51 matches
-
-a lor teamă De neîmblânzitul viitor. Turla cu-a ei clopot de alamă Sus pe deal, cu glas tânguitor, Le recheamă, precum trista mamă Pe-al ei fiu plecat, rătăcitor. Anotimpurile-s prinse-n ramă De penelul unui muritor, Toamna rebegită azi ne cheamă Să privim cocorii din pridvor. Pletele-i de aur ies din clamă Și întind covorul foșnitor, Desenează veșnica reclamă, Sângerând pe-același monitor. Referință Bibliografică: Gânduri arămii / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 977, Anul
GÂNDURI ARĂMII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 977 din 03 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Ganduri_aramii_curelciuc_bombonica_1378202523.html [Corola-blog/BlogPost/347394_a_348723]
-
să zic așa, nu sunt un învârtit să nu văz că ulicioara de sub tălpi nu mai șovăie la-naintare, pasul e mai ușor, ceva mai sigur și nepoticnit. - Vere, tre'să ai orbu găinii și inimă de pitpalac ușuit și rebegit ca să nu recunoști că ideile vin și când i-ai pus minții capac, c-un țoi limpezit cu zamă dă prună, ca să nu dea-n clocot și leneveală. - Și e bună o amărușcă la conu'Ionel Dragomir să-ți ia
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Nita_alu_dara.html [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
situat la etajul 3, lumea de afară. De altfel,ochii săi de un albastru intens doar pipăie atmosfera dezolantă a orașului dar nu observă nimic din zbuciumul crengilor golașe ale teilor care se caută ca niște frați, împreunându-și mâinile rebegite, ci doar scanează viermuiala dezordonată a oamenilor sau mișcarea silențioasă ori scrâșnită a pneurilor mașinilor pe asfaltul umed. Din când în când tresare la zgomotul înfundat al hurducăturilor tramvaielor pe șinele negre, lucioase de umezeala toamnei. Văzduhul miroase amar a
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1456255738.html [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
câine răgușit și înfometat, rezemat și el la rându-i de un capăt de lanț ruginit de vremuri triste și timpi morți. Pe Piscul Curăturii aleargă o șa neroadă cu o iapă-n călduri sub dânsa, alături de-un mustang rebegit, care, și el alergă, dar, în sens invers acelor de ceasornic. Dimineața primenită de verde cu ochii albaștri care tocmai și-a coborât pijamalele-n călcâie, ni se desfășoară și ni se dezvăluie nudă și cheală cu mâinile la spate
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1429770644.html [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
Acasa > Versuri > Iubire > SPERANȚELE MAI MOR ȘI ELE Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017 Toate Articolele Autorului Speranțele mai mor și ele Zac rănit prin colț de vis, Rebegit și plin de gânduri, Albatros sau biet proscris Adunat în vers...în gânduri Viața ce-am lăsat în urmă, Ca nisipul din clepsidră Ce devine timp și scurmă, Răscolește cum o Hydră, Răscolește-n doruri duse Trecătoare-ntr-un pustiu
SPERANȚELE MAI MOR ȘI ELE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 by http://confluente.ro/valer_popean_1488970758.html [Corola-blog/BlogPost/383484_a_384813]
-
06 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ce geruri, Doamne ! Câtă-ncremenire Ai așezat în jurul nostru azi. Rămân inerte fumuri spre boltire Și-i răstignită chiciura pe brazi. În jur atoate-cele-s adormite. Chiar razele îmi par să se chircească. Printre troiene caută rebegite Un loc, sau undeva să se-ncălzească. Zăpada le răspunde-nfrigurată Și bocnă: Eu abia mă țin pe mine! Cum v-a pierit căldura dintr-o dată? Pentru natură, sunteți o rușine! Zadarnic niște vrăbii se agită, Căutând un ochi de apă
