19 matches
-
ocazionalelor“ întărește impresia că Nichita Stănescu a fost asemenea unui vulcan, transformându-se în munte, „vulcan“ în permanentă „erupție lirică“, între anii 1953 și 1983, prin douăzeci și patru de „guri“, sau „cratere“, conectate celor douăzeci și patru de ore ale nocturn-diurnului; și în ciuda părelniciei că s-ar constitui într-o formă de relief marginal de la cele douăzeci și patru de trepte lirosofic-stănesciene, „bulgării-de-poeme“ din „gura“ / „craterul“ de întâmpinare - „gură“ / „crater“ în permanentă „autoreglare“ în funcție de „direcția colecționarului“ și de altitudinea treptelor -, reflectă destul de bine măreția întregului în
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1389834185.html [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
în 2009, spre a se înfățișa „Distinsului Receptor de Poezie” în anul 2012 (și, în laboratorul nostru de „investigații radiologice“, mai încoace, doar în 10 florar 2014), ca pentru „un ultim punct cardinal“, cu al patrulea volum de poeme de părelnicie „tradițional-de-modernistă“ întru „baletul“ de pe „lacul“ semnificat-semnificanților, „Bucuria cuantică” (Ecko Print, ISBN 978-606-8332-33-8) *, volum prin care - atât în dedicație (către Receptor) cât și în mottoul de pe pagina a cincea - își declară ieșirea-i din trena esteticii expresionismului și intrarea/„toboganizarea“ în
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_1401921972.html [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
decenii, să-l reconstituie în admirabila carte, Tinerețea lui Brâncuși, și să-l centreze pe urmele pașilor adolescentului de-atunci, ales nu numai de sus, ci și de cei din cercul mai marilor orașului!? Dacă nu ar fi ridicat din părelnicia simțurilor, a senzației și percepției, lucrurile și oamenii, cum ar fi putut să le descrie și să-i însuflețească cu nota lor de particular și cu acel suflu de general, să le surprindă "legea" și firea, să le scoată și
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
evocate regulile care guvernează relațiile interpersonale, întemeiate pe deschidere sau, dimpotrivă, pe închidere interpersonală. O dimensiune privilegiată care modelează expresivitatea interpersonală este automonitorizarea (self-monitoring-ul), fiind culturi și societăți care înregistrează scoruri mari la această dimensiune (subiecții "funcționează" precumpănitor în registrul părelniciei, important este "să pară că este, nu să fie cu adevărat", pentru a prelua expresia lui D. Drăghicescu [1907/1996] privitoare la majoritatea românilor) și altele în care, în opoziție, subiecții activează mai degrabă onestitatea autodezvăluirii. De asemenea, un factor
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
celălalt" (ca în cazul machiavelismului), ci și față de sine. Centrarea pe deschiderea de sine indică o strategie prin care subiectul nu își poate exprima autentic poziția personală, ci doar aparența unei "sincronizări" cu "celălalt semnificativ", într un climat general de părelnicie interpersonală. Studiile anterioare similare au semnalat, de altfel, puternicele implicații adaptative ale unui asemenea proces de relaționare, care pe filiera cinismului social și a automonitorizării crescute poate suplini deficitul de integrare apreciativă în grupurile relevante și poate reașeza, pe termen
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
vinovăție: majoritatea covîrșitoare descria, la rece, implacabilitatea gestului lor: "Oricum, dacă eu aș fi fost pățitul, cei din jurul meu ar fi făcut exact ceea ce am făcut eu adineaori" [bărbat, aproximativ 40 de ani]. Răzbătea același fior de singurătate și de părelnicie. Iar, vorba unui "subiect": Dacă tot e să mi se dea ceva, trebuie să apuc degrabă, căci mie dintotdeauna mi se ia, nu mi se dă" [femeie, aproximativ 45 de ani]. Smulgerea convertea simbolic în gest "cîștigător" strategia celui care
