21 matches
-
mârșăvie, dar care erau acum foarte dezamăgite de infidelitatea mea. Timp de două săptămâni am plecat dis-de-dimineață și am venit noaptea târziu acasă, în speranța că nevastă-mea doarme și nu mai apucă să-mi vadă mutra. Da’ de unde!!! Stătea proțăpită în mijlocul patului și mă aștepta cu un chef nebun de scandal. Seară de seară, de ajunseseră vecinii să ne bată-n țeavă. Avea privirea injectată, ochii umflați de plâns, iar Mihai fusese trimis la mama-soacră, ca să „nu-i stric educația
UN RATAT CELEBRU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Un_ratat_celebru_cristea_aurora_1359144374.html [Corola-blog/BlogPost/359362_a_360691]
-
mai degrabă preocupați de revendicarea fără număr a moșiilor secularizate de Cuza dar și de obținerea altora, de la vânzătorii actuali de țară. „Unde sunt Ierarhii noștri?” întreabă noile doine de jale, profund tânguite de piepturile bătrânilor, care stând în ulițe proțăpiți, își așteptă copii plecați „afară” după oarece căpătuială pentru că acasă nu mai au unde muncii. Câțiva din anturajul bisericii, cu capul plecat, răspund că ar putea fi la sfințirea unui nou Lăcaș, care- de ce nu?- va prisosi cu oarece foloase
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_unde_sunt_gheorghe_constantin_nistoroiu_1346049274.html [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
când pe câlcâie. Nici măcar ciorapi nu avea. Avea, în schimb, căciulă și îi era cald la cap: ținea capul drept pentru a cădea pe el câți fulgi or vrea, fiindcă nu-i păsa. Cel încălțat cu ghete stătea cu picioarele proțăpite bine pe zăpadă, dar își înfundase aproape tot capul în gulerul de la ilic, încât credeai că nu are gât. Decât creștetul capului îi rămăsese dezvelit. Fiind tuns zero, cum cădeau fulgii pe capul lui, cum se topeau. * S-a deschis
OAMENI DE NISIP , ROMAN-TRILOGIE, DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 by http://confluente.ro/_oameni_de_nisip_roman_tril_ioana_stuparu_1382885200.html [Corola-blog/BlogPost/342041_a_343370]
-
aseptică! mare biserică în lemn, formă trilobată, segmentul central octogonal și turla cu foișor deasupra, banda locuită se reia în 50 de metri sub rambleu, curțile cad în iarbă crudă, din betonul parapetului apa susură pe țeavă, halta Utușoiu case proțăpite pe albia îngustă, pantă 40-50 de grade, închide pieptul muntelui o sută de metri mai sus, freudism, le plac aceste unghere, iarna ce fac? omul s-a terminat, în afară de omul-tren, comunicație, comunicare, -re, -ație, nu suferim case! numai linii, brad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fără ea. Se vor privi unul pe altul, la nesfârșit, dacă ea nu le va da ideea jocului din acea dimineață. Nici micul dejun pe care, obligatoriu, îl mâncau împreună, nu le va tihni dacă n-o vor vedea stând proțăpită în fața ferestrei, amenințând că începe distracția fără ei. Învățați să mănânce bine și numai "bunătățuri", ritualul din timpul mesei le lua nepermis de mult. Luana nu avea vreme să aștepte. Ea înfuleca în timp ce se îmbrăca sau din mers, strigând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
râdă ori să plângă. "Dumnezeule! gândi. Ce le mai lipsește la astea două? Să se ia în brațe și să înceapă să danseze. Și-au bătut joc de mine, nenorocitele". Le urmări, cu lacrimile șiroindu-i pe obraji, cum stau proțăpite în mijlocul drumului, ca două nebune scăpate de la balamuc. Ar fi dat orice să aibă curajul să le cânte în strună și să apară la locul de întâlnire în chiloți. * * * Luana nu se gândise niciodată la băieți. Faptul că prietena ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
