8 matches
-
învins, Spovedania unui copil al Erosului nostru și multe alte piese din ciclul De-amor și de-amar (joc de cuvinte mizând pe rezonanțele etimologice ale celui de-al doilea termen) sunt elegii erotice convertite, disimulate prin prozodii sprințare și prozaizări voite: „Noi ne iubim în paturi de-mprumut;/Pe-o canapea îngustă, fără pernă,/ Crezând că aventura de-un minut/ Devine lesne «dragoste eternă»” (Destin). Altele nu-și trădează substanța elegiacă, chiar dacă păstrează elemente prozaice: „Se-mbracă-n demnitate-amărăciunea:/Duminica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
unui tir de hărțuire. Țintele sunt „ridicate” mai întâi în forma lor consacrată, pentru că apoi contururile lor solemne să se degradeze până la năruire. Simbolismul rămâne doar un drapel ferfenițit, căci poetica lui este subminată, motivele îi sunt profanate. Procedeele sunt prozaizarea șarjata și asocierile imagistice ironice, insolente: „Pe cer păsările nemișcate / Că urmele ce lasă muștele / Stau de vorbă servitori în pragul grajdului / Și-au înflorit pe cărare rămășițele dobitoacelor // Trece pe strada domnul în negru cu fetiță / Bucuria cerșetorilor la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
judecăți de valoare, realizează astfel o listă a principalelor trăsături ale poeziei lui Constant Tonegaru 212, totuși se oprește și asupra câtorva trăsături care ar fi putut face din Tonegaru un poet de prim plan: "Versul alb, rupturile de ritm, prozaizarea discursului poetic, expresia familiară, altercația, autoadresarea sunt alte caracteristici ale unei evoluții care s-ar fi putut desfășura în direcții imprevizibile"213. Eugen Barbu remarcă, la rândul său, "distanțarea de lucrurile definitive, de sentimente așa-zis eterne, pe care Sorescu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ce poate fi ușor descifrat și în proza lui P. De o mai mare consistență e volumul de versuri Iarba fiarelor (1942), unde, în spiritul liricii de la „Gândirea” și, într-o măsură, al lui Arghezi, poetul se îndreaptă în direcția prozaizării misterului, a „materializării” celor inefabile, închipuind ritualuri religioase în spațiul și în ritmurile naturii, tot în maniera senzualistă argheziană, în cadrele unui „păgânism” poetic convențional. Copilărind în ambianța unei Bucovine aspre, cu seve puternice, P. încearcă să fructifice în egală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
contingentă, tendință care s-a conturat tot mai vizibil cu Lucruri simple sau echilibrul instabil (1992), într-un amestec evident de poezie și proză. Cornel Regman a vorbit de-a dreptul despre poeme în proză și despre o "poetică a prozaizării", de o extragere a poeziei din proză (care îl apropie și mai mult de Mircea Ivănescu) mergînd însă pe o linie mai livrescă a comparației și a corespondențelor ample. Nevoia de a abandona lirismul și de a face trecerea către
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
vocație, de har a acestei posibile noi metode (direcție, curent etc.) devine din capacitatea auctorială de a alătura elementele în modul cel mai firesc, de a le ține într-un echilibru care să nu permită nici deformarea realității, dar nici prozaizarea excesivă a fanteziei, a invenției. E de la sine înțeles că într-o astfel de structurare bazată mai sigur pe materie, stilul este ceva secundar, dar nu neglijat. El este la rându-i alăturat (juxtapus) vorbirii curente în aceeași conviețuire ferită
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
reală, un conglomerat de suferințe asemănător cu cele din alte mari orașe rusești sau europene. Epoca își dezvăluie fața nepoetică; și până și în literatura rusă, una dintre cele mai rezistente la 'proza vieții'(dominatoare în romanele franceze sau engleze), prozaizarea cotidianului se infiltrează în numeroase opere."(p.131) Înregistrând părerile lui Tolstoi, Apollon Grigoriev, Goncearov, Nekrasov etc., la trecerea dintre veacurile al XIX-lea și al XX-lea, Ion Ianoși conchide: "La marele proces intentat Petersburgului strălucitor, dar mai ales
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
valorificată, mergând până la anihilarea operei prin indeterminare și disponibilitate permanentă. O urmare firească este denudarea procesului creator („Nu trebuie ascunse sforile - spune Eugen Ionescu -, ci făcute mai vizibile, deliberat evidente, ajungându-se la grotescul profund, la caricaturi”) și, odată cu aceasta, prozaizarea poeziei, evadarea de sub teroarea locului comun „aulic” prin imersiune directă în banal și cotidian. Cuvinte și expresii simple, antistil, antifrază devin instrumente utile în alimentarea efortului vizând deconvenționalizarea tuturor artificiilor și clișeelor. Rupând convențiile anterioare prin eliberarea semnificantului, poezia pornește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]