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
un asemenea exces expresiv el nu face altceva decît să-și mascheze neputința, ignoranța și nesiguranța pe care le resimte ca fiind covîrșitoare și pe care crede că le poate substitui cu această "asupra de măsură" înstăpînită a "celuilalt", cu "părelnicia a ceea ce sînt". Pînă și celebrele studii asupra obedienței atestau cu claritate validitatea acestei aserțiuni contraintuitive: cu cît mai autoritar, cu atît mai obedient (mai supus) se arată a fi cel implicat în scenariul indus (Elms, Milgram, 1963, apud Drozda-Senkowska
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
și împroșcându-le copios cu încrederea-i în sine: în mediul capricios al sensurilor, nevăzuta macara evoca penibil o imagistică obscenă, de care ideea ajutorului comunitar s-ar fi dorit cât mai complet emancipată. Faptul că aluzia rămânea, prin chiar părelnicia ei, cu neputință de confirmat sau infirmat o făcea cu atât mai subversivă; frământul lucrurilor incerte erodează cel mai adânc tihna. Trecuți prin pușcării, câțiva dintre nomazi fuseseră învățați să "facă podul" la prima condamnare - un pod între două violuri
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și Vasile Voiculescu Îi cerea fiicei sale, aflată la Paris, referințe despre yoga1. Nicolae Steinhard Îi va spune lui Al-George: „Concluzia nuvelei (Nopți la Serampore) e că yoga, tantra, ocultismul și celelalte nu ne scot din maya, din iluzii și părelnicii: ne duc doar la alte iluzii (mai pitorești, mai rare, mai impresionante), dar nu la esențe”; replica indianistului nu e mai puțin vehementă: „Asta ai Înțeles dumneata? Cam sumar! Eliade e formidabil. Merge mult mai departe decât Teohari Antonescu, Hasdeu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sistem de exterminare a populației sub pretextul gestionării unei crize generată în principal de suprapopulare. Inspirații săi una spun, alta fac, sunt actori ai disimulării, discursul lor e schizoid, una spun în auzul celorlalți, alta în ascuns. Adoptă de la demon părelnicia, aparența. Par că respectă legea dar în ascuns, o încalcă. Par că sunt sortiți unei fericiri eterne, dar viața lor se destramă neașteptat. Modul cum sfârșesc ei este cutremurător. Ca și cum ar fi suportat explozii, ca și cum răul din ei ar fi
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
-și urmeze propria natură. Dacă intenția de a scrie nu vine din stringența de a scoate la lumină, de a da viață prin cuvânt lucrurilor rămase altfel nerostite, atunci cartea devine un surogat, un mijloc de a par veni prin părelnicie. Preluarea oarbă, fără adâncire, a ideilor deja rostite ori puse în scris nu poate fi decât o clonă. înțelegerea adecvată a unicității, numai ea, poate reda chipul viu al lumii, al lucrurilor și ființelor. Copiile nu au viață, ci se
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
accede la consistența unei parabole. Dincolo de grația fadă a mondenității, piesa își are totuși momentele ei de febrilitate, ca și o anume energie în disputa de idei. Un labirint fără ieșire, prin care suflete cuprinse de patimi rătăcesc amăgite de părelnicia vieții, iată universul pe care ar vrea să-l sugereze tripticul Labirinte: Ariadna fără fir, Vapoare în ceață, „tragi-comedie”, Satele lui Potemkin, dramă psihologică pe o canava istorică (inclusă în 1929, sub pseudonimul Andrei Dănescu, în repertoriul Teatrului Național din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
