91 matches
-
Bârda, Ed. Cuget Românesc, 2005, 144 pag., 7 lei; 39. Florian, Mircea, Filosofia timpului nostru, Craiova, Editura Aius, 2003, 590 pag., 60 pag.; 40. Florian, Mircea, Filosofia românească, Craiova, Editura Aius, 2005, 310 pag., 40 lei; 41. Florian, Mircea, Logica recesivității, Craiova, Editura Aius, 2006, 270 pag., 25 lei; 42. Gheorghe, Ghelasie, Trăirea mistică a Liturghiei, Frăsinei, Editura Platytera, f.a., 390 pag., 30 lei; 43. Ioniță, V., Pătuleanu, C., Constantin Brâncoveanu și relațiile sale cu Europa veacului al XVIII-lea, Craiova
OFERTĂ DE CARTE (19) MAI 2012 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 by http://confluente.ro/Alexandru_stanciulescu_barda_oferta_alexandru_stanciulescu_barda_1337648142.html [Corola-blog/BlogPost/346963_a_348292]
-
Dionisiatul, T., Maica Domnului în teologia și imnografia Sfinților Părinți, București, Editura Bizantină, 2002, 360 pag., 25 lei; 35. Dionisie, Lumea în vremurile de pe urmă, vol. II, Muntele Athos, Editura Prodromos, 2010, 250 pag. 15 lei; 36. Florian, Mircea, Logica recesivității, Craiova, Editura Aius, 2006, 270 pag., 30 lei; 37. Ghenoiu, Gherontie, Îndrumătorul bunului creștin, f.l., 2006, 328 pag., 15 lei; 38. Grigorie al Nyssei, Despre rugăciunea Domnească, București, Editura Institutului Biblic, 2009, 100 pag., 10 lei(2); 39. Grigorie al
OFERTĂ DE CARTE (20) OCTOMBRIE 2012 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Alexandru_stanciulescu_barda_oferta_alexandru_stanciulescu_barda_1351833400.html [Corola-blog/BlogPost/368599_a_369928]
-
din 07 martie 2012 Toate Articolele Autorului Motto: „În regimul despotic, fiindcă s-a suprimat libertatea criticii, nu există decât laude [...]. Critică abia tolerată devine cu atât mai violență cu cat lovește în efecte secundare, cruțând cauzele principale”. (Mircea Florian, Recesivitatea, 1983, p.518) După Titu Maiorescu, ar exista trei categorii de oameni: Prima ar fi a celor care „înaintează prin protecție”. În vremurile depersonalizării prin teroare ideologică această categorie s-a lărgit foarte mult în comparație cu secolul XIX. Azi, prima categorie
NOICA PRINTRE OAMENII MICI ŞI MARI AI CULTURII NOASTRE LA 25 DE ANI DE LA MOARTE de ISABELA VASILIU SCRABA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 by http://confluente.ro/Isabela_vasiliu_scraba_noica_printre_o_isabela_vasiliu_scraba_1331141806.html [Corola-blog/BlogPost/340893_a_342222]
-
semnificativ creativi sunt: Mircea Florian, Constantin Noica, Anton Dumitriu, Mihai Șora (n. 1916), Petre Țuțea (1902-1991), Alexandru Dragomir (1916-2002). Mircea Florian a scris în anii 1960 în singurătate, un sistem de filosofie prezentat într-un tratat de două volume numit "Recesivitatea ca structură a lumii". Inspirat de o analogie cu biologia genetică, Florian ajunge la concluzia că experiența este caracterizată de o invarianță, relația de recesivitate ce se păstrează între două concepte. Această relație nu este o relație de opoziție, precum
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
1960 în singurătate, un sistem de filosofie prezentat într-un tratat de două volume numit "Recesivitatea ca structură a lumii". Inspirat de o analogie cu biologia genetică, Florian ajunge la concluzia că experiența este caracterizată de o invarianță, relația de recesivitate ce se păstrează între două concepte. Această relație nu este o relație de opoziție, precum contrarietatea, nici de concordanță, ca subordonarea. Este o relație specială ce prezintă trăsături ale ambelor tipuri de relație inter-noțională cunoscute de logică. Este atât o
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
