15 matches
-
Bacău și Român: T1, 3 - 4 m; T2, 5 - 7 m; T3, 10 - 20 m; T4, 35 - 40 m; T5, 50 - 60 m; T6, 130 - 140 m; T7, 160 - 170 m; T8, 200 - 210 m) sunt uniformizate datorită acumulărilor coluvio - proluviale (mai ales între Bacău și Adjud). În zona nordică - la nivelul Podișului Sucevei, climatul este mai răcoroas și mai umed. În zona sudică climatul - temperat-continental, este caracterizat de veri fierbinți și secetoase (excepție luna iunie), iar precipitațiile sunt în general
Culoarul Siretului () [Corola-website/Science/334311_a_335640]
-
martori de diferite proveniențe (cristalină, vulcanică și sedimentară). Din analizele geologice efectuate în zona barajului și pe cuprinsul cuvetei lacului de acumulare, rezultă că formațiunile geologice sunt de vârstă Cuaternară și Pliocenă. Cuaternarul este reprezentat prin depozite aluviale, deluviale și proluviale. Depozitele aluviale apar în lunca pârâului Cușmed și prezintă o stratificare în cadrul căreia la suprafață, pe grosimi de 2,5 - 4,0 m, se află un strat continuu de argilă, argilă nisipoasă și argilă prăfoasă, de culoare gălbuie-cafenie. Depozitele deluviale
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
argilă, argilă nisipoasă și argilă prăfoasă, de culoare gălbuie-cafenie. Depozitele deluviale se întâlnesc pe ambii versanți și pe văi și sunt constituite din argilă, argilă-prăfoasă și argilă nisipoasă, gălbui roșcate. Grosimea deluviului variază între 1,0 - 4,0 m. Depozitele proluviale se găsesc numai în versantul drept sub formațiunile argiloase deluviale și sunt alcătuite din nisip fin și nisip prăfos cu fragmente colțuroase de gresie dură, cuarțitică, până la adâncimi de 4,5 - 7,0 m. Pliocenul formează roca de bază și
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
îngustă, doar sectorul din aval de confluența cu valea Râușorului fiind mai bine evidențiat la aproape 300m lățime. Lunca este clădită din materiale recente, aluviuni în care predomină nisipul grosier în stratificații cu pietrișuri provenite în mare parte din materialele proluviale aduse de torenți. Valea Argeșului răzbătând din spectaculoasele chei cu același nume, se lărgește în Depresiunea Arefului printre versanții puternic înclinați și scurți, formându-și o luncă și chiar o terasă ce se dezvoltă pe ambele părți ale râului, dar
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
hidrologice ale carstului in zona Carașova, prezintă particularitățile: Reprezentative pentru acest areal sunt solurile zonale, determinate în mod direct de climă, vegetație și litologie. Reprezentative pentru acest tip sunt următoarele tipuri de soluri: - soluri brune eu-mezobazice pe materiale eluviale și proluviale, pe platourile calcaroase; - terra-rosa formate pe un substrat calcaros; Solurile azonale se împart în : - solurile hidromorfe, soluri gleice în lunca râului Caraș; - erodisoluri, pe suprafețe foarte înclinate, formate prin îndepărtarea orizonturilor superioare, mai ales pe versanții vestici ai munților Aninei
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
2-5 grade), care mărginește un abrupt sau un versant înclinat. Reprezintă forme de tranziție, cu profil general concav. În funcție de origine se disting: glacis de eroziune¬ - format prin eroziunea unor roci friabile la baza unor abrupturi; glacis de acumulare (aluvial, coluvial, proluvial) - format prin acumulare la baza unui versant. Coluviile sunt materiale acumulate la baza versantului, rezultate prin spălare în suprafață, șiroire, procese gravitaționale; sunt formate în general din materiale fine. Proluviile sunt depozite sub formă de con, ce se acumulează la
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
lungul văilor, pe terase și pe versanți - aluvial situat în cadrul văilor propriu-zise și pe unele terase mai vechi - fluvio-glaciar situat în zonele marilor câmpii deltaice și fluvio-glaciare - deluvial existent în regiuni de câmpii piemontane, câmpii joase, depresiuni, văi mult lărgite - proluvial întâlnit în perimetrul conurilor de dejecție - eluvial pe sectoarele cumpenelor de ape, suprafețele și versanții cu înclinare slabă Aproape fiecare din tipurile genetice de loess prezintă caractere proprii, care pot fi puse în evidență pe baza analizelor complexe (mineralogice, granulometrice
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
Uvalele sunt forme depresionare, ovale sau circulare, cu dimensiuni de zeci și sute de metri, formate din unirea mai multor doline. La cele puțin evoluate fundul este vălurit; la cele evoluate este neted, trecerea spre versanți făcându-se prin trene proluviale sau de grohotiș. În cadrul lor pot debușa izvoare, pot funcționa estavele. În România se întâlnesc în Munții Apuseni, Munții Mehedinți și Munții Banatului. e)Poliile reprezintă formele depresionare cele mai evoluate și pot fi: alungite, rotunde, ovale sau neregulate; dimensiunile
