28 matches
-
Amintiri”) Tristețea cauzată de erodarea și îmbătrânirea tradițiilor se întrevede în cuprinsul poeziei („La țară, undeva”):” Boii demult au murit, / acum, doar la muzeu / mai există, / fierul de plug, ruginit!”) Octavian Goga deplângea și el, cândva, dispariția celor dragi și părăginirea casei părintești: „Cucuta crește prin ogradă,/ Și polomida-i leagă snopii, / Ce s-a ales din casa asta, / Vecine Neculai al popii?”/ Universul rustic a rămas pentru poet un „paradis pierdut”după cum John Miloton, poet englez din secolul al XVII-lea
MARIAN BĂRĂSCU -POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 by http://confluente.ro/Marian_barascu_poeme_al_florin_tene_1345624069.html [Corola-blog/BlogPost/365847_a_367176]
-
mănăstirile și metoacele ce țineau de Mitropolia de la București. Acesta face o vizită în zonă constatând că "[...]nu se află aici nici o altă urmă care să arate că a existat aci, cândva, acel așezământ, decât o mică biserică ruinată, în părăginire[...]". Probabil tocmai această stare deplorabilă a așezământului îl decit pe mitropolit să clădească o altă biserică mai mare la 400 de pași spre nord de vechiul altar. Noua biserică este terminată în 1858, după care încep lucrările de refacere a
Mănăstirea Zamfira () [Corola-website/Science/301204_a_302533]
-
conflictului; el are 5 m înălțime și a fost realizat de sculptorul buzoian Cristea Rădulescu. Cutremurul din 1940, al Doilea Război Mondial și naționalizarea pusă în aplicare de guvernul comunist ce au urmat, au dus la abandonarea stațiunii și la părăginirea ei, multe dintre vechile clădiri ajungând să fie demolate iar grădina englezească să fie distrusă. Abia prin anii 1970 s-au înființat două hoteluri (denumite astăzi Ceres și Monteoru), un ștrand și o bază de tratament. După revoluția din 1989
Sărata-Monteoru, Buzău () [Corola-website/Science/301039_a_302368]
-
-i mântuiască de sub blestemul abstractei generalități!? Nu doar alți oameni și alte străzi îi atrag ochii și îi momesc pașii, ci își pregătește pătrunderea treaptă cu treaptă în lumea subterană spre apele de taină ale acelei fântâni a trecutului. În părăginirea cimitirelor citește precaritatea omului, a legilor și regulamentelor date de acesta, în soarele incizat în cruci, o "eternă reîntoarcere", ca a naturii, ca a zilelor, iar în strugurii și frunza de viță de vie, vede chiar surâsul din ochiul lui
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
la acea Universitate, dar despre numele acelora nici n-auzi vorbindu-se, tocmai pentru că-și văd pur și simplu de catedrele lor și nu s-amestecă în politică. Așadar d. Cogălniceanu avea dreptate când se plângea de starea pustie de părăginire a Universității din Iași, dar care a fost rezultatul practic al interpelărilor sale? Intrarea sa în minister. Universitatea a rămas în știrea lui Dumnezeu, ca și mai nainte; d-nii Vizanti, Climescu, Ionescu, Leonardescu, Gheorghiu, Șendrea au continuat a face politică
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de dorit ca d. compozitor să fie față la reprezentare și să dirijeze însuși esecutarea muzicei sale. [18 martie 1879 ] ["ȚĂRANUL ROMÎN, SĂRMANUL ȚĂRAN ROMÎN!... Țăranul român, sărmanul țăran romîn! I-am dat moșie de veci pentru ca să o lase în părăginire; l-am făcut singur stăpân pe sine pentru ca nimeni să nu le mai stea în cale celor ce voiesc să-și facă parte din averea lui; i-am dat drepturi pentru ca noi înșine să tragem foloase din ele; l-am
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în Baudelaire, patronul en titre al lui Arghezi și, prin, în bună măsură, intermediul acestuia, al lui Caraion. Avem a face cu o demonie care, negînd spiritul, neagă și substanța materială a lumii în accepția sa pozitivă, productivă. E o părăginire, o deformare, o sterilizare a elementelor sufletești și deopotrivă naturale (ultimele sînt ambasadorii primelor), fenomen care, blocînd rodul, face loc Neantului. Blestemele alcătuiesc accentul maxim al unei atari negații ce se adresează Creației a cărei stîrpire o dorește ca o
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
fevruarie 1877, d. Simeon Mihălescu se oferă a servi gratis ca director al Ministerului de Interne. Se simțea deja trebuința unui Mihălescu la Interne; iar c-o săptămână înainte d. Cogălniceanu începuse să discute în Senat, cu multă vehemență, cestiunea părăginirii Universității Iași, bazat pe multe acte și cărți domnești, pentru... pentru a-l bombarda pe ministrul de externe de atunci, N. Ionescu, și a-l sili să se retragă. La 23 martie - se dizolvă Senatul. De ce? Convenția era gata și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