de această relație, unul este superior din punct de vedere ierarhic, numit conceptul „domninant”, și altul care, deși este ierarhic inferior, este ontologic superior, numit conceptul „recesiv”. Florian arată că fiecare concept important al filosofiei aparține unei perechi ce reprezintă recesivitatea. El analizează câteva zeci de astfel de perechi, scriind pentru fiecare termen câte o micromonografie. Constantin Noica a devenit în această perioadă, de după eliberarea din închisoare, un metafizician continental de dimensiuni europene, fără îndoială unul dintre cei mai mari de la
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
Dominantă în genetică este (la nivelul genei) o relație de afinitate între alelele unei gene prin care o alela poate să mascheze (atenueze) expresia fenotipica a altei alele existente într-un locus. Inversul dominantei se numește în acest caz recesivitate, adică o stare de alela, în care alela se manifestă fenotipic numai dacă nu este prezentă (prin acțiune) o altă alela. Dominantă apare pentru că genă dominantă e transpusa în proteine mult mai eficient decât cealaltă. Relațiile interalelice sunt relațiile genotipice
Dominanță și recesivitate genetică () [Corola-website/Science/319793_a_321122]
-
este considerată ca alela dominantă iar alela "a" că alela recesiva, prezența alelei "A" mascând expresia fenotipica a alelelei "a". Manifestarea fenotipica a alelei "a" se va putea observa doar la organismele homozigote cu genotipul "ăă". Relațiile de dominantă și recesivitate sunt relații care se stabilesc datorită interacțiunii între două alele și nu sunt proprietăți intrinsece ale alelelor: în multe situații una și aceeași alela poate fi dominantă față de o alela și recesiva față de altă alela. Genele sunt poziționate pe cromozomi
Dominanță și recesivitate genetică () [Corola-website/Science/319793_a_321122]
-
din două populații celulare ce se diferențiază prin alelele genelor gonozomale exprimate. Fiecare dintre aceste alele se va exprima la nivel celular indiferent dacă în alt context genotipic ele sunt dominante sau recesive. În acest caz conceptul de dominantă și recesivitate nu se mai aplică alelelor genelor situate pe cromozomul X (cu excepția celor localizate în regiunile pseudoautozomale). La sexul heterogametic (spre exemplu la bărbații 46,XY) este prezentă doar o singură alela pentru fiecare din genele situate pe gonozomi, alele care
Dominanță și recesivitate genetică () [Corola-website/Science/319793_a_321122]
-
care se vor exprima fenotipic indiferent dacă în alt context genotipic ele sunt dominante sau recesive. Dominantă unei alele mutante față de alela normală, numită și alela sălbatică ("wild type" în engleză), se realizează print-un mecanism de câștig de funcție: Recesivitatea unei alele mutante față de alela normală, numită și alela sălbatică (wild type în engleză), se realizează print-un mecanism de pierdere a funcției: O genă poate determina unul sau mai multe caractere, alele mutante putând determina variante ale caracterului sau
Dominanță și recesivitate genetică () [Corola-website/Science/319793_a_321122]
-
nu a fost chiar o morală a plăcerii (hedonismul). (...). În adevăr fericirea se deosebește de plăcere prin durată și de mulțumire prin calitatea ei. S-a definit just fericirea ca ansamblul condițiilor permanente de plăcere, față de plăcerile izolate și trecătoare". Recesivitatea ca structură a lumii, Editura Eminescu, București, 1983, vol. II, p. 148. 2 Denis De Rougemont ne avertizează: Căzut dintre cele veșnice, Satana vrea infinitul. Căzut dintru ființă, dintru ,,a fi", el vrea să aibă, tinde spre ,,a avea". Însă
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
