17 matches
-
Adele (GB), Beatles Tribute - The Fab Beatles(GB), Metallica Tribute - Masterpiece (RO), Queen Tribute - The Vipers (IT), Michael Jackson Tribute - MJ MAGIC (GB) Pe scena Stars vor mai urca astăzi, 28 mai, 4 betze - Red Hot Chilli Peppers tribute, New Proscenium - Nightwish tribute, Jagers, Trupa 23, iar duminică, 29 mai, Victor Rojas - Gipsy Kings tribute, Four Dimensions - Ozzy Osbourne tribute, Theo and the Wristband - Frank Zappa tribute, When Violin Meets Guitar. Mai multe poze aici.
Prima zi de HeyDay Festival, în imagini by http://www.zilesinopti.ro/articole/12679/prima-zi-de-heyday-festival-in-imagini [Corola-blog/BlogPost/100698_a_101990]
-
în 2013, din cauza bolii. MasterClasses Trisha Brown Dance Company La New York, Diane Madden și Carolyn Lucas, foste dansatore devenite directoare artistice adjunct ale Companiei, s-au gândit să perpetueze opera Trishei Brown. Ele au organizat un turneu de trei ani, Proscenium Works 1979-2011, o retrospectivă a operei ei, și au căutat să inventeze “o modalitate de a difuza operele inspirate de artele vizuale”. Performance la MoMA “Prin relația sa strânsă cu artele vizuale, Trisha este un fel de pionieră, subliniază Diane
Adio, Trisha Brown, Doamna dansului postmodern by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105688_a_106980]
-
de religie protestantă. Tot în cadrul Facultății de Teologie Reformată se va desfășura Concursul de aptitudini și cunoștințe muzicale, în 18 Februarie 2017. Facultatea de Teatru și Televiziune organizează, în perioada 1 martie - 30 aprilie 2017, a doua ediție a Concursului ProScenium - concurs de publicistică teatrală și dramaturgie, adresat în principal elevilor din clasele X-XII interesați de domeniul Artele Spectacolului - Teatrologie. Concursul oferă tinerilor elevi posibilitatea de a-și testa aptitudinile creative și în același timp, celor din anii terminali, un criteriu
Universitatea Babeș-Bolyai, concursuri care pot înlocui admiterea din vară by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104177_a_105469]
-
fiecare seară a festivalului. Pe scena Stars au concertat câștigătorii concursului lansat de HeyDay pentru newcomers, artiști pasionați, care au deschis zilele de festival cu show-uri pline de energie: Vizi Imre, 4 betze - Red Hot Chilli Peppers tribute, New Proscenium - Nightwish tribute, Jagers, Trupa 23, Victor Rojas - Gipsy Kings tribute, Four Dimensions - Ozzy Osbourne tribute, Theo and the Wristband - Frank Zappa tribute. Cum muzica a fost punctul de atracție principal, publicul a fost impresionat de cele două scene imense, personalizate
Prima ediție de HeyDay Festival s-a încheiat cu succes by http://www.zilesinopti.ro/articole/12680/prima-editie-de-heyday-festival-s-a-incheiat-cu-succes [Corola-blog/BlogPost/100699_a_101991]
-
de prosperitate după care a urmat o perioadă de regres temporar. În perioada 1987-2000, în fruntea trupei se află Parászka Miklós. Această perioadă este marcată de două evenimente majore: schimbarea numelui trupei (din 1993 este înregistrată ca ) și înființarea Fundației Proscenium. În 2001 conducerea artistică a trupei este preluată de Lőrincz Ágnes care rămâne director artistic până în 2006. Sub conducerea ei, trupa și-a sărbătorit cea de-a cincizecea aniversare a existenței sale. Cu această ocazie, sala studio al teatrului preia
Trupa Harag György () [Corola-website/Science/329569_a_330898]
-
Teatrului Municipal din Miercurea Ciuc. După despărțirea celor două trupe, alege să rămână la Satu Mare unde și-a început cea de-a treizecea stagiune in acest an. A fost membru al Cosiliului Artistic al Trupei Harag György și al conducerii Fundației Proscenium. Pe lângă activitatea teatrală, este un încurajator și îndrumător înverșunat al trupelor teatrale amatoare, în special al celor din localitățile (din zona natală și ținutul maramureșului) care nu au trupă profesionistă de teatru. A fondat în 1996 trupa de amatori Kulissza
István Bessenyei () [Corola-website/Science/327109_a_328438]
-
în accepția modernăă cânta și interpreta dansuri. Aici se putea pătrunde prin două intrări opuse și laterale numite „parodoi”. În mijlocul orchestrei se afla altarul lui Dionysos. În partea orchestrei opusă arcului de cerc se ridica o platformă înaltă numită latinește „proscenium”, pe care jucau actorii. În spatele prosceniumului era ceea ce se numea „skene”, de la care derivă cuvîntul „scenă”. Literal, un „cort” sau o baracă de lemn servind la depozitarea costumelor, recuzitei și care le permitea actorilor să se schimbe. La origine, această
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
dansuri. Aici se putea pătrunde prin două intrări opuse și laterale numite „parodoi”. În mijlocul orchestrei se afla altarul lui Dionysos. În partea orchestrei opusă arcului de cerc se ridica o platformă înaltă numită latinește „proscenium”, pe care jucau actorii. În spatele prosceniumului era ceea ce se numea „skene”, de la care derivă cuvîntul „scenă”. Literal, un „cort” sau o baracă de lemn servind la depozitarea costumelor, recuzitei și care le permitea actorilor să se schimbe. La origine, această construcție temporară nu este vizibilă pentru