buzelor trandafirii, obrazul neted, curat, ochii negri, inteligenți și calzi, cufundați în sufletul ei cu nenumărate promisiuni și înțelesuri bărbătești. Nu era pregătită pentru astfel de trăiri. Nici pentru acelea provocate de celălalt, cu încăpățânarea și vehemența de a sta proțăpit, zi de zi, sub fereastra ei. Simțămintele îi erau amestecate, gândurile lipsite de contur, îl voia pe Ștefan aproape dar nu cu ea, pe Radu în iad, dar nu mort. Te-am necăjit cu ceva? Îi plăcea vocea lui. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
înfruntare a românului se dovedește năprasnică. Din cauză că el nu lasă nimic de la el. Este neîndurător. Nu are nici mamă, nici tată. E orfan cu acte. Fără excepții. Și, orice-ar fi, nu iartă pe nimeni. Dacă e cazul, nici măcar miorița proțăpită ascultătoare fix deasupra jeraticului. Între luptele fără capăt, românul zăbovește. Se repauzează în loisir. Se odihnește. Petrece cu neamurile, prietenii, cunoștințele, vecinii, dar, mai ales cu duducile. Și flecărește. Copios. E plin de vervă, are toane febrile, șuguie spumos, tremură
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
Lucian Alecsa e întunecă de ziuă Moartea stă proțăpită pe coșul pieptului meu chiar în dreptul inimii ca o matroană ce-și așteaptă clienții îngână un descântec de leagăn și-mi retează atenția numără toți flăcăii pe care i-a sedus cu luciul minții oțelite / sub lumina lunii cuvinte vrăjite
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
nici un semn că ar vrea să se modifice... Riști un alt termen? Nu risc. Brucan Bătrânul, Kominternistul, Monitorizatorul execuției Mareșalului Antonescu, Derectorul atelierului de confecționat oameni noi, oameni-boi, Măgăoaia din Dămăroaia, Co-belitorul Tovului Ceaușiu, nu crez să se fi înșelat, proțăpit cum se află cu cele trei fese ale sale în tot atâtea luntri, pe axa Moscova-Washington-Ierusalim. Uite, profețiile lui se realizează. După vreo zece ani, ca să nu zic doișpe, România obține suprimarea vizelor turistice pentru spațiul Schengen și e cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
era un om, pardon, făcu Extraterestrul, o entitate care să se sperie cu una, cu două. Văzuse multe și trecuse prin multe-n viața lui. „Trebuie să fie o vedenie“, Își spuse el. Vedenia Însă Îl privea cu curiozitate, stând proțăpită pe labele din spate și mișcând alene din mustăți. „Probabil am băut prea mult și am halucinații, medită brigadierul. Sau a vrut să mă sperie consoarta și s-a deghizat În șobolan...“ Ippolit cercetă cu atenție animalul apărut În fața sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
licurici i s-ar fi lipit pe scoarță, mișcându-se În ritmul gândurilor sale... Înaintând pe străzi, masterandul lăsa În urma lui o dâră luminoasă. Tot vorbind de unul singur, fără să-și dea seama, Oliver ajunse În salon. Arțarul stătea proțăpit la locul lui. Masterandul Îi luă halatul de pe umeri și-l duse Înapoi În parc, apoi, revenind În salon, se așeză ghemuindu-se pe taburet. În scurtul răgaz scurs de la plecare și venirea sa, În stabiliment avuseseră loc câteva evenimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
curgă fluidele cum se cade prin organism. Dar nu, de data asta, Carina n-avea trepidații pricinuite de liniile, intersecțiile de unde, de mișcările tectonice sau de perturbările atmosferice, de scăderile de presiune și de evoluția astrelor. Era pur și simplu proțăpită în fața mea, cu picioarele ușor depărtate, și îmi flutura sub nas o bucată din ultimul meu manuscris: - Cine-i fufa? Mi-a trecut din senin elanul de dimineață și toate fibrele mi s-au ofilit. Am comutat totuși pe pilot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-i deschise, drăguță, părea inteligentă. Surprinsă, îl lăsă în picioare la ușă. O auzi strigând în interiorul apartamentului: - Nirena, a venit. Apoi se auzi o exclamație confuză și Nirena apăru la intrare. - Ei, ce faci, zise ea direct, intri sau stai proțăpit acolo? Gosseyn rămase mut. O urmă în livingul mobilat cu gust și se așeză pe scaunul care i se oferi. Cealaltă