38 matches
-
intitulat Amintiri Închid ochii, ascultând cum apele Dunării curg molcom, aproape de picioarele mele , îndemnându-mă spre locul acela tainic învăluit în ceață dimineții irizata pe margini de întâile raze ale soarelui . De acolo răzbate mirosul tulburător al florilor, apoi deslușesc pufăitul unui motor și ghicesc silueta albă a remorcherului avântându-se că o lebădă uriașă pe oglindă apoi incendiată de soare , în timp ce sirenă sună prelung . Trag adânc aer în piept, înfiorat că mă simt iar în largul meu, aici acasă, leagănul
FOSTA INSULĂ ADA KALEH ÎN LUMINA UNOR SURSE DOCUMENTARE.2 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 by http://confluente.ro/Fosta_insula_ada_kaleh_in_lu_varvara_magdalena_maneanu_1372146136.html [Corola-blog/BlogPost/346006_a_347335]
-
DIN ROMAN: SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE, AUTOR GHEORGHE ȘERBĂNESCU) Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1286 din 09 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Domina mirosul de oțel încins, un amestec de ulei, aburi fierbinți și fumul locomotivei. Un pufăit dublu al pompei de aer a locomotivei, mecanicul ce o conducea are fața mânjită, sta rezemat în braț la fereastra locomotivei. Privesc în interior...” Nu vă plecați în afară” o etichetă ne previne! Cantonierii salută trenul din poziția de “drepți
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE, AUTOR GHEORGHE ŞERBĂNESCU) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_serbanescu_1404892344.html [Corola-blog/BlogPost/349981_a_351310]
-
repeziciune, nu există. Poarta uzuală de acces pare să fie a unei instituții civile, nu este departe de gara în care încă mai există locomotivele cu abur. Șuieratul ascuțit al acestora stârnește dorința de libertate a militarilor în termen, dar pufăitul lor îndeamnă la răbdare. Locul de unde vor pleca către casă este aproape, gara nu se va urca în vreun tren să plece hai-hui ci îi așteaptă. Accesul către comandamentul batalionului de grăniceri se face pe alei încadrate de o parte
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1475656713.html [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
pufăie ca o locomotivă cu aburi, făcând clopoțeii agățați pretutindeni în casă să scoată clinchete vesele. - Moșuleee! Un spiriduș deschide ușa și se năpustește înăuntru, aducând cu el câțiva fulgi de zăpadă curioși. Of, Doamne! Of, Doamne! Moșule, trezește-te! Pufăitul se întețește, în timp ce Moșul se întoarce de pe-o parte pe alta. - Ce să mă fac acum? Spiridușul se învârte o vreme prin cameră, după care apucă paharul cu lapte de pe masă și toarnă câteva picături pe fața rumenă de
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1450880008.html [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
urmată de înfrigurata așteptare a trenului pe peron. Din rumoarea mulțimii de călători, se desprindeau „știri” care de care mai importante: „Trenul se formează în triaj”, „Vom avea locuri cu toții!”, „Plecarea va fi la ora fixată” etc. Apoi, șuieratul și pufăitul locomotivei, care acoperea vacarmul mulțimii, anunța sosirea trenului. Clipele rămase până la plecare se scurgeau chinuitor de încet. În sfârșit, trenul pornea. Abia treceam de podul de la Herbac - adică de la Clujana - că mă și apuca foamea. Pe măsuța din compartiment, ai
CĂLĂTORIA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1436365071.html [Corola-blog/BlogPost/372538_a_373867]
-
decât al nostru. Mulțumit că își găsise singur soluția s-a mai foit puțin și l-am auzit repede sforăind. Am adormit zâmbind. Îl aveam pe tataie la mână și mulțumită m-am întors și eu cu spatele la mamaie. Legănată de pufăitul lui când pe nas, când pe gură, am închis ochii și mi-am înfundat urechea în perna moale să nu-l aud. A doua zi când m-am trezit, tataie era ocupat cu vărsatul vinului. Mamaia îl ajuta. De la distanță
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
babe...? -le surprinse Gigi care intră în sufragerie cu un bax de bere, urmat de Radu. Ia și pune-le înfrigider... Am adus și țigări... Poftim, să nu te mai plângică n-ai! Nu ar cumpăra, Doamne fere...Dar de pufăit, le pufăie - n draci... - Și zi așa, le trageți al dracului... - Ei, hei, eu sunt mic copil pe lângă ea... - Și mai tacă-ți clanța, zău așa...Aia nu, aia nu...Ei, de la o vârstă trebuie să rămână omu’ cu ceva
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 by http://confluente.ro/Elena_neacsu_1399735611.html [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