divinul"47. Când însă, "prin cine știe ce năpastă, de viciu și uitare", sufletul se îngreunează, el "își vatămă aripile și cade pe pământ", "mulțime de suflete se schilodesc, iar alte multe își află mulțime de aripe frânte", iar "din această clipă, părelnicia rămâne să le fie hrană"48. Este situația în care se află - în poemul discutat - cel care, simțindu-se doar "o fărâmă de zeu", exclamă: Unde mi-s, Doamne, arìpile?// De ce mi-ai dat sfinte-aspirații/ Și doruri nebune mi-ai
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pentru Alcibiade, de pildă, care nu reușește să părăsească regnul schimbător al cărnii pentru a ajunge în lumea incoruptibilă a Ideii. Căzut dintr-o lume a sufletelor întraripate, omul de rând și deci condiția umană, deși are parte de "hrana părelniciei", trăiește totuși cu nostalgia unor urme, semne, adieri și aluzii ale "departe"-lui din care a fost expulzată. În sonetele sale mai cu seamă, cât și în cantica "Paradisul", Dante nu face altceva decât să compendieze aparența frumoasă, aptă să
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
adăpostit" (p. 75), "dispoziția, de sorginte romantică fără îndoială, de a debita năstrușnicii" (p. 82) e o adevărată perlă de umor involuntar. Mănoasele virtualități, principiul zăbavei, filozofeme și mediteme, diverse modalități de glăsuire, pajiștea de talente, făuriștea, vânjoșenia, izbutiri expresive, părelnicia gravă: iată tot atâtea combinații nefericite de cuvinte, stridente la orice lectură, cu atât mai mult într-un limbaj critic minim modernizat. Speri că autorul îți face cu ochiul, îți încearcă vigilența, precum sarcasticul antisămănătorist Paul Georgescu; dar nu, nicidecum
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
ca niște liturghii negre fernando se oprea adesea în piațeta cu trei hipocampi și-și încorda auzul pînă surprindea tropotul trăsurilor pe caldarîmul lisabonei apoi ziua-ntreagă prin birturi eram veseli și-n ceața paharului cu uzo ghiceam pe rînd părelnicia viitoare iar somnambulul adormit de soarele puternic se tîra imperceptibil pe creneluri împrejuru-ne puzderie de zile puzderie de pereți ne trăiau viața cu atîta nonșalanță încît ne simțeam impostorii spațiului și-ai timpului eu rupeam dinții unui pieptene fernando întorcea
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
Ar putea funcționa pe post de ghid pentru cei interesați să înțeleagă ceva despre „sufletul” românesc? Sau n-am face decât să multiplicăm diversele Coaste ale Boacii, conferindu-le un aer nobiliar, deși, în sinea noastră, știm că totul e părelnicie și vânare de vânt? Am întâlnit însă mult prea multe situații, în anii din urmă, în care miturile culturale devin motive nu doar de scindare socială, ci și prilejuri de linșaj - mediatic sau la propriu (vezi cazul Eminescu). Astfel de
Marele Roman Românesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2850_a_4175]
-
adesea, păgubitor și incorect. Singura zonă care ni l-ar restitui cât de cât aievea pare a rămâne cea documentară: jurnalul, scrisorile, Însemnările de tot felul. Prefăcându-ne a nu ști câtă cerneală a curs pe tema „pactului autobiografic”, câtă părelnicie a realului stă ascunsă În spatele fiecărui rând „smuls din viață”, să luăm de bune scrisorile. Într-una, de pildă, adresată din Berlin prietenului Boicescu În 16 noiembrie 1908, Mateiu relatează cum se plimbă cu un de Montesquiou (Ferdinand) În trăsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pare să fi găsit o rețetă ce constă în "a ști să dozezi banalitatea și paradoxul, la aceasta se reduce arta fragmentului" (C, p.990). Doar gîndirea discontinuă, în care cuvintele care se lovesc între ele ajung să confere o părelnicie de intensitate reală și de viață la ceea ce altfel înțepenește într-o expresie unică. Această propensiune pare înnăscută, aproape fiziologică : Nu am resimțit vreodată un imbold într-un sens anume fără a încerca imboldul contrar aproape în același timp. Într-atît
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]