16 matches
-
din două părți asimetrice, cu o fisură între ele - de unde și numele algei. Dovezile fosile sugerează că originează din timpul, sau înaintea, perioadei jurasice. Diatomeele sunt folosite pentru monitorizarea condițiilor mediului și în studiul calității apei. Grupul Sarcodinelor cuprinde amibele, radiolarii și foraminiferele, care emit pseudopode pentru deplasare și înglobarea particulelor de hrană.Deja-cunoscuta specie, "Amoeba proteus", se găsește printre vegetația în descompunere de la fundul pârâurilor de apă dulce sau a iazurilor, dar există și numeroase amibe parazite (unele parazitează omul
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
prin orice punct al suprafeței celulei, astfel hrănirea este prin fagocitoză. Pe timpul perioadelor cu vreme nefavorabilă amiba se închistează: devine circulară, pierde mare parte din apă și secretă o membrană închistată, care servește drept înveliș protector. Înmulțirea este exclusiv asexuată.Radiolarii se disting prin segregarea anatomiei lor delicate într-o capsulă centrală, ce cuprinde endoplasmul, și ectoplasmul înconjurător; au schelet silicios majoritatea speciilor. Capsula este închisă intr-o membrană și conține nucleul, mitocondriile, aparatul Golgi, vacuolele, lipidele și rezervele de hrană
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
ce cuprinde endoplasmul, și ectoplasmul înconjurător; au schelet silicios majoritatea speciilor. Capsula este închisă intr-o membrană și conține nucleul, mitocondriile, aparatul Golgi, vacuolele, lipidele și rezervele de hrană. Reproducerea, respirația și sinteza biochimică sunt îndeplinite de acea capsulă centrală. Radiolarii fac parte din planctonul marin; nutriția lor constă într-o mare varietate de zooplancton, dar și unele specii de fitoplancton, precum diatomeele, cocolitoforele și dinoflagelatele. Pot consuma, de asemenea, bacterii sau grohotiș organic. Înmulțirea lor este puțin documentată; au fost
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
Prin integrarea la temperaturi mai joase a apei în structură ia naștere grupa zeolitului ca de exemplu Natrolith (Na[AlSiO]*nHO). Exemplu de silicat cu o structură amorfă este opalul cu moleculă integrată de apă (SiO * nHO). Cochiliile diatomeelor sau radiolarilor au de asemenea silicați cu o structură amorfă.
Silicați () [Corola-website/Science/308478_a_309807]
-
care populează apele dulci și marine. ul este compus din protozoare, viermi, artropode (crustacee inferioare), moluște (pteropode), larve ale unor animale de fund etc. Zooplanctonul servește, mai ales, ca hrană pentru peste. Zooplanctonul include 6 grupe de protozoare: foraminifere, acantari, radiolari , tintinide,talomite, actolite Foraminiferele (foramen = gaură) au o cochilie numită test, calcaroasa, hialina, cu aspect porțelanos ori aglutinata. Deși sunt în general bentonice, au și forme planctonice: globigerinele (Orbulina, Hastigerina). După moarte, testele se depun la fund și formează malurile
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
planctonice: globigerinele (Orbulina, Hastigerina). După moarte, testele se depun la fund și formează malurile cu globigerine. Acantarii se remarcă prin dispunerea radiara a spiculilor de sulfat de stronțiu care constituie scheletul. Pot fi găsiți de la suprafața până la 1000 m adâncime. Radiolarii se caracterizează printr-o căsuța silicioasa acoperită de protoplasma. În funcție de perforațiile membranei și caracterle scheletului, radiolarii se împart în spumelari (căsuța sferica -Acanthosphaera, Hexacontium; unele sunt coloniale - Collozoum), naselari(orificiu unic și schelet rudimentar) și feodari (dublă capsula centrală). Radiolarii
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
Acantarii se remarcă prin dispunerea radiara a spiculilor de sulfat de stronțiu care constituie scheletul. Pot fi găsiți de la suprafața până la 1000 m adâncime. Radiolarii se caracterizează printr-o căsuța silicioasa acoperită de protoplasma. În funcție de perforațiile membranei și caracterle scheletului, radiolarii se împart în spumelari (căsuța sferica -Acanthosphaera, Hexacontium; unele sunt coloniale - Collozoum), naselari(orificiu unic și schelet rudimentar) și feodari (dublă capsula centrală). Radiolarii se hrănesc cu celule vegetale pe care le capturează cu ajutorul pseudopodelor. Aceste trei grupe sunt incluse
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
Radiolarii se caracterizează printr-o căsuța silicioasa acoperită de protoplasma. În funcție de perforațiile membranei și caracterle scheletului, radiolarii se împart în spumelari (căsuța sferica -Acanthosphaera, Hexacontium; unele sunt coloniale - Collozoum), naselari(orificiu unic și schelet rudimentar) și feodari (dublă capsula centrală). Radiolarii se hrănesc cu celule vegetale pe care le capturează cu ajutorul pseudopodelor. Aceste trei grupe sunt incluse în categoria protozoarelor rhizopode, din care mai fac parte amoebele. Tintinidele aparțin ciliatelor și sunt prevăzute cu numeroși cili. Au o căsuță sau lorica