E RĂSTIGNITĂ CHICIURA PE BRAZI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1420526007.html [Corola-blog/BlogPost/352216_a_353545]
-
Acasa > Versuri > Iubire > MĂ ÎNTOARCE DRAGOSTEA Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Mă întoarce dragostea Am găsit dorul la poartă Rebegit și cam flămând, Dragoste vrea să împartă Să ajungă perlă-n gând Am aflat dorul pe-afară Inima-mi străpunge iar, Ca un cântec de chitară, Când e dulce,când amar, Seara simt că vine dorul, Spune că acum e-
MĂ ÎNTOARCE DRAGOSTEA de VALER POPEAN în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/valer_popean_1485067152.html [Corola-blog/BlogPost/383429_a_384758]
-
a gătat; Ger a fost de urlau câinii, vinu-n beci a înghețat. A crăpat și roata morii, n-am mai dus la măcinat, Vaca rage colo-n șură, de Crăciun a lepădat. Ni s-a isprăvit slănina, a fost porcul rebegit, Dacă tot suntem în UE, i-a cam ars de pribegit. Nici găini nu se mai ouă, știu acum de marketing; Să le tai de vreo friptură, mi-e și teamă să le-ating. Și de când cu postul mare, parcă
PRINŢESA PRIMĂVERII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 by http://confluente.ro/Printesa_primaverii_george_safir_1330592154.html [Corola-blog/BlogPost/365245_a_366574]
-
Articolele Autorului Azi a bătut la ușa mea o frunză, Întâi ușor, apoi, a apăsat-o. Întredeschisa ușă a lăsat-o Să văd cum frigu-i gata s-o pătrunză. Ea m-a privit timid, cu demnitate. Avea sub braț chiar rebegitul vânt. La ceasul înserării, ceasul sfânt, Cerșeau un semn infim de bunătate. A poposit pe masă. Lumânarea Păta cu umbre tenu-i ruginiu, Iar din pervazul rece și-n pustiu, Vântul scruta, din casă, depărtarea. Tăceam sfătos, odaia'ncremenise Privindu-i
AZI A BĂTUT LA UŞA MEA O FRUNZĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1451454553.html [Corola-blog/BlogPost/372582_a_373911]
-
02 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ce geruri, Doamne ! Câtă-ncremenire Ai așezat în jurul nostru azi. Rămân inerte fumuri spre boltire Și-i răstignită chiciura pe brazi. În jur atoate-cele-s adormite. Chiar razele îmi par să se chircească. Printre troiene caută rebegite Un loc, sau undeva să se-ncălzească. Zăpada le răspunde-nfrigurată Și bocnă: Eu abia mă țin pe mine Cum v-a pierit căldura dintr-o dată Pentru natură, sunteți o rușine Zadarnic niște vrăbii se agită, Căutând un ochi de apă
E RĂSTIGNITĂ CHICIURA PE BRAZI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1451728872.html [Corola-blog/BlogPost/349937_a_351266]
-
coapta,Sus la stana din ArdealFluierele-aud în șoaptă.Valer Popean,Târnăveni... XXII. SPERANȚELE MAI MOR ȘI ELE, de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017. Speranțele mai mor și ele Zac rănit prin colț de vis, Rebegit și plin de gânduri, Albatros sau biet proscris Adunat în vers...în gânduri Viața ce-am lăsat în urmă, Ca nisipul din clepsidra Ce devine timp și scurma, Răscolește cum o Hydra, Răscolește-n doruri duse Trecătoare-ntr-un pustiu
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/valer_popean/canal [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
-n...verde viu, Vindecate-n nopți cu stele, De un dor ce arde-n șoaptă Speranțele ...mor și ele În miros de pâine coapta. Valer Popean,Târnăveni ... Citește mai mult Speranțele mai mor și eleZac rănit prin colț de vis,Rebegit și plin de gânduri,Albatros sau biet proscrisAdunat în vers...în gânduriViața ce-am lăsat în urmă,Ca nisipul din clepsidrăCe devine timp și scurma,Răscolește cum o Hydra,Răscolește-n doruri duseTrecătoare-ntr-un pustiu,Chiar și-n timpurile-apuseVindecate-n...verde viu
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/valer_popean/canal [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
