250 matches
-
cu debutul, prin adaosuri succesive de volume, extinzându-se și, mai ales, devenind tot mai densă, de la un text la altul. Un tot, alcătuit din segmente solidare, ca un puzzle în permanentă “expansiune”. Ceea ce declanșează și întreține închegarea acestui bloc prozastic este, arată comentatorul, fragmentarismul de substanță al prozei lui Mircea Pora, trăsătură frapantă a scrisului său. Macro-textul ni se prezintă asemenea unei imense țesături, “proliferând sens cu fiecare bucățică juxtapusă, un surprizător puzzle în expansiune, pe care prozatorul îl alimentează
OLIMPIA BERCA, CREAŢIE ŞI ANALIZĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 by http://confluente.ro/olimpia_berca_1394869810.html [Corola-blog/BlogPost/353619_a_354948]
-
lectură - cea structural-funcțională. Aceasta lasă deoparte, lasă în urmă, anecdotica și, dat fiind că ține de teoria literară, caută configurații și mecanisme. Așa se face că un studiu cât de cât aplicat și răbdător va releva, drept model al nucleelor prozastice (micro-evenimentele pomenite mai sus) cercul; și drept model al dinamicii textuale - cercul în rotire, lunecând pe axa inexorabilă a timpului. Sinteza dintre linearitate (curgerea vremii) și circularitate (complexul evenimențial) este eșafodajul edificiului romanesc. Cercurile întâmplărilor mărunte se succedă pe axa
DASCĂLII, DASCĂLII DE MARIAN DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Un_roman_contemporan_dascalii_dascal_eugen_dorcescu_1352191463.html [Corola-blog/BlogPost/351285_a_352614]
-
întors după jumătate de an; se plângea că pierduse niște părți, că forma i se ciobise; cred că-și presimțea sfârșitul. Ne-a lăsat, într-o zi locuința a devenit tăcută”. (Altele, la fel de edificatoare: p. 51, 121, 194 etc.). Discursul prozastic dialoghează, astfel, la nesfârșit, cu sine însuși, îndemnându-l pe cititor să se avânte și el în acest joc al ficțiunii “infrarealiste”. Compoziție savantă, gândită până în detaliu, pusă în pagină de un autor al cărui talent și a cărui intuiție
EUGEN DORCESCU, PROZA LUI MARIAN DRUMUR SAU DESPRE INFRAREALITATE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 by http://confluente.ro/Proza_lui_marian_drumur_sau_de_eugen_dorcescu_1391340223.html [Corola-blog/BlogPost/353786_a_355115]
-
și cititorii prin cele mai stranii medii, prin cele mai ciudate situații, prin cele mai șocante întâmplări. Lectura este palpitantă, atractivă, învăluitoare, prozatoarea având marele merit de a-și acapara cititorul, făcându-l să stea cu sufletul la gură. Harul prozastic al autoarei se face simțit în acest volum de excepție, ca, de altfel, în toate romanele domniei sale. Prof. Dr. Carmen Cătunescu Membru U.S.R. Referință Bibliografică: Romanul Dorei Alina Romanescu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1290, Anul
ROMANUL DOREI ALINA ROMANESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_1405224979.html [Corola-blog/BlogPost/374425_a_375754]
-
sovietic este simbolul Diavoliadei. Noua putere este chiar Diavoliada. Nouă viața devine un infern pe care nici Gogol nu și l-ar fi putut imagina.” (I.M. Nusinov) „La Bulgakov nici un cuvant și nicio imagine nu sunt întâmplătoare, iar orice efect prozastic este bine calculat. Halucinanta și, deseori, sincopata, proza lui de tinerețe are, însă, o arhitectură invizibilă. De aceea, s-a și spus că unele dintre prozele sale scurte sunt chiar niște criptograme. Or, atunci, bolta cerească înghețată și neagră, beznă
Mihail Bulgakov: Ouăle fatale. Diavoliada. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/mihail-bulgakov-ouale-fatale-diavoliada-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339450_a_340779]
-
de intertextualitate și arătam că „ea a fost practicată și de alți scriitori atunci când limba respectivei lucrări începe să devină incomprehensibilă pentru cititorii altui orizont de așteptare lingvistică, numindu-se adaptare, transpunere dintr-un canon versificațional mai greoi într-altul prozastic mai accesibil, ca și dintr-un dialect periferic, devenit între timp arhaic, în limba literară curentă. Un exemplu evident îl constituie transpunerea «Odiseei», din versuri în proză, de către Eugen Lovinescu, ori a «Divinei Comedii» de către Alexandru Marcu, sau, de pe alte