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
ca în Electra lui Euripideă. Spectacolul era și mai vivace grație elaboratelor picturi scenice (skenograficaă despre care vorbește Aristotel în Poetica sa1 (1449 a 18Ă, introduse în teatru de către Sofocle. În sfârșit, Vitruviu ne mai informează că în partea opusă prosceniumului, în jurul orchestrei, se ridica amfiteatrul, unde stătea publicul. Locurile de lângă orchestră erau rezervate notabilităților cetății, preoților etc. Partea cea mai înaltă a amfiteatrului era închisă printr un zid în care existau firide conținând vase de bronz, cu rolul unor megafoane
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
pentru a simula profunzimea (c?tre 1520). Apoi, Teatrul olimpic, construit de Palladio (1508-1580) la Vicenze, �ncep�nd din 1580, reactuali-zeaz? formulă român? a unei s?li �n form? de hemiciclu, �ncoronat? de o colonad?, cu fă?a c?tre proscenium cu peretele s?u de scen? foarte riguros construit, dar permi-? nd deșchideri de-a lungul str?zilor �n perspectiv?. Iar cerul pictat pe plafonul s?lii este o referin?? suplimentar? la teatrele antice neacoperite. Aceast? oper?, ultima a lui
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
nouă versiune scenică a fost realizată de Compania Het Toneel Speelt din Amsterdam, în regia lui Ger Thijs (2009). Contribuția lui Rob de Graaf la scena olandeză contemporană a fost recunoscută și în 2007, când i-a fost decernat premiul Proscenium.
Premieră pentru lumea teatrală bucureşteană: Autorul piesei "SEX", spectator la Metropolis by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/70666_a_71991]
-
inevitabilul amestec de obiecte, pe măsura i multor gusturi din care lipsește unul autoritar pentru a crea o unitate de stil necesară unei case care se respectă. Spațiul de joc va fi, în mare, împărțit în două planuri: unul avansat proscenium și în dreapta, iar al doilea e plasat puțin (sau mai mult) spre fundul scenei, delimitarea între ele putînd fi marcată, printre altele, de o diferență de nivel, ca și de o draperie (care uneori va trebui să asigure transparență) pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ce să facă, bunica rostește " Poftim la masă" cu o autoritate care-i determină pe toți să se așeze la masă; se pune în pahare; Acuma beți", spune bunica și toți se ridică în picioare, ciocnesc, în timp ce bunica avansează spre proscenium și, ținîndu-și cît poate plînsul, cîntă "Mulți ani trăiască") Alex: (nu mai poate suporta, sare de la masă) Bunică!!! Nu!!! (o apucă de umeri, o zgîlțîie cu putere și disperare) Bunică, ce faci?! Ăștia nu-s musafiri adevărați! Bunica: Știu. Alex
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pe Bérénice. Există un mijloc pentru a face mai suplă această regulă uneori incomodă pentru autorul dramatic. Abatele d'Aubignac, care este totuși unul din cei mai pătimași apărători ai unității de loc, consideră că cele două părți ale scenei, proscenium-ul pe de o parte, și fundalul și laturile pe de altă parte, nu sunt supuse acelorași constrângeri. Proscenium-ul, trebuie neapărat să reprezinte același loc pe toată durata spectacolului. "Însă este obligatoriu să ne amintim că acest loc, care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Aubignac, care este totuși unul din cei mai pătimași apărători ai unității de loc, consideră că cele două părți ale scenei, proscenium-ul pe de o parte, și fundalul și laturile pe de altă parte, nu sunt supuse acelorași constrângeri. Proscenium-ul, trebuie neapărat să reprezinte același loc pe toată durata spectacolului. "Însă este obligatoriu să ne amintim că acest loc, care trebuie să fie întotdeauna Unul, și nu trebuie deloc să se schimbe, se întinde de la suprafața, solul sau podeaua
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
loc pe toată durata spectacolului. "Însă este obligatoriu să ne amintim că acest loc, care trebuie să fie întotdeauna Unul, și nu trebuie deloc să se schimbe, se întinde de la suprafața, solul sau podeaua scenei, pe care Anticii îl numeau Proscenium sau avanscenă, adică de la acest spațiu unde apar actorii, merg și vorbesc; căci în felul acesta este reprezentat terenul sau locul tare pe care personajele reprezentate se aflau sau mergeau, iar pământul nu se mișcă precum o barieră turnantă; din
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
încarnează, pentru ca ei să-și trăiască rolul. În același scop iluzionist, el refuză convențiile de joc tradiționale. Actorul nu trebuie să se adreseze publicului, putând chiar să se întoarcă cu spatele când situația scenică o cere. De aceea, Antoine suprimă proscenium-ul care leagă sala și scena, încheind procesul de închidere a scenei instalat de Diderot. Complet izolat de public, cubul scenei în care evoluează actorul, "un interior cu cele patru fețe ale sale", cum spune Antoine în Convorbiri despre regie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]