13 matches
-
G.Vattimo (L'art contemporain. Mort de l'art?, în Actes du VII-e Congrés International d'Éstétique, Ed. Acad., București, 1976, p. 270.), Al.Piru (Interpretări eminesciene, vol., Critici și metode, Ed. Cartea românească, București, 1989, pp. 69-72.), Mihai Cimpoi (Providențialismul crengian, Prefață la Ion Creangă sau orânduiala lumii, Iași, Princeps Edit, 2011), Dumitru Micu (Eseul. Personalitatea unui gen, Iași, Ed. Junimea, 1979, 310 p., în "Limbă și literatură", III, București, 1980, pp. 319-320.), Melania Livadă, I.F.Bociort, Al.Iacobescu, Constantin
Dumitru Tiutiuca () [Corola-website/Science/324786_a_326115]
-
atitudine subiectivă a autoarei, schematism și lipsă de individualitate în conturarea personajelor, credibilitate redusă a unor întâmplări precum întâlnirea neprevăzută între Lică și Ada sau pasiunea acestei femei cerebrale pentru un pierde-vară inferior rangului ei social ce aduc aminte de providențialismul existent în romanele-foileton, neprezentare a modului în care se dezvoltă sentimentele sau pasiunile ce creează astfel impresia că acestea au apărut spontan (spre exemplu relațiile de dragoste dintre doctorul Rim și Sia sau dintre Ada și Lică), descrieri de prost
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
copiat imediat după redactarea lui, interpolările, ca și continuarea lui de către Costin arătând că stârnise emulație. Ca să aibă acest succes, trebuia să răspundă unor așteptări. De aici tot acel amestec de noutate și de vechime, de spirit științific și de providențialism religios, de pipăire prudentă a izvoarelor și de invocare a semnelor divine, de pătundere psihologică și de moralitate preoțească. Nu cred că se poate afirma tranșant că Ureche a fost un umanist sau, din contră, un fatalist medieval. Prima noastră
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
teologia negativă care spune ce nu e Dumnezeu. Marxismul e o filozofie din tradiția marilor sisteme moniste. Călinescu, de pildă, vorbind despre atari sisteme, printre care la acea dată nu plasa și materialismul dialectic, declara că ele presupun un anumit providențialism, deci un „amor fati”, și prin urmare un anumit oțium, o pasivitate așadar. Greșea. Dovadă un Leonardo da Vinci, un Goethe, care au preconizat și practicat ideea de transformare a naturii, de captare a forțelor ei, de intervenție a omului
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
persoanele și circumstanțele care au contribuit la schimbarea atitudinii față de trecut în timpul Renașterii italiene inclusiv a tendințelor ei anacronice (și uneori anarhice ) vor rămâne întotdeauna demne de interes. Ceea ce a fost sugerat aici este faptul că eliberarea narațiunii istorice de providențialismul medieval a fost susținută atât pe baza ideilor vechi, cât și a celor actuale privind eternitatea lumii. Acest lucru nu presupune că umaniștii au fost ei înșiși eternaliști. Dar ideea că lumea este eternă a fost de ajutor pentru primele
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Manetti îl corectează pe Bruni în numeroase detalii, deși el îl parafrazează, de asemenea, în mod repetat. Din interes pentru precizie Manetti consulta documente de arhivă și inscripții, dar prevestiri, de asemenea, se ivesc din toate acestea, și el poartă providențialismul în mânecă. Pistoiezii, scrie Manetti, după ce și-au cedat libertatea florentinilor, nu mai produc mari cărturari și poeți sau oameni de stat. Manetti i-a încurajat pe pistoiezi să-și apere drepturile și privilegiile el le-a găsit chiar și
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
ca „personificare a statului și poporului român” (afirmația a fost făcută pe 8 decembrie la Tele 7 ABC și aparține consilierei sale, Zoe Petre). Ceea ce ne este mai greu să acceptăm la finele secolului XX, după epuizarea multor variante de providențialism, este aceea că putem lua în serios convingerile profund democratice ale unei persoane. Oricine poate să aibă ce convingeri dorește. Importantă este atitudinea sa publică. Aceea este necesar să fie democratică. Noi suportăm consecințele actelor celor desemnați în funcții publice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