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ion_rosioru_rescrierea_ion_rosioru_1375165509.html [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
Ramuri nr. 5-6 din 2006: O scriere minuțios elaborată compozițional, precum Bărbatul care mi-a ucis sufletul într-o joi, nu dovedește a fi câmpul experimental, dar confirmă faptul că autoarea nu eludează, nu se sustrage metamorfozelor pe care genul prozastic numit proteic le-a înregistrat în ultimul aproape un secol. Prin problematică și formulă, prin proiectul teoretic organic conceput, încorporând multiple conotații, cu semnificații existențiale majore, lectura romanului: Bărbatul care mi-a ucis sufletul într-o joi, semnat de Florica
FLORICA BUD de FLORICA BUD în ediţia nr. 183 din 02 iulie 2011 by http://confluente.ro/Florica_Bud.html [Corola-blog/BlogPost/341657_a_342986]
-
exuberantă. Ceea ce place și captivează este fiecare frază luată în parte, plină de candoare și umor, de draci de femeie răsfațată și de inteligență folosită capricios. Gheorghe Grigurcu relatează în România Literară, nr. 28 din 2008: Florica Bud parodiază discursul prozastic tradițional și împlicit, perspectiva rațională, cuminte, asupra lumii. Totul este întors pe dos, într-o imagerie de o imprevizibilitate ștrengărească, sub emblema unui patetism degrevat de solemintate. Gândul ni se îndreaptă spre Mircea Horia Simionescu, Raymond Queneau, Georges Perec și
FLORICA BUD de FLORICA BUD în ediţia nr. 183 din 02 iulie 2011 by http://confluente.ro/Florica_Bud.html [Corola-blog/BlogPost/341657_a_342986]
-
se materializează zânele. Marian Ilea consideră că autoarea propune în romanul Bărbatul care mi-a ucis sufletul într-o joi un personaj masculin care bântuie într-o lume de femei având probabil nostalgia FEMEII. Stilul curat, scriitura lejeră transformă demersul prozastic într-unul ușor de citit. Florica Bud scrie mult și cu poftă. E o formă de eliberare a unui copil răutăcios care trăiește într-un neconvenabil trup de femeie. Silviu Leahu susține că în romanul Mariatereza sunt eu, ludica autoare
FLORICA BUD de FLORICA BUD în ediţia nr. 183 din 02 iulie 2011 by http://confluente.ro/Florica_Bud.html [Corola-blog/BlogPost/341657_a_342986]
-
Tomoniu, director „Editura Semănătorul” Prezentarea de pe coperta IV a cărții. Romanul Aurorei Cristea nu este o demonstrație de virtuozitate stilistică - și nici nu se dorește a fi așa ceva dar e cuceritor la lectură prin fluxul său narativ și firescul discursului prozastic.Povestea curge cu o naturalețe care te captează, întâmplările și răsturnările de situație se succed alert, fără căutarea senzaționalismului strident, ci numai prin ritmul unei vieți ce parcurge vremuri neobișnuite. Un roman despre un ofițer nazist?, s-ar putea burzului
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 by http://confluente.ro/cristea_aurora_1417466777.html [Corola-blog/BlogPost/368112_a_369441]
-
după Eugen Simion (jurnal, confesiune, epistolar), pentru literatura exilului și a experiențelor-limită: Ficțiunea sau cititorul - cel puțin unul dintre ei a obosit. Criza nu este numai a receptării literaturii contemporane, ci a literaturii, în general’’. Parcurgând vastul continent al creației prozastice a lui Fănuș Neagu, reevaluând temele și motivele literare specifice, identificând miturile personale și, mai ales, devenirile, metamorfozele temelor - ,,am avut - se confesează autorul acestui studiu de o disciplină ideatică benedictină - revelația unui scriitor puțin citit, puțin cunoscut, în opera
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-fanus-neagu-povestirile-magice-de-viorel-coman/ [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
cu totul inoperantă. Textul poetic al lui Marcel Turcu nu poate fi descifrat cu o atare metodă. Și aceasta, din pricina dispersiei voite, generalizate, din pricina ruperii logicii superficiale, curente, bătătorite, a logicii minime, ce guvernează enunțul comun (fie el liric ori prozastic). La nivelul generativ al scrierilor lui Marcel Turcu acționează acel brainstorming de care se pomenește adesea, și pe care l-am invocat și eu cu diverse prilejuri, comentând, așa cum m-am priceput, unele manifestări ale artei moderne (în genere). Așadar