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
protozoarelor rhizopode, din care mai fac parte amoebele. Tintinidele aparțin ciliatelor și sunt prevăzute cu numeroși cili. Au o căsuță sau lorica globuloasa, tubuliforma sau cupuliformă. Cilii formează un fel de membrana cu care capturează pradă (cocolitoforide, diatomee, dinoflagelate și radiolari). Talomitele aparțin ramelor prevăzute cu cili aromați cu grosime de 2 cm.Provin din Șerbia și au zoolomite coolomite ceeolomite Actolitele provin din limba greacă căra înseamnă suflet.Ele sunt niște animale marine, femelă depunând peste 5 milioane de ouă
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
la gurile de vărsare în mari de unde fragmentele mai fine sunt transportate și sortate mai departe de curenți. Sedimetele de natură biogena, provin din scheletele viețuitoarelor (floră și fauna marină), care pot forma insule în cazul coralilor, iar foraminiferele, diatomeele, radiolarii și alte organisme cu schelet carbonatic au dat naștere la anumite tipuri de roci calcaroase. Prin procesele biochimice de fundul marilor au luat naștere zăcăminte biogene care au făcut ca unele țări că Norvegia să devină o țară bogată în
Oceanografie () [Corola-website/Science/315095_a_316424]
-
HO, fiind numit frecvent bioxid de siliciu. Având variantele: In natură apare acidul silicic sub formă de silicați ca schelete de susținere a rețelei structurii atomice, în oraganismul plantelor și animalelor. In apa mărilor formează de exemplu scheletul diatomeelor și radiolarilor, ca și la plante mai ales din specia Equisetum. Sedimentele din miocen (periodă geologică din neogen care a fost în urmă cu 5 până la 23 milioane de ani) conțin între 70 - 93 % bioxid de siliciu (), apă între 3 - 12 % și
Acid silicic () [Corola-website/Science/308471_a_309800]
-
duce la apariția unor descendenți intersexuați și sterili. De aceea, poliploidia la animale devine posibilă doar la formele hermafrodite cu auto-fecundație (ceea ce este destul de rar), sau la formele partenogenetice. Fenomene foarte complexe de poliploidie se cunosc la protozoare. La unii radiolari (ordinul Pheodaria) poliploidia ajunge și chiar depășește 1000 n. Legat de aceasta se produc însemnate și complexe schimbări în desfășurarea mitozelor. La infuzori, unde există doi nuclei — un macronucleu și un micronucleu — în timp ce micronucleul poate fi tetra- sau hexaploid, macronucleul
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
cele prezise de Teoria Haosului ?Ă. Complexitatea morfoanatomică a organismelor animale și vegetale nu poate fi explicată numai pe baza proteinelor produse de codul genetic, deși o mare parte din informație provine din acesta. Nici formele extraordinare ale diatomeeelor și radiolarilor, nici structurile celulare, cum ar fi membranele celulare, microtubulii și celelalte organite celulare nu pot fi însă explicate numai pe baza proteinelor produse de codul genetic. Aici Sheldrake intervine cu o viziune holistică, unitară asupra organizării structurilor vii, prin postularea
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
ceasornic cu capac de argint/ rotindu-și berilele și granatele/ spre noaptea întoarsă cu spatele./ dar în timp ce urcam/ grăsimea mi se topise gram după gram/ genunchii mi se lipiseră de torace/ țeasta mi se sudase cu oasele iliace/ eram un radiolar, un spor, rostogol/ prin auriu, prin frig, prin frică, prin vîsc și prin gol.// în cîmpul meu vizual/ galaxiile se adunară, atol după atol de coral/ monezi și monezi, pulsînde, zvîcnite/ și se lipiră într/o mare de foc și
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
tremurînde, giubea cu giubea/ de la tunis la novaia zemlea”), după care revine la peisajul trans-real adunat, uluitor, în „cîmpul meu vizual”. Acum, pe acest segment, versurile vor aglomera imagini, cu o accelerație ea însăși fantastică a parcurgerii viziunii: „eram un radiolar, un spor, rostogol/ prin auriu, prin frig, prin frică, prin vîsc și prin gol”; „în cîmpul meu vizual/ galaxiile se adunară, atol după atol de coral/ monezi și monezi, pulsînde, zvîcnite/ și se lipiră într-o mare de foc și
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
dintr o sursă de lumină. Modelul simetric radial rezultat este prototipul compoziției centrice (figura 1). În natură el este cel mai bine întruchipat de formele sferice ale planetelor și stelelor, dar se găsește și în fulgii de zăpadă sau în radiolarii microsco piei. Goethe remarca în aforismele sale despre geologie: . Modelul radial poate fi analizat într-o multitudine de vectori, fiecare dintre ei pornind din centru și trimițându-și energia în spațiu (figura 2a). În funcție de puterea sa, fiecare activitate se va
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]