pustiu chinuitor. Nu înțeleg ce se întâmplă. Aud din nou, insistent, sâsâitul monstrului de fier. Sunt înnebunit că iarăși o pierd în acest important moment din viață. Cineva nevăzut spintecă liniștea cu un fluierat strident, locomotiva îi răspunde cu un pufăit. Sar pe prima treaptă a vagonului. Trenul se pune încet în mișcare. Gara stingheră rămâne în urmă. Urc mai departe și ușa se închide brusc, automat, scârțâindu-mi timpanele și mintea, cu zgomot sonor de fiare. E un accelerat ciudat
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Exodul_0.html [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
ceea ce mi se poate întâmpla și ce nu. Venise în vizită într-o zi de vară călduroasă, lungă, plină de praf, așa cum erau zilele din copilărie, de nu se mai terminau, o zi cât o săptămână. Se auzea de departe pufăitul motorului, apoi un pârâit prelungit, hurducat. Am fugit în stradă cu sora mea mai mică, era un eveniment să treacă vreun vehicul pe drumul din fața casei noastre, motociclete nu treceau niciodată. Cel mai des treceau tractoare cu remorcă, noi alergam
Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
dublează datele pe care zapciul le are deja În calculator, motiv pentru care hrănești și un ajutor de zapciu, du-te chiar acum, cu căciula’n mână, la ajutor, roagă-l să te ierte că-i tulburi sorbitul cafeluței și pufăitul ciubucului și să binevoiască să-ți primească banii. Cum spui tu, birul pe bir. Dar, ca să scapi de umilință, fă și tu ca alții: Cere oricui vrea să te răsplătească nu o plată, ci un dar. Ai văzut vreun cerșetor
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Iisus a pus mâna pe bici... Buruienile cresc repede și înăbușe florile... Crezi că n-aș vrea să fiu "Pâinea lui Dumnezeu?" Dar pot? Iaca, năravuri noi ce nu ne fac cinste au prins cheag în Moldova: peșcheșul, șpaga, lenea, pufăitul pe sofa din narghilea... Poruncitor: Care dregător e dovedit că s-a spurcat la aur, să fie pus să-l înghită să se sature! spune el poruncitor. Ce să mai pomenesc de scârboșenia celor ce "fac turcește", de parcă s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la vânzarea către stat a acelor animale. Neoficial, se spunea că produsele luau drumul spre URSS, de unde și zicala, la modă atunci, că la dus, locomotivele trenurilor încărcate, pufăiau din greu, zicând: "URSS-URSS", iar la întoarcere zburdau, vagoanele fiind goale, pufăitul fiind tradus prin strigătul: "cote-cote". Seceta pauperizase și mai rău populația, capii de familie, bărbați sau femei, evident văduve, s-au constituit în grupulețe, pe rudenie au adunat disponibilul de cartofi și au plecat cu trenul să facă schimb direct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
luni o cometă va cădea aidoma unei frunze veștede pe pământ și viața în lungul și în latul lumii se va stinge. Dar Ștefan își zise că viața din lungul și din latul lumii nu-i mai mult ca un pufăit de mahorcă sau ca aburul ce iese din cazanul de țuică, adevărata viață stând cuprinsă în alt loc, în odaia minții unui om, unde trăiesc aievea toate câte există, ca un fluviu în curgerea lui maiestuoasă și trândavă și neîntreruptă
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
dovedesc piedici de netrecut... Dar când trebuie să sui asemenea ponoare... Ferească Dumnezeu!” - gândea Hliboceanu... Ia să pornim nunta, flăcăi! - a strigat din capul șirului de care. Cărăușii au îndemnat boii. Opintindu-se în juguri, aceștia au răspuns cu un pufăit apăsat, ce semăna mult cu un oftat din rărunchi... Scârțâind din încheieturi, șirul de care cobora un povârniș de la intrarea în pădure. Hliboceanu s-a oprit să vadă cum merge fiecare car. Toate i s-au părut bune și la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cocoșatei. Avea mulți veri, toți mustăcioși, iar eu îi bănuiam răi. Și brusc, când începusem și eu să mă unduiesc în același ritm cu ea, iar ea fredona ceva, gânditoare, deodată am auzit în spatele meu cum cineva pocnește din degete. Pufăit angoasat din țigară. — M-am uitat peste umăr și am urmat gondolarea. Cocoșata gemea și fluiera, și deodată iar am auzit cum cineva pocnea din degete. Păpădie mă privea fix, vrând să vadă dacă înțeleg. Nu înțelegeam. Dom’ Dănuț, ascultă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
șterse nasul. — Așa e. Perfect adevărat. O porniră. El insistă să-i ia sacul, dar ea putea să-l ducă, foarte bine, singură; părea că se sprijină de ea cu toată greutatea, și la intervale dese expira cu un scurt pufăit. Putea fi bunicul ei, se gîndea ea. Toată treaba asta cu Duncan făcuse din el un moșneag. Ziua aceea de februarie era rece, dar senină. Era cinci fără un sfert, iar soarele apunea: pe cer erau cîteva aerostate de baraj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