cu plăcinte rusești. Există un moment în care fiecare dictator constatând golul din jurul său pune aceeași întrebare aparent naivă, aparent inocentă. Poporul târât în mizeria în care orice tiranie îl aduce, o tiranie al cărui ingredient nelipsit este dat de providențialismul conducătorului, de vizionarismul său găunos și de rolul de justițiar pe care și-l asumă a dispărut. În locul lui, se pezintă anamorfotic unul și același chip al terorii. Pavel Lungin ne oferă nu doar un portret istoric remarcabil, ci și
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
de mafiile din Senat și veți avea imaginea viitoarelor confruntări. Eu cred că după ce-l vor suspenda pe cetățeanul Traian vor avea dificultăți să organizeze chiar și mici întruniri în săli obscure. Atâta vreme cât politica la noi va fi personalizată, atâta vreme cât providențialismul va fi prezent în mentalul popular, atâta vreme cât România are nevoie să lupte cu clientelismul, cu mafiile din justiție, cu economia de privilegiu (o altă formulare asemenea unei izbiri de ciocan!), atâta vreme cât toate lucrurile astea vor fi pe agenda publică și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
noii ordini a omenirii naționalizate politic, Bălcescu va gândi pe aceleași cadre providențialiste filosofia istoriei, în care românii beneficiază, la rându-le, de un mandat divin de autodeterminare politică. La baza concepției lui Bălcescu asupra istoriei se află, deci, ideea providențialismului, potrivit căreia desfășurarea istoriei nu este altceva decât materializarea progresivă a planului divinității. Cele "două temelii ale ordinii absolute, perfecte, ale ordinii divine", care sunt dreptatea și frăția, sunt principiile care trebuie să ghideze și devenirea istorică, întrucât direcția pe
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
predeterminat și ireversibil ci și pentru că ele alcătuiesc armonia universală, cosmică, de necuprins pentru om. Ceea ce nouă ni se pare accidental și nedorit , este în fond necesar și dezirabil în cadrul armoniei universale. Din acest mod de a vedea lucrurile rezultă providențialismul vizunii stoice. Prima datorie a omului este aceea de a se supune destinului. Înțelegând că orice încercare de a schimba cursul evenimentelor este fără sorți de izbândă, că ea contravine armoniei universale, omul înțelept se lasă în voia destinului. Mai
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
de control asupra acestor acțiuni, ca un mijloc de eliminare a incertitudinii. Lipsa de încredere duce, astfel, spre căutarea unor substitute ale acesteia, pentru a menține predictibilitatea și controlul asupra mediului înconjurător în limite acceptabile. Astfel de substitute sunt fatalismul, providențialismul, corupția, creșterea vigilenței, litigiozitatea accentuată, închiderea societății (ghetoizarea), paternalizarea și căutarea unor lideri charismatici promițând soluții miraculoase și externalizarea încrederii către actori îndepărtați (NATO, FMI, UE sau ONU - în cazul țărilor ex-comuniste). Încrederea își găsește sursele în experiența trecută a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
noii ordini a omenirii naționalizate politic, Bălcescu va gândi pe aceleași cadre providențialiste filosofia istoriei, în care românii beneficiază, la rându-le, de un mandat divin de autodeterminare politică. La baza concepției lui Bălcescu asupra istoriei se află, deci, ideea providențialismului, potrivit căreia desfășurarea istoriei nu este altceva decât materializarea progresivă a planului divinității. Cele "două temelii ale ordinii absolute, perfecte, ale ordinii divine", care sunt dreptatea și frăția, sunt principiile care trebuie să ghideze și devenirea istorică, întrucât direcția pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]