66 matches
-
are un interior neobișnuit și frapează de la primul contact. Vă amintiți de șocul pe care i-l provoacă lui Caragiale figura lui Eminescu la prima vedere ? Apoi de fascinația cu care-l privea Slavici sau Iacob Negruzzi? 4.Universalitatea și proteismul preocupărilor, „tânărul Geniu ”refăcând idealul renascentist al lui Uomo universale. Totul realizându-se cu febrilitate și fără măsură, în ritmul incredibil al unei vieți scurte și epuizante, aspirația spre universalitate ia mai de grabă forma unei schizofrenii creatoare programate. Varietatea
MITUL EMINESCU SAU DE LA OM LA GENIU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 by http://confluente.ro/Mitul_eminescu_sau_de_la_om_la_ion_ionescu_bucovu_1372529392.html [Corola-blog/BlogPost/363886_a_365215]
-
lăsând în umbră detaliile. Mitul vine din asamblarea celor mai importante trăsături cum ar fi: viața scurtă, vârsta de 33 de ani fiind vârsta cristică, nebunia, adică pierderea facultăților primordiale ale creatorului, imaginea angelică cu portretul lui fascinant, universalitatea și proteismul preocupărilor, un „uomo universale”, ocultismul și ezoterismul -vezi Egiptul antic, Indiile, Nirvana, Dacia- apoi lipsa de succes din timpul vieții și nu în ultimul rând o iubire extraordinară neîmplinită. Trebuie să spunem franc că după Eminescu poezia română stă sub
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1424251708.html [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
lăsând în umbră detaliile. Mitul vine din asamblarea celor mai importante trăsături cum ar fi: viața scurtă, vârsta de 33 de ani fiind vârsta cristică, nebunia, adică pierderea facultăților primordiale ale creatorului, imaginea angelică cu portretul lui fascinant, universalitatea și proteismul preocupărilor, un „uomo universale”, ocultismul și ezoterismul -vezi Egiptul antic, Indiile, Nirvana, Dacia- apoi lipsa de succes din timpul vieții și nu în ultimul rând o iubire extraordinară neîmplinită cu Veronica Micle. Nebunia lui Eminescu a alimentat cronica senzațională a
LUCIAN BOIA-MIHAI EMINESCU, ROMÂNUL ABSOLUT- RECENZIE DE CARTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1449924560.html [Corola-blog/BlogPost/370309_a_371638]
-
de realitate”. Nu numai în ciclul Florilor de mucigai, în care este evidentă o anumită epicitate anecdotică, dar și în alte împrejurări (să ne gândim doar la unele poeme din Cuvinte potrivite), autorul a mizat din plin pe un anumit „proteism material” și pe o retorică a accesibilității, care pot fi interpretate ca tot atâtea strategii de subminare a modernismului din interior. În legătură cu Florile de mucigai trebuie amintite câteva aspecte, îndeobște cunoscute, edificatoare pentru orientarea antipoetică și antilirică a poemelor reunite
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
capacitate nouă, fără precedent, de a resuscita întregul acumulărilor umanității”; eliberat de obsesia originalității și a frondei care a bântuit avangarda artistică până în anii ’60, postmodernismul îmbrățișează, fără deosebire, toate epocile culturale. Impresia generală este, în termenii eseistului, aceea de „proteism” și „paradoxal eclectism”, iar artiștii emblematici sunt Borges, T. S. Eliot și Picasso. Spirit clasic, H. reduce paradoxul la o simplă sinteză și proteismul la o privire integratoare: „dezarticularea” postmodernă a elementelor nu conduce la diseminare, la o proliferare infinită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
60, postmodernismul îmbrățișează, fără deosebire, toate epocile culturale. Impresia generală este, în termenii eseistului, aceea de „proteism” și „paradoxal eclectism”, iar artiștii emblematici sunt Borges, T. S. Eliot și Picasso. Spirit clasic, H. reduce paradoxul la o simplă sinteză și proteismul la o privire integratoare: „dezarticularea” postmodernă a elementelor nu conduce la diseminare, la o proliferare infinită, ci la „o nouă sinteză”, iar eclectismul nu este semnul unei „gândiri slabe”, în sensul consacrat mai târziu de Vattimo, ci al unei „puteri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