sau demisia moralei practice, dar și criza moralei teoretice. Criza moralei ca viață este criza moralei ca știință, fiindcă în fața valului de amoralism contemporan, gândirea etică nu a izbutit să descopere fundamentul solid al Binelui, justificarea logică a Meritului moral". Recesivitatea ca structură a lumii, Editura Eminescu, București, 1983, vol. II, p. 9. 55 Adam Smith afirmă: ,, Dat fiind că nu avem cum să experimentăm ce simt alții, nu ne vom da seama de felul în care ei sunt afectați decât
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
om angajat”, dar este astfel printr-o alterare a identității, deopotrivă refundamentare a ei. Cât despre atacurile lui la adresa modernității, ele se datorează tocmai acestei ecuații. Modernitatea e această sterilitate pe care Cioran, cu tot orgoliul său recuperator, cu toată recesivitatea sa înnăscută, o dezavuează. S-ar fi vrut mai degrabă un barbar decât un modern. Iar scrisul se definește, el însuși, din această perspectivă. Oricărui scriitor, știm bine, i-l preferă pe barbarul care nu știe nici să scrie, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ele devin variante modificate transduse de retrovirusuri și acționează ca inductori eficienți ai oncogenezei. Natura dominantă a protooncogenelor și recesivă a genelor supresoare ale creșterii tumorale nu reprezintă proprietăți intriseci ale acestor gene. În acest caz, noțiunile de dominanță și recesivitate nu au sensul clasic mendelian, ci mai curând, reflectă relația dintre fenotipurile corespunzătoare genotipurilor realizate prin asocierea alelelor acestor gene, constituind o anumită constituție genetică a celulei. Protooncogenele sunt elemente ale genomului celular normal, pe când oncogenele sunt derivații lor prin
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
ideea de școală filozofică românească se justifică cu atât mai mult, cu cât cred că putem vorbi de trei construcții sistematice: Rădulescu-Motru, care o începe mai devreme, Lucian Blaga - unde lucrurile sunt aproape unanim acceptate, și Mircea Florian, a cărui Recesivitatea ca structură a lumii ne arată nu numai o intenție, ci o realizare sistematică. Avem, așadar, trei mari constructori și făuritori de sisteme, care s-au impus în cultura noastră și pe care noi căutăm, prin studii, în măsura în care le putem
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
bine aproximată. Caracteristicile determinate multifactorial implică factori genetici complecși (poligenici) și factori non-genetici (de exemplu, psihosociali). Determinismul genetic multifactorial asumă că: în determinarea unei caracteristici sunt implicate mai multe locus-uri; la nivelul acestor locus-uri nu există relația de dominanță și recesivitate; locus-urile acționează în manieră aditivă, fiecare adăugând sau extrăgând din caracteristica fenotipică; mediul interacționează cu genotipul pentru a determina fenotipul. Determinismul non-genetic multifactorial asumă că: un număr mare de factori non-genetici au rol în determinarea unor caracteristici fenotipice; unii din
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
ideea de școală filozofică românească se justifică cu atât mai mult, cu cât cred că putem vorbi de trei construcții sistematice: Rădulescu-Motru, care o începe mai devreme, Lucian Blaga - unde lucrurile sunt aproape unanim acceptate, și Mircea Florian, a cărui Recesivitatea ca structură a lumii ne arată nu numai o intenție, ci o realizare sistematică. Avem, așadar, trei mari constructori și făuritori de sisteme, care s-au impus în cultura noastră și pe care noi căutăm, prin studii, în măsura în care le putem
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
a personalității în detrimentul greutății specifice a operei. Pentru Mircea Vulcănescu, dar și pentru starea sau fișa axiologică a altor autori, de-ar fi să-l amintim doar pe Maiorescu, relația dintre operă și omul ca atare poate fi una de recesivitate (cu cetățenia filosofică pe care i-a dat-o Mircea Florian 23), primul concept, acela de operă, fiind cel dominant. Un atare raport face, credem, dreptate deopotrivă celor două dimensiuni ale personalității lui Mircea Vulcănescu, lăsînd totodată libertatea meritelor ascensionale