unei furtuni încearcă să intre în casa pustnicului) care se termină prin achiziționarea unui scut (obiect simbolic de protecție). Fiindcă ceea ce caracterizează casa Usher este într-adevăr neospitalitatea ei funciară, neospitalitate fizică mai întâi, în închiderea, singurătatea, claustrarea ei, în părăginirea și secretul ei. Stăpânul casei este ultimul descendent al familiei care nu va mai primi niciodată supuși noi în sânul ei. Ceea ce se oferă vederii naratorului, înainte ca el însuși să devină victimă, este spectacolul excluderii, prin locul său de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
adunătură, din zeci de județe, „vinituri” care s-au instalat În casele zdravene, lăsate goale de exodul nemților; și toți se descoperă acum mari admiratori ai celor ce au Întemeiat localitatea, laudă casele-cetate, pe care adesea le-au lăsat În părăginire sau le-au și degradat. Nu peste tot a fost așa. Mi-am amintit de curând cum am vizitat niște foști colegi ai soției, profesori la liceul din Cobadin, În Dobrogea, care locuiau Într-o asemenea casă, fostă proprietate a
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
este întotdeauna ca un prisos al forței, frumos, făurit de mâini puternice și pricepute. Se simte că lumea care înconjoară eposul este foarte veche, dar e aceeași mereu, și proaspătă mereu, neobosită de timp, neprimejduită în esența ei, nebântuită de părăginire, cum nu e bântuită de uitare sau de lenta agonie a amurgului. În ea nimic nu este palid, stins sau mohorât. O lume și un timp fără alte relicve decât câteva morminte de eroi. Cercul strâns al epopeii este plin
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
este întotdeauna ca un prisos al forței, frumos, făurit de mâini puternice și pricepute. Se simte că lumea care înconjoară eposul este foarte veche, dar e aceeași mereu, și proaspătă mereu, neobosită de timp, neprimejduită în esența ei, nebântuită de părăginire, cum nu e bântuită de uitare sau de lenta agonie a amurgului. În ea nimic nu este palid, stins sau mohorât. O lume și un timp fără alte relicve decât câteva morminte de eroi. Cercul strâns al epopeii este plin
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
la Eminescu ideea prezentă mai târziu și la Motru, Drăghicescu și alții, conform căreia liberalismul, libertățile au fost prea repede introduse în spațiul nostru, ca forme preluate necritic din Occident. "I-am dat moșie de veci pentru ca să o lase în părăginire; l-am făcut singur stăpân pe sine pentru ca nimeni să nu le mai stea în cale celor ce voiesc să-și facă parte din averea lui; i-am dat drepturi pentru ca noi înșine să tragem foloase din ele; (...)" (Eminescu, 1998
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
sub semnul vremelniciei. Timpul aduce celor pământești grozave risipiri. După moarte, făptura omenească se desface iarăși în „stihii” (aer, lut, foc, apă). Purceasă din textele Ecleziastului, viziunea lui P. conține și unele elemente materialiste. Descriind, cu oarecare imaginație plastică, sinistra părăginire a palatului domnitorului Mihail Sturdza, P. este unul dintre primii poeți români ai ruinelor. Însă vocația scriitorului moldovean, om cu un temperament pătimaș, nu e reflecția, ci satira, pamfletul. Cu sarcasme mușcătoare, degenerând în trivialități, satirele lui, tipărite postum, contestă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
și greutățile ce s-au tâmplat pre această săracă țară din zavistie diavolului.” - Frumos adusă din condei, mărite Spirit. Eu stau și mă întreb dacă acei prea cuvioși călugări viețuitori în mănăstire și reprezentanții Sfântului Mormânt nu erau porniți pe părăginirea și nu pe sporirea averii mănăstirii... - Din păcate, cam așa se petreceau lucrurile, dragule...Si nui singura mănăstire care a suferit de pe urma acestui sistem de administrare. Adu-ți aminte de mănăstirea vameșului Păun. - Imi mai mintesc de mănăstirea Aron vodă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
gânduri, și e de mirare că, la data renovării, nu i-a cam pus și pe epitropi, într-o vreme când până și literele latine erau suspectate ca agenți ai catolicismului! Vizitând România în 1860, pictorul Lancelot deplângea starea de părăginire a unor vechi biserici bucureștene, „mai valoroase totuși, ca artă și tradiție istorică, decât cele câteva palate și biserici construite de curând în stilul gotic german, care pare să se bucure în exclusivitate de înalta favoare oficială“. Aspectul bisericii Sf.