mai buricà atâta - ce dacă ești Etern-Ghinionistul Orion? - păi dacă ești așa frumos - de faci până și Peștii să râdă - eu cu ce să-ți ajut?...și nu mă mai bosolì - pe la coasta de drac - cu javrele alea răpănoase-ale tale - rebegiții tăi de Canis Major - Canis Minor... - ...sper că <> nu ți-o fi căzut la așternut - Doamne păzește...în definitiv - ar trebui să-ți pui - mai curând Iubirii și Axa Lumii - m-a Săgetat - în anonimat?>> - dar tu...stai cu piciorul
ISPĂŞIRE ÎN ICOANĂ (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/adrian_botez_1491302447.html [Corola-blog/BlogPost/358999_a_360328]
-
puțini!” Barmanul s-a retras discret, luând pe rând câte o sticlă (ca să nu facă gălăgie)... Puștanii s-au apucat mai fără spor, de pupături. Ăl bătrân, cu cucu-n vânt, și-a tras un șort până spre subțiori. Rastafarianul rebegit a râgâit a bere și-a căzut la loc, în somn, un câine a lătrat anemic, iar eu...chiar mă uitam pe unde mi-e rucsacul, să împachetez și eu, în fine. Cât să mai stau pe-aici? E toamnă
Vrăjitorul din OZN sau cum a dispărut din senin un cort plin cu coreeni din Vama Veche by https://republica.ro/vrajitorul-din-ozn-sau-cum-a-disparut-din-senin-un-cort-plin-cu-coreeni-din-vama-veche [Corola-blog/BlogPost/338443_a_339772]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > ÎN PARC, RĂPCIUNE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1763 din 29 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului În parc, lângă o bancă rebegită, sub prima brumă dată de Răpciune, un biet tufiș înalță rugăciune să-nmoaie vremea asta brusc răcită. Un tei întinde ramuri disperate spre frunzele în ocru ponosite, cercând să nu le știe răvășite de vânt și-n zarea largă aruncate
ÎN PARC, RĂPCIUNE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1446100075.html [Corola-blog/BlogPost/378658_a_379987]
-
are nevoie la toaletă, ea nu cere. Întreabă: “Mama, ai timp?”". Încet-încet, doamna Chetreanu se ia cu vorba și ajunge să menționeze în treacăt că mai au un copilaș adunat de pe străzi. Un băiat, Georgică. L-au găsit mai demult rebegit, pe cărările satului, și l-au luat acasă. Îl hrănesc, îl trimit la școală și i-au aranjat un culcuș. - Doarme cu fetele în cameră. I-am pus acolo o saltea. - What??, se miră cei de la HHC. - De ce nu ne-
Oare s-a supăra mama voastră dacă-i zic “mamă”? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20293_a_21618]
-
putea despărți, sentiment care se instalase în ființa mea la începutul acestui nou an. Nu știu dacă eram cel mai iubit dintre pământeni, dar eram unul dintre ei, simțeam că plutesc... Se întoarse la fel de simplu cum plecase, sună la ușă rebegită, nu ca să-i deschid, fiindcă avea cheile, ci ca să-i iau din mână geamantanul pe care însă nu mi-l dădu și încercai să-i descleștez cu sila degetele de pe mâner învinețite de frig. Nu, zise, nu!" Atunci ce? Și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care scot capul cele mai cumplite viziuni asupra naturii umane, sunt descătușate și ajutate să se dezlănțuie forțele întunecate ale limbii. La atingerea limbii folosite de personajele sale, realității i se desprinde sulemeneala de pe față și corp. Rămâne o ființă rebegită și suferindă, prinsă în vârtejul nemilos al limbii lui Schwab, care este un soi de crivăț lingvistic eliberator, dar și îngrozitor de greu de suportat. Dacă ar fi numai atât, ar fi încă bine. Dar, în substanța literaturii s-au comis
