology”, schița teoria „învățării totale” prin așa-numitele „experiențe cruciale” (peak experiences). Ambele teorii se opuneau radical psihologiei behavioriste a învățării și formării personalității; și, în consecință, repudiau miturile curriculumului modern ale eficientismului, progresivismului și pragmatismului. Reconceptualismul și umanismul au evoluat spectaculos în deceniul următor, aplicând lovituri letale gândirii curriculare moderne și demonstrând că pilonii săi de bază, raționalitatea și obiectivitatea, sunt, de fapt, „călcâie ale lui Ahile”. Mentorul celor „doi părinți ai reconceptualismului
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pedagogia instituțională și interpretarea hiperraționalizată a curriculumului; j) pedagogia internațională și interpretarea globalistă a curriculumului. 15.2.2. Cele zece „provincii curriculare” postmodernetc "15.2.2. Cele zece „provincii curriculare” postmoderne" Pedagogia critică a luat naștere din prelungirea reconstrucționismului și progresivismului în anii ’70, când a devenit o pedagogie politică. Reprezentanții acestui curent au adoptat idei marxiste și neomarxiste pentru a interpreta curriculumul modern ca un „text politic”. Cei mai mulți cercetători s-au aflat sub influența teoriei reproducției sociale, edificată de sociologii
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
intrarea sa în rândul postmoderniștilor 171. Nu se pune însă problema unei rupturi radicale cu trecutul. Doll încerca de mai multă vreme să propună schimbări în curriculumul modern. Încă din 1983, de pe poziții progresiviste, cerea depășirea modelului industrial-tehnocratic. El scria: Progresivismul a fost o luptă continuă pentru a ameliora sau a umaniza aspectele mai dure ale acestui model industrial-tehnocratic (to soften or humanize the harsher aspects of this industrial-technocratic model). Într-un final, se va putea vedea ce conținut trebuie sădit
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pedagogiei experimentale și ale "educației noi" 75 6. REORGANIZAREA ÎNVĂȚĂMÎNTULUI ÎN PERIOADA INTERBELICĂ 81 7. DEZVOLTAREA MIȘCĂRII "EDUCAȚIA NOUĂ". CRITICI 84 7.1. Școala activă 84 7.2. Concilierea pedagogiei sociale cu educația nouă; munca pe echipe 90 7.3. Progresivismul 93 7.4. Reacții față de "educația nouă" 97 8. TENDINȚE ÎN FILOSOFIA EDUCAȚIEI 100 8.1. Aspirația spre valorile "eterne" pedagogia culturii 100 8.2. O teorie spiritualistă asupra educației 104 9. AFIRMAREA UNEI TEORII PEDAGOGICE ÎNTEMEIATE PE IDEOLOGIA MARXISTĂ
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mare măsură de particularitățile individuale ale elevilor; a dat școlii americane o orientare practică, răspunzînd astfel unor foarte puternice cerințe ale economiei Statelor Unite. A stimulat activitatea creatoare a profesorilor, tendința spre inovare în învățămînt. Cum vom vedea însă, reacțiile față de progresivism nu au întîrziat să se manifeste sub forma unor noi curente pedagogice: perenialismul, esențialismul, reconstrucționismul. A ne opri acum asupra obiecțiilor ce s-au adus și se pot aduce concepției pedagogice a lui J. Dewey înseamnă să anticipăm unele critici
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
efortul nostru va rămîne neputincios" (18). Spațiul nu ne îngăduie să ne oprim mai îndelung asupra acestui admirabil institutor care a reușit să scoată din inerție un întreg sistem școlar și să creeze o mișcare puternică, favorabilă schimbării. 7.3. Progresivismul În Statele Unite ale Americii, lupta împotriva școlii tradiționale începuse încă de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, cînd s-a și conturat o mișcare pedagogică la început destul de eterogenă care căuta un nou sistem de instruire, mai adecvat ritmului propriu de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
puțin consecvente a acesteia. Așa cum se întîmplă în cele mai multe cazuri, entuziasmul exagerat pentru o idee, nestrunit de spiritul critic, duce la interpretări și aplicări unilaterale. Pe fondul unei puternice reacții față de școala tradițională și sub influența spiritului novator promovat de progresivism, îndată după primul război mondial au avut loc numeroase încercări de inovare în domeniul învățămîntului. Cele mai multe dintre acestea constituiau o reacție față de tratamentul uniform la care erau supuși elevii în școala tradițională. Dintre toate, un ecou mai larg, care a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]