interpretarea este recursul la psihanaliză și la psihologie. După mine, anarhetipul este transpsihanalitic și transpsihologic. Psihologia și psihanaliza nu au absolut nici o relevanță În acest subiect, fiindcă sunt metodologii reductive. În momentul În care trecem de punctul În care Începe proteismul, ajungem la o etapă nonpsihologică. Ceea ce trăim, dinamica muncii planetare, dinamica identităților transnaționale, dinamica globalismului, toate acestea sunt realități transpsihologice. E un alt tip de om aici, cu un alt tip de metodă. Clonarea este transpsihologică. În privința competitivității internaționale a
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În text lucrul acela minunat, momentul citirii textului tău ca un observator participativ. Pentru că, să fie foarte clar, nu cred că În acest moment partea metodologică și partea tehnică a conceptului există. Ștefan Borbély: Eu Îl văd ca pe un proteism generativ continuu. Ilustrarea o primim, de pildă, din partea acelui domn care a trimis Observatorului cultural vreo două scrisori entuziasmate, legitimând public lansarea conceptului, cu accepțiuni diferite, pe care nu le putem nici măcar bănui. Cine știe ce asociații se petrec În capul respectivelor
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mai poate vorbi de teatralitate? În raport cu ce definim teatralitatea, dacă nu mai există acel ax identitar tare față de care să poată fi constatat jocul de rol? Față de un model exterior, din afara eului? Sau trebuie să admitem că, În mod paradoxal, proteismul infinit elimină teatralitatea, termenul nemaifiind adecvat la ideea de metamorfoză perpetuă. Mihaela Ursa: Ceea ce spui mă face să am certitudinea că În momentul În care spui „ca și cum” afirmi deja o opțiune pentru o lume, dar nu pentru o lume existentă
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
unilaterale, imaginea sa, atât în ceea ce privește opera, dar mai ales multiplele aserțiuni teoretice, putându-se defini în termenii unui complex joc de lumini și umbre. "Înzestrat cu mari însușiri și cu tot atât de mari cusururi"214, Ion Heliade Rădulescu și-a demonstrat proteismul și în ceea ce privește opțiunile estetice, pornind sub auspicii clasice, datorate, în mare măsură, educației primite la Sf. Sava și sfârșind prin afilierea la romantism datorită atracției pe care au exercitat-o ideile exprimate în prefața la Cromwell. Această trecere de la o
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Heliade abandonează în final proiectul său de a reda în românește ideile mentorului clasic nu sunt clare, fiind legate probabil de circumstanțele zbuciumate ale activității politice a scriitorului sau de alunecarea în sfera de influență a romantismului. În orice caz, proteismul marelui pașoptist a dus la controverse ulterioare în ceea ce privește încadrarea sa. D. Popovici îl consideră mai mult un clasic cu interferențe romantice, pe când ulterior, Paul Cornea îl va desemna un romantic care a perceput clasicismul doar în liniile sale generale 216
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
alte perioade, lipsa de omogenitate a secolului al XX-lea rămâne o realitate de necontestat. "Niciodată istoria culturii nu a fost străbătută de curente atât de diverse, mărturisind atitudini filosofice adesea greu a fi definite..."239 afirma Dan Grigorescu, accentuând proteismul acestei etape asemănată din acest punct de vedere cu un personaj creat de Picasso în tabloul Atelierul pictorului figură cu multe fețe, meditând cu gravitate la destinul umanității. Se observă astfel o pulverizare a dimensiunii estetice a secolului în zeci
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