femeie dispăruse. Constată că Nirena îl privea neutră. Ea zise necăjită: - Mă costă mult să-ți vorbesc. - Te asigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cât Jones de mare și ea a ajuns atâta! Deodată, o teamă irațională puse stăpânire pe ea. Teamă de spațiu strâmt, de întunericul amenințător, de lăzile îngrămădite și grinzile metalice care puteau tăinui dumnezeu știe câte alte primejdii. ― Ce facem proțăpiți aici? Aia poate să se întoarcă? Își luă arma cu amândouă mâinile și făcu cale-ntoarsă, întrebându-se prin ce minune o chestie atât de mică putea să ajungă un monstru de mărimea asta. Fugiră din atelier, ecoul ultimului urlet al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
eu îl înveșmântă: Să nu lovești în cel căzut, Și celui rău, fă-i bine, Să te păzești de încrezut, De cel ce-i plin de sine; De vrei să juri, nu fi pripit, Și ține-ți jurământul Chiar dacă răul, proțăpit, Îți taie greu avântul; Nu te grăbi să ai averi Când conștiința-i goală Și mari erori, strânse poveri, Îți fierb adânc în oală; Gândește-o noapte de-are rost Ce-ți vine într-o clipă, Să nu regreți apoi
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
-i deschise, drăguță, părea inteligentă. Surprinsă, îl lăsă în picioare la ușă. O auzi strigând în interiorul apartamentului: - Nirena, a venit. Apoi se auzi o exclamație confuză și Nirena apăru la intrare. - Ei, ce faci, zise ea direct, intri sau stai proțăpit acolo? Gosseyn rămase mut. O urmă în livingul mobilat cu gust și se așeză pe scaunul care i se oferi. Cealaltă femeie dispăruse. Constată că Nirena îl privea neutră. Ea zise necăjită: - Mă costă mult să-ți vorbesc. - Te asigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Te faci tobă După sobă, Stai cu greerii de vorbă. Tot urând, încă urând Băgăm de seamă curând Atâtea fete venite, Ca cioarele grămădite, Ce vă stau cam pe la spate, Stau cu gurile căscate, Ori smerite stau nainte Cu gurile proțăpite. Aduceți prune uscate S-aruncăm în guri căscate, Și muiați cîte-o cojiță Și le-o dați ca să înghiță, Să nu stea cu gura seacă Ci de dor să le mai treacă. Munți înnalți, luminoși, Bine v-am găsit sănătoși. {EminescuOpVI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai apropiat românului de fiecare zi, care mă simt. Ehei, dacă aș fi știut atâtea limbi străine, nici atunci cred că nu aș fi considerat că sunt destule la număr, pentru înjura când am ocazia să îl ascult pe întâi proțăpitul (și la propriu și la figurat) om în stat, minunatul executant al hăhăielii agresive, Traian Băsescu, atunci când apare pe sticlă, să ne mai spună el, doar el având voie la modul plenar, care mai e faza la zi cu România
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pe obrazul stâng, numai Marchiza putea ști și, oricum, nimeni nu părea să se mire. Contururile continuau netulburate și abundente, scoase cu ostentație în evidență de strâmtimea fustei, mult prea îngustă ca rotunjimile de pe abdomen să poată îndura. Marchiza ședea proțăpită pe tocuri înalte, prop tindu-și mâinile în colacii șoldurilor ca pe niște mânere. Făcea din când în când ochii roată, își arcuia fundul înapoi și piepții înainte, iar în această mișcare cabrată cerceii supra etajați și salbele ca niște ghirlande
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-ntâi, aruncați armele aicea, la rastel... Pârnaie privi în dreapta și-n stânga, apoi, văzând că cercul se strânge încă un pas, aruncă meșteșugit, pentru a da oarece demnitate predării, cuțitul, care se înfipse în pământ la un pas de tălpile proțăpite ale lui Calu. — Ești șmecher, ai ? zise acesta omenește, nu fără o brumă de admirație. Și tu, cap de cauciuc ? — Iadeș ! strigă acela, simțind primejdia și îndesându-și fesul până la nas. I-auzi la el ! se minună Calu. Apoi, dezvelindu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]