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
din penultima pagină a volumului, între atîția "cercetători umili" din revistele de specialitate sau, probabil, între "o seamă de alți gînditori, care de asemenea lucrează asiduu în diferitele domenii ale filosofiei" (v. p. 435). 23 v. Mircea Florian, "Prefața", la Recesivitatea ca structură a lumii, vol. I, Editura Eminescu, București, 1983, pp. 41-44. 24 v. Constantin Noica, "Amintiri despre Mircea Vulcănescu", în Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenței. Pentru o nouă spiritualitate filosofică, vol. I, Editura Eminescu, București, 1996, p. 7
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
vom sublinia totodată implicațiile istorismului asupra continuității și/sau discontinuității în filozofie. NOTE ȘI COMENTARII 1 În anul 1860 Dilthey își anunța intenția de a realiza "o nouă critică a rațiunii pure pe temeiul unei concepții istorico-filozofice" (apud Mircea Florian, Recesivitatea ca structură a lumii, vol. II, București, Editura Eminescu, 1987, p. 373). Așa cum se va dovedi ulterior, era vorba, în fond, despre o critică a rațiunii istorice. 2 "Prezentul are tendința de a se dogmatiza, de a crede că ceea ce
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Editura Eminescu, 1987, p. 373). Așa cum se va dovedi ulterior, era vorba, în fond, despre o critică a rațiunii istorice. 2 "Prezentul are tendința de a se dogmatiza, de a crede că ceea ce există acum va fi totdeauna" (M. Florian, Recesivitatea..., II, p. 353). Același autor vorbește despre "iluzia prezentului care tinde să se eternizeze" (ibid., p. 361). 3 W. Dilthey, Das Wesen der Philosophie în ***, Systematische Philosophie, Berlin/Leipzig, Teubner Verlag, 1908, p. 60. 4 Mircea Flonta, Metafizică a cunoașterii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
35 Alături de "raționalism" (termenul consacrat, folosit la noi de Tudor Vianu în cunoscutul studiu Raționalism și istorism vezi Opere, vol. 8, București, Editura Minerva, 1979), utilizăm și termenul de "supraistorism" (care apare la Mircea Florian vezi cap. Istorism supraistorism din Recesivitatea..., II), pentru că ni se pare mai sugestiv în contextul unei paralele cu istorismul. 36 Edmund Husserl, Filozofia ca știință riguroasă, p. 10. Pentru întregul context vezi II, 2Bj. 37 În ceea ce privește încercarea hegeliană de a depăși neajunsurile istorismului prin supraistorism, vezi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că acesta atinge doar "apogeul, punctul de maturitate" după Revoluția franceză și războaiele napoleoniene, M. Florian consideră că originea acestui curent este "mult mai veche" și se plasează în perioada "emancipării fondului mistic vital de sub tutela creștinismului, în epoca Renașterii" (Recesivitatea..., II, p. 343). Având în vedere faptul că Renașterea este socotită îndeobște ca o perioadă clasicizantă, afirmația lui M. Florian poate părea surprinzătoare. Însă lectura unei cărți de Eugenio Batttisti (Antirenașterea. Cu un apendice de manuscrise inedite, vol. I-II
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Die Einmaligkeit der Geschichte o teză înrudită cu cea susținută la noi de Xenopol: "Unicitatea nu stă în valoarea evenimentului, ci în temporalitate. Individualitatea, unicitatea nu este de conținut, de valoare, ci de poziție în timp" (s.n.) cf. M. Florian, Recesivitatea..., II, p. 348. 46 Apud A. Marga, op. cit., p. 61. 47 "Trăsătura caracteristică a secolului al XIX-lea este înlocuirea metodei dogmatice