viața pe la Asistență? — Destul de aglomerată, de fapt, zise Helen uitîndu-se spre ușă. Nu pot vorbi mult. Nu? N-ar fi trebuit să sun, nu-i așa? — Nu prea. Pierdeam vremea pe-acasă. Eu... o clipă, te rog. Se auzi un pufăit și apoi senzația de telefon mort. Kay acoperise receptorul cu palma și Începuse să tușească. Tusea continuă. Helen și-o imagină, așa cum o văzuse deseori - În convulsii, cu ochii apoși, cu fața stacojie, cu plămînii plini de fum și praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dobitocul ăla. Inspectând Încălțările noi pe care mi le-a adus, am presupus că se referea la Rigoberto, care tocmai se pregătea pentru al doilea act al spectacolului său, umplându-și repetat plămânii cu aer și expirând apoi cu un pufăit scurt, schițând niște gesturi ciudate cu coatele, de parcă ar fi bătut din aripi. Anton se ridică să ia paharele Încununate cu spumă pe care Helmut le așezase pe tejghea. Întorcându-se, Îi dădu artistului un ghiont in coaste (acesta Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
hârtia prinsă în pioneze pe ușa de lemn cu vopseaua jupuită. Pe ea scria: PACE OAMENILOR DE OMENIE. Toate semnele indicau în sus. Roata sa se învârtea spre cer. Doisprezece Se stârnise un val de agitație. Fluieratul nerăbdător al poștașului, pufăitul camionetei poștale oprite pe Constantinopole Street, strigătul emoționat al mamei sale, domnișoara Annie reproșându-i poștașului că fluieratul său o speriase - toate acestea întrerupându-l pe Ignatius care se îmbrăca pentru reuniunea de start. Semnă adeverința de primire și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de rățuște. Yozō îl bătu pe umăr și îi arătă sub un pom, singuratică pe lac, o lebădă albă cu gâtul lung scufundat în apă. Era o pasăre călătoare căreia țăranii îi ziceau pasăre dalbă. Samuraiul încuviință din cap. Asculta pufăitul lui Yozō care sufla în cărbunii aprinși. Se întrebă visător din ce țară venise pasărea aceea albă. În fiecare an, o dată cu venirea iernii, stoluri de lebede albe pluteau pe cer și poposeau negreșit în vale. Traversau oceanul venind din țări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pic mai important decât mândria ta nenorocită. Irene a început să urce pe cărare, lovind pietrele care-i apăreau în cale și gândindu-se că, până la urmă, poate că avusese dreptate să-și înșele soțul. Din spate a auzit un pufăit, iar pe umăr a simțit atingerea rece a unui deget. Ai dreptate, i-a spus Naji. Sigur că da. Îmi pare rău. Irene a lăsat capul în piept, dar nu s-a oprit din mers. Nu înțelegi ? Din secunda în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o zi ar fi venit un tren și n-am mai fi avut putere să ne urcăm în el... Cum s-ar fi întîmplat? Parcă văd. Am fi rămas, Eleonora în sala de așteptare, eu pe banca de pe peron, ascultând pufăitul locomotivei, strigătul "Poftiți în vagoane", dar n-am fi schițat nici o mișcare, n-am fi avut putere să ne urcăm în tren. L-am dorit prea mult. L-am așteptat prea mult. Ne-am epuizat în așteptare și nu ne-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
palmelor unei frumoase ca cea care se întorcea fericită de la Buhai, să ne mulțumim cu „pocalul” nostru. Să fiți sănătoși, fraților! Fiecare a băut cât a simțit nevoia. După acest ritual, s-a lăsat o liniște stânjenitoare. Abia se auzea pufăitul locomotivei, fiindcă zgomotul era înghițit de omătul gros din jur... În cele din urmă, cel din fața căciulii țurcane i s-a adresat acestuia cu întrebarea: ― Nu te-i supăra, om bun, că te întreb. Cu ce te ocupi matale acolo
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
după aia în cor. ― Dar, domnule, profesorul se bâlbâia, tremurând din toate mădularele, vă rog să mă credeți... ― Mucles! ― Niciodată în viața mea... Chipul cârnului se schimonosi. Fixă amortizorul, întinse brațul și apăsă pe trăgaci. Glonțul se înfipse cu un pufăit ușor lângă bombeul profesorului. Ioniță Dragu sări ars în picioare. Șoferul mototoli spasmodic fața de masă. ― Ce faceți?! Nu vă dați seama? E cri... Alt proiectil îi șuieră pe lângă ureche retezîndu-i cuvintele. Scarlat încercă să intervină: ― Lasă-i în pace
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nemișcați pe locurile lor, suportau cu stoicism consecințele nefaste și ale căldurii excesive și ale fumului de țigară. Pentru câteva minute, în compartiment se instalase liniștea; o liniște relativă. Numai pocnetul sacadat al roților metalice, ce treceau peste macaz, și pufăitul ritmic al pistoanelor, cu care urechea se obișnuise deja, aminteau călătorilor că aceste mecanisme se străduiesc din răsputeri să-și facă datoria și să-i ducă la destinație cu bine. Călătorii nu au altceva de făcut decât să aibă încredere
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]