reconstituită cu ajutorul unei vecine, Sibi (posibil avatar al sibilei), și a doi cerșetori. Fie bătrână și urâtă, fie tânără și frumoasă, fie mireasă, fie moartă, aceasta reflectă ipostazele „aproapelui” iubit: amantă, soră, fiică, mamă etc. Chiar mama protagonistului ilustrează același proteism: este bătrână sau tânără, bună sau rea, frumoasă sau urâtă, cârnățăreasă, farmacistă, cântăreață etc. Obsesie mai veche a autorului, motivul „viața este vis” se răstoarnă și el în „visul este viața”, favorizând valențele alegorice ale narațiunii. Secvențele dau impresia unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
lasă "trăit", pe de o parte, și disciplina muncii, a travaliului autoimpus ca standard etic, susceptibil de a organiza (cu sensul lui Bahtin de a "întrupa") în text eul liric, pe de altă parte, sunt inseparabile. E uimitor, la Arghezi, proteismul afectiv care nu trădează, nicidecum, labilitate emoțională, ci, o foarte limpede ierarhizare valorică, consolidată pe fundamentul empiric al unei morale personalizate. Din acest unghi, am risca o constatare: discursul ofensiv-agresiv, dincolo de exploatarea stilistică a limbajului plebeian și a imaginii violente
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
observații cu caracter general, valide pentru toată publicistica polemică argheziană, chiar cu riscul de a reitera unele idei anterior afirmate. Căutând să identificăm registrul predilect al polemicii antiiorghiste, am constatat o dublă oscilație: inter și intradiscursivă. Dacă prima ne relevă proteismul abordării polemice, în funcție de conjunctură, dar și de evoluția dispoziției umorale a polemistului, cea de-a doua ne indică schimbarea de macaz în chiar interiorul textului, trecerea de la un registru la altul sau, altfel spus, abandonarea cadrului referențial și accederea în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Susținând ideea unui repertoriu național axat pe comedii satirice și vodeviluri, a contribuit într-o măsură și la impulsionarea creației dramatice originale. V. Alecsandri a făurit pentru el scene și tipuri, cărora M. le-a dat viață cu vivacitatea și proteismul lui. A început să scrie, de timpuriu, piese ușoare - vodeviluri, scenete comice în versuri. Cu feeria Baba Hârca (1851), prima operetă românească, cu muzica de A. Flechtenmacher - jucată în premieră în decembrie 1848 -, M., interpret al rolului titular (el este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288146_a_289475]
-
motive poetice obsedante: motivul iluziei - al descoperirii că orice aparență este iluzie, inclusiv propria aparență; al suprimării iluziei ca suprimare de sine; motivul metamorfozelor, al trecerii aparențelor iluzorii din una în alta, una dintre ele fiind chiar făptura poetului; motivul proteismului universal, al măștilor unei esențe inaccesibile, ca și al schimbării măștilor; motivul oglindirii, al răsfrângerii Unului în forma materială a chipului contemplat; motivul narcisiac al autocontemplării, al descoperirii unității sinelui în identitatea iluziilor sinelui răsfrânt de sine. Platonismul funciar, barocul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
mistic, D. se disciplinează prin cultură, impunând cititorului o decodare a mesajului cel puțin dublă: la nivelul aparențelor și la cel stihial al spiritului ce nu se poate regăsi pe sine. Definirile de sine pe care le formulează scriitorul accentuează proteismul propriilor înfățișări, chipul poetic însuși fiind o iluzie propusă cititorului, asemeni ideii întrupate („Detestat de oamenii dintr-o bucată și / învinuit întotdeauna cu dovezi, / eu nu mă aflu nicicând acolo unde apar și / nici nu sunt așa cum mă vezi” - Autoportret
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