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
răzeșilor n-au accesat în funcții diriguitoare, în orânduirea amintită, având dosar prost, dar au terminat facultăți și au construit o bogăție națională, care, din păcate, astăzi, nu mai este națională, ci internațională și numai aceea care a scăpat de la părăginire! Ostașul Ioan Costache Enache, ajuns prin fapte de arme demne de reținut, înaintează în grad până acolo unde poate ajunge un soldat cu studii medii. Și primește Medalia ,,Bărbăție și credință", cls.a II-a cu spade și ,,Virtutea Militară
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
fi echivalentă cu ruina sigură a producțiunii, deci cu ruina țării. Orice reformă s-ar face, spiritul acestei legi nu se poate înlătura și tăgădui daca nu voim ca izvorul de căpetenie al avuției publice să cază în totul în părăginire. Ceea ce rămâne curios e întrebuințarea acestei legi, făcute mai cu seamă de roșii, în contra altor elemente politice, cari poate să fi contribuit și ele la facerea ei, dar nu sunt autorii ei de căpetenie. Daca roșii au făcut-o sau
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
câțiva ani încoace se manifestă și la noi o tendență învederată pentru crearea unei industrii naționale. Mai cu seamă Concordia Română din București au știut să adune în sânul ei mai mulți bărbați din deosebitele clase ale societății cari, deplorând părăginirea în care zac aproape toate ramurile de activitate națională, au simțit în ei îndemnul de-a trezi la o nouă viață munca, paralizată de concurența străină și de lipsa unui învățămînt special. Ca o probă de activitate Concordia Română a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mele. Am ajuns cu bine la Iași. Când am intrat pe poarta curții noastre, ne-a apucat jalea. Peste tot pagini din cărțile lui tata, chiar cărți întregi, stogurile cu fân nu mai erau, plutea în aer un început de părăginire. În locuința noastră totul era vraiște, de parcă un vifor cumplit trecuse pe acolo, de parcă acolo nu mai locuise nimeni de cine știe când. Mai apoi am aflat și ce se întâmplase cu Tarzan al nostru, că de „Cățica” n-am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ar fi să fie viața conceptelor, a Istoriei, pierdem din vedere cum anume și pe ce căi apucă Provincia. Poate intelectualul să intervină cumva anume în viața Provinciei, poate fi el, adică, prezent cumva în destinul ei, în dezvoltarea sau părăginirea care sunt posibile oricând, și să-i îndrepte opțiunea și viitorul spre partea pozitivă a devenirii sale? Intelectualitatea bucureșteană a ratat această șansă, este vorba de GDS și de AC. Până acum n-am prea auzit pe nimeni să evoce
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
puind capăt împărăției latine de acolo. Apropierea considerabilă a guvernului bizantin central și a oștirii lui, necontenitele și sângeroasele turburări de tron în Romîno-Bulgaria, dezbinarea și descompunerea țării în parți servile și grupe de partizani fără scrupule, slăbirea autorității guvernului, părăginirea intereselor publice, înjosirea puterii statului la uneltiri meschine și la lupte de partid, toți acești factori stricăcioși contribuiră în mod activ pentru ca statul bulgaro-romîn să decadă, încet-încet însă neoprit. La aceste se mai adaose împrejurarea că, în urma pierderii încurînd a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
apere de el însuși, mă face să am o idee precisă despre genul uman. Dacă toate armele acestui univers ar fi distruse fără urmă și ar rămâne un singur revolver, omul s-ar simți obligat față de el și, nelăsîndu-l în părăginire, istoria s-ar repeta de la început. O națiune, când începe să se înarmeze, nu se mai poate opri. Sărăcia și mizeria nu constituie limite ale înarmării. De sute de ani, omenirea privește cerul printr-o gaură de tun. Obstacolul esențial
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și cei ce ocupă poziții din care ar putea interveni și atenua situația și care nu fac nimic. La Uniunea Artiștilor Plastici n-a mai fost o întrunire de vreo 15 ani, mi se pare. Sunt într-o stare de părăginire... A.B.: Părăginire, da, dar, dacă ar exista bani, ar putea fi competitivi, dacă li s-ar da voie, nici n-ar mai fi nevoie de Uniune, căci, de ce să n-o recunoaștem, spiritul competitiv există în fiecare dintre noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
ocupă poziții din care ar putea interveni și atenua situația și care nu fac nimic. La Uniunea Artiștilor Plastici n-a mai fost o întrunire de vreo 15 ani, mi se pare. Sunt într-o stare de părăginire... A.B.: Părăginire, da, dar, dacă ar exista bani, ar putea fi competitivi, dacă li s-ar da voie, nici n-ar mai fi nevoie de Uniune, căci, de ce să n-o recunoaștem, spiritul competitiv există în fiecare dintre noi. Dacă n-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]