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și legănat de vânt. Pe urmă iarba netedă de lângă turn. Pe urmă fundamentul turnului, pietrele masive, cârpăcite cu petice de licheni, și brăzdate de crăpături negre. Pe urmă, pe la mijlocul turnului, un picior de om, încălțat într-un papuc de gimnastică rebegit. La vederea acestui picior, am scăpat binoclul, și privind uluit pe sub mâna dusă streașină la ochi, am deslușit clar o siluetă care se lăsa în jos, săltând ca o broască pe pietre, încleștându-se cu mâinile, bâjbâind cu picioarele după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cantitate fabuloasă de păcură și, pentru respectarea întocmai a planului, centrala termică este obligată să consume întreaga cotă. Bieții turiști străini, nevoiți să doarmă cu ferestrele deschise, fac, adeseori, pneumonie..." (Asta s-ar fi petrecut taman în vremea când românii rebegiți erau îndemnați de Ceaușescu să mai îmbrace un pulover, ca să nu-și dea duhul obol iernilor văduvite de gaz metan...) Pe vremuri, în tren, un SAS se citea cam cât dura drumul de la București la Focșani; acum, îl termini până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
bani și îl plătiseră pe paznicul care era șeful de tură, iar acesta le îngăduise să facă focul. Lemnele pârâiau, săreau scântei, se înălțau flăcări aurii, mari, din care se răspândea o căldură binecuvântată, îndestulătoare, care le intra în oasele rebegite și îi întrema nesperat. -Fericirea poate să ia diferite forme, de pildă forma acestui foc, a șoptit către tata un preot pe care atunci îl cunoscuse și pe care îl chema Stuparu. Tata a dat din cap în semn de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a sosit iscoada noastră de la Stambul! Mi-a povestit tărășenia... Sunt vești rele?! Spune! Spune! se precipită Maria. Ce vești?! A văzut când s-au întors la Stambul rămășițele "falnicei armii". "Tigrii pustiei" nu mai erau decât niște găini jumulite, rebegite, deși, după poruncă, băteau talpa țanțoși, sumețindu-se cu oarece prefăcută veselie, de ochii lumii, să creadă prostimea că, totuși, a fost o biruință. Parcă prostimea-i proastă, să nu priceapă. Mi-a povestit de-a fir a păr cum a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de lângă trotuar, ar fi putut trece drept unul din părinții de suburbie chipeși și bogați care își aveau reședințele în cartierul nostru. Ceea ce îl scotea în evidență era faptul că ținea în mână un exemplar din American Psycho - îngălbenit și rebegit și împestrițat cu bilețele autocolante. Am dat mâna și l-am poftit în casă, iar după ce i-am oferit ceva de băut (iar el a refuzat), l-am condus în biroul meu și am continuat să studiez cartea din mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în mă'sa, asta-i pensie?, nu ajunge nici pentru a ne lua jocul în toate diminețile. Pentru cine nu știe ce înseamnă „a-ți lua jocul”, îi îndemn să meargă dimineața devreme pe la speluncile din piețe; vor vedea niște rebegiți descompuși care își iau porția de băutură proastă ca să nu mai tremure, își iau jocul. Aceștia, de la categoria socială a întreținuților, foarte numeroasă, încât nu sunt bani pentru ceea ce ar trebui banii de la bugetul statului, vor fi primii care, la
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
se curăța plaja de rămășițe, venea o căldură amară să potolească valurile, și imediat bucătăreasa și bătrânica se succedau în vestibul, cu tricotajul în poală, făcându-și iluzii că dintr-un taxi miraculos avea să debarce un grup de americance rebegite, învinse de angoasa pinilor și de arcurile tapiseriei. Dacă mă gândesc, dragostea mea, la târgușorul cu câteva cabane prăpădite, fără proprietar, unde păianjenii își țeseau părăsirea, în echilibru pe râpe și țipătul păsărilor, și îl compar cu acest apartament din
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]