poetul, bardul oferă celui dintâi forța cântecului său genial „volbura de aur”. „Sau de vrei ca fluviul De foc al gândurilor mele mari Să curgă-n volbură de aur pe picioare De stânci bătrîne, într-o limbă aspră Și veche.” Proteismul elementelor apare și mai complex aici. Gândurile poetului devin simultan apa și foc, revărsându-se ca o lavă de aur peste stânci. Vârtejul, putând fi al cântecului dar și al apei, conține impetuozitatea poeziei inițiatice, „într-o limbă aspră și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în „Cuget clar”, „Gând și slova olteneasca”, „Gândul neamului”, „Grâi moldovenesc”, „Ion Maiorescu”, „Itinerar”, „Luceafărul literar”, „Prepoem”, „Scânteia” (Gherla), „Statu Palmă Barbă Cot” ș.a. În volumele lui de versuri S. cultiva, în spirit modern, mai multe formule poetice, demonstrând un proteism stilistic pe care caută să îl disciplineze într-o „ordine-sinteză”, ordine constructivă, în sensul integralismului lui Ilarie Voronca, dar fără imagismul supraabundent și alchimia demonica a autorului Zodiacului. Se poate vedea la el o căutare ferventa a clasicismului, a durabilității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
p. 268 13 generație o pavăză a esteticului, Vladimir Streinu aduce cu sine și o serie de trăsături individualizante. Nota dominantă a personalității sale nu e dată nici de strategia eufemismului (Perpessiciusă, nici de rigoare academică (Tudor Vianuă, nici de proteismul baroc (G. Călinescuă, nici de fixația și exactitatea demersului foiletonistic (Pompiliu Constantinescuă și nici de erudiția, maliția, perspectiva istoristă și simțul filologic (Șerban Coiculescuă. Am zice că are câte ceva din toate acestea, modelate pe tiparul personalității sale inconfundabile. Vladimir Streinu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
lui, Angela (fiică) și Italia (amantă), nu-i va mai rămâne decât să urască mișcarea care deplasează linia vieții dincolo de Styx; voise tot timpul să se opună pierderii lor, spunându-le "nu te mișca". Virtutea de căpătâi a romancierei este proteismul, atât în privința partiturii stilistice, cât mai ales în a se disimula fără cusur sub veșmintele unui narator, bărbat, și pe deasupra și medic, simțind, iubind și suferind ca un bărbat și povestind cu bravura virilă și rigoarea chirurgului. O dovadă în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
portrete ale cuplului postmodern, developate în rama sentimentelor post-edenice, precum iubirea disputată de ură sau intrigă. Începuturi de roman trunchiat cu premeditare, eșantioane de "opera aperta", performanțe de stil alert, subversiv, deconstrucție și demontare a ideilor primite de-a gata, proteism iconografic și imaginar, monografie a unei obsesii, îndrăgostire și desvrăjire, scene de erotism hard și tandrețe, amor cât cuprinde, de la adorație biblică la concupiscență zoo, toate acestea oferă Esterházy în rețeta sa narativă, euro-americană și maghiară totodată, provocatoare fără să
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Despărțindu-ne de tendința generală a modernității iluministe de a pune în circulație scheme de clasificare sau structuri omogene, am optat pentru viziunea pluralistă, pentru un amplu compendiu de autori și cărți, o mini-bibliotecă europeană, menită să ateste perenitatea și proteismul speciei epice. GEO VASILE INDEX DE AUTORI, TITLURI, TRADUCĂTORI Niccolò AMMANITI (Italia): 5, 58, 60, 61, 62 Cum vrea Dumnezeu (2009): 58, 62 traducere de Gabriela Lungu: 58, 66 Pascal BRUCKNER (Franța): 6, 114, 115, 117, 118, 282 Care dintre
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a domina forțele răului, de a se bucura de victoria binelui, de a dobândi fericirea, de a se împlini prin dragoste și căsătorie, de a străbate spații nelimitate, de a controla timpul, de a atinge inaccesibilul. O sursă a acestui proteism, a acestei forțe de perpetuă regenerare se află în chiar structura sa narativă. În raport cu funcția ei dominantă, fiecare categorie folclorică și-a creat un model sau modele structurale proprii. S-a constatat că, urmare a procesului de modelare, b. propriu-zis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]