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
denudaționale de pe versanți. Acolo unde apar, suprafețele de glacis sunt slab înclinate de la orizontală până la 5°-8° și fac racordul dintre relieful mai înalt din spate cu cel relativ plan din față pe care-l parazitează atunci când sunt acumulative. Acumulările proluviale și proluvio-coluviale se întâlnesc în lungul șesului Bahluiului între Hârlău și Cotnari. Astfel, șesul Bahluiului este flancat de numeroase conuri de dejecție, ca cel al Buhalniței, al văii Scobinți, Broscăria, Bădeni, Nicolina-Hârlău (V. Băcăuanu, 1968). O situație deosebită se întâlnește
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
sculpturale cu o fragmentare și o energie mai accentuată, acer reflectă activitatea intensă a factorilor exogeni desfășurată în vederea lărgirii depresiunii pe seama regiunii înalte de la vest. Pe flancul estic și pe fundul depresiunii predomină însă relieful de acumulare aluvială, coluvială și proluvială (V. Băcăuanu, 1968) . În interiorul său, la nivelul șesului Bahluiului, altitudinile absolute oscilează între 102 m la Cotnari și 137 m la Hârlău. Relieful de acumulare de pe fundul depresiunii, respectiv din șesul Bahluiului, este format din depozite nisipo-argiloase, cu lentile de
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
deșerturile SUA și ale Mexicului se deosebesc de cele ale Asiei, prin predominarea unor morfostructuri complexe. În relieful acestor deșerturi se impun adesea o succesiune de creste montane de mică înălțime și depresiuni intramontane largi, cu depuneri aluviale, lacustre și proluviale. Sunt de asemenea caracteristice podișurile cu forme structurale, în care eroziunea a creat canioane adânci, platouri structurale cu abrupturi etc (Marele Canion). Podișul Marelui Bazin are doar aparentă înfățișare de podiș datorită delimitării sale de culmi înalte muntoase. Prezintă o
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
Almăjului se întalnesc pe versanții și culmile de până la 550-600 m, sub păduri de fag și gorun, trecând către districambosoluri. De asemenea, apar sub forma unei benzi continue pe rama nordică a depresiunii Sichevița până la Berzasca, pe depozite coluviale și proluviale groase. În Munții Locvei se găsesc până la altitudini de 450-500 m, pe roci cristaline, între valea Radimnei la vest și contactul cu zona calcaroasă la est și pe roci acide (sub vegetație acidofilă) la Liuborajdea, Moldova Nouă etc. Pe roci
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
în Munții Locvei și 8-10 oC în Munții Almăjului) și precipitații medii între 600 și 800 mm/an; aceste condiții favorizează procesele de alterare a substratului, cu formare de argilă. Ca răspândire, ocupă forme de relief variate (lunca, versanți, conuri proluviale, terase), urcând până la 250 - 300 m altitudine. În lunca Dunării ocupă sectoarele mai înalte și depozitele proluviale ale văilor Ieșelnița, Berzasca, Liubcova și Sichevița, unde se asociază cu aluviosoluri și gleiosoluri, precum și terasele inferioare ale Dunării la Moldova Veche, Sichevița
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
an; aceste condiții favorizează procesele de alterare a substratului, cu formare de argilă. Ca răspândire, ocupă forme de relief variate (lunca, versanți, conuri proluviale, terase), urcând până la 250 - 300 m altitudine. În lunca Dunării ocupă sectoarele mai înalte și depozitele proluviale ale văilor Ieșelnița, Berzasca, Liubcova și Sichevița, unde se asociază cu aluviosoluri și gleiosoluri, precum și terasele inferioare ale Dunării la Moldova Veche, Sichevița, Liubcova. În Depresiunea Sichevița apar pe suprafețe însemnate, iar în Munții Locvei, în zona calcaroasă au un
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
și ostrovul Moldova Veche; se asociază cu aluviosoluri. Aluviosolurile reprezintă soluri tinere, în curs de formare, pe depozitele aluviale, fiind răspândite în lungul Dunării și afluenților săi. Ocupă o suprafață de circa 8000 ha în sectoarele de luncă și conurile proluviale. În funcție de gradul de solificare, pot ocupa grindurile sau sectoarele de luncă inundabilă, sectoarele de luncă neinundabilă , conurile de dejecție sau terasele joase. Aluviosolurile sunt răspândite în lunca Dunării, în Depresiunea Sichevița, în luncă și pe conul de dejecție al râului
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]