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Poezia_lui_marcel_turcu_sau_despre_supra_eugen_dorcescu_1351874931.html [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
exemplu este a lui Gabriel Garcia Marquez cu numele de ,,Un veac de singurătate,, .Aceasta și-a datorat rapida difuzare pe toate continentele, nu numai datorită faptului că este una din marile cărți ale secolului XX și că aparține genului prozastic, ci și datorită faptului, că a fost scrisă într-o limbă cu aria de răspândire a spaniolei. Ca însușire inamentă, ca dat, semnificația și valoarea universală a poeziei lui Eminescu, au fost intuite încă de timpuriu pe când el avea vârsta
,, UNIVERSUL POEZIEI LUI EMINESCU ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1421182023.html [Corola-blog/BlogPost/374270_a_375599]
-
editarea volumului "Efect Doppler", apărut la editură Scrisul românesc din Craiova în anul 2008, a primit premiul pentru proza al Uniunii Scriitorilor filiala Craiova. "Horia Dulvac ne dăruiește în Efect Doppler (Editură Scrisul Românesc, Craiova), două ample poeme, pentru că scriitura prozastica nu e decât un instrument stilistic. Un poet admirabil, cu o bogată înzestrare sufletească și cu o rafinată știință a construcției poetice, ținându-și cititorul de bună credință în miezul textului, acolo unde percepția realului și imaginația posibilului își dau
Horia Dulvac () [Corola-website/Science/332535_a_333864]
-
Simion conștientizează absența intențiilor literare pe care le au scriptorii genurilor biograficului. Dar, constatând că finalizările tipărite (în timpul vieții sau postum) prezintă fructuoase, și deloc neglijabile, elemente literare, le aduce să funcționeze sub lumina ficțiunii. Ca orice autor de literatură prozastică, scriptorii în cauză au apelat la imaginar cu încredere, vizând chiar o rezultantă estetică. De aceea, lectorul interesat poate purcede la o ordonare a materialului actual pe specii convenite, stabilindu-și singur gradul de informație dorit, precum și deciziile de a
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
ciudat să observi că, într-o vară bucureșteană înnăbușitoare, în vara lui 1900, un poet român cu nervii excitați la maximum se calma așternînd pe hîrtie pagini care sunau straniu, asemănătoare paginilor scrise peste cîțiva ani de Georg Trakl. Forma prozastică adoptată este identică, iar principala problemă stilistică întîmpinată de ambii scriitori pare să fi fost disciplinarea, în fraze armonioase, a unei viziuni prin excelență poetice asupra lumii. Poemele de factură pre-trakleană rămîn puține; în jurul lor gravitează zeci de articole de
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
încercarea de a concentra în expresie definitorie codul epic al acestor texte, o direcție deja consacrată ne propune a le vedea ca aparținând epopeii, desfășurând operația analitică în zona poieticii, a tehnicii textuale, a stabilirii de topoi, chiar a viziunii prozastice. Exercițiul critic ne arată, însă, cu deplină claritate, că fragmentul, oricât de bine realizat, nu poate trăi izolat, nu alcătuiește prin sine o operă și, mai ales, nu este un indice extins al valorii. Ca atare, producția romanescă a lui
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
atât de apăsată, tocmai raportarea la context să fie deficitară. Abia se amintește faptul că după volumul Întâlnirea din Pământuri (1948), Marin Preda a fost acuzat de naturalism: stigmat greu, în anii '50, care putea pecetlui soarta unui scriitor. Compromisurile prozastice despre care am vorbit vin după acest moment, ca un fel de soluție de avarie a carierei lui Preda. Doar apariția primului volum din Moromeții va face din el autorul unanim respectat; și, fără îndoială, țăranul pornit din Siliștea-Gumești a
Un Preda pentru fiecare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11160_a_12485]
-
transgreseze cuvintele și să se facă simțit în freamătul senzorial, emoțional și intelectual declanșat de poem: ar trebui să se facă simțit în deschiderea lui sensibilă către spiritual. Pentru că spiritualul, astăzi atît de evitat în literatură, fie ea poetică sau prozastică, nu e un spectru de factură religioasă, nu e un concept rezidual-dubios provenit dintr-o fază culturală vetustă, anacronică, nu e o vorbă goală, demonetizată - ci este experiența concretă și vie a conexiunilor multiple dintre senzorial, emoțional și rațional: toate
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
se urmărește ca abaterea să fie resimțită ca semnificativă”239. Ținând cont de aceste observații, ne putem da seama că și în cazul producției poetice de care ne ocupăm - aceea care urmărește să creeze o lume, utilizând adesea procedee narative, prozastice (și prozaice), fără a neglija conținutul și tranzitivitatea sensurilor -, esențială rămâne, până la urmă, regula care separă proza de poezie. „Recurs în procesul poeziei moderne”, subtila postfață a lui Mircea Martin la studiul lui Gh. Crăciun consacrat poeziei tranzitive, conține o
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în vreunul dintre venerabilele genuri tradiționale, la care se referă, totuși, aluziv. După ce vorbește la început despre o „dimensiune poematică”, își numește Biletele... „proze”, ținând să adauge că este, în fapt, vorba de o variantă cu totul specială a discursului prozastic. Am fi tentați să concluzionăm că, dintre categoriile tradiționale, aceste texte par a se apropia cel mai mult de poemul în proză. Însă dacă luăm în calcul și împrejurarea că notațiilor propriu-zise li se adaugă citate decupate din alte universuri
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
acestui „ultim” Bacovia aceeași evoluție dizolvantă în planul extensiei textului, ca și în cazul poemelor sale în proză. Analizându-le pe acestea din urmă, Mihai Zamfir a remarcat, cu îndreptățire, conexiunile dintre dimensiunile lor reduse și „conștiința inutilității marilor construcții prozastice într-o epocă a dezagregării”318, adăugând ceva mai departe că „în lupta cu realitatea, Bacovia pierde întotdeauna; incoerența sa este un rezultat, nu o premisă fixată deliberat”319. Din toate cele spuse până acum putem constata că, relația eului
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
seamă „insistența obsedantă asupra eului propriu ca realitate dinamică și agent perturbator-mobilizator al «realului»”321, nu lipsită de o evidentă miză polemică și subversivă. Preocuparea pentru discursul poetic sărac în figuri, obsedat de transcrierea detaliului banal, conștiința utilității construcțiilor ample, prozastice în poezie, vor reveni în prim-planul literaturii noastre, în forme apăsate, abia în anii optzeci. Însă chiar și până la acel moment, în perioada imediat postbelică și chiar în cea șaizecistă (în plină frenezie a redescoperirii lirismului interbelic), asemenea tendințe
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
multora dintre versuri amintind, pe de o parte, de „vârste” apuse ale literaturii (de romantism, de pildă), pe de altă parte, de experimentalismul avangardelor și fanteziile oniriștilor. Absența voită a rimei și ritmului favorizează o astfel de desfășurare (de tip prozastic), iar faptul că versurile nu au majusculă nici măcar când începe o nouă frază fluidizează ideile poetice până într-atât încât curgerea lor devine halucinantă, urmând concomitent o gradație ascendentă. Ca în multe alte poeme, autorul începe și de astă dată
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
psihologic (în măsura în care a ajutat-o pe autoare să-și coaguleze epic apocalipsa interioară). Fără acest roman, mi-e greu să-mi închipui cum s-ar fi putut ajunge la Asta nu este viața mea. Există mărci comune, punți între realitatea prozastică și cea poematică (și ar fi de ajuns să citez poeme ca Tatăl nostru care ești în ceruri, Buna Vestire sau, mai încolo, Cântec de leagăn pentru Anaaugustinmarta ori Inima mea pustie ca pusta pustie). Există și o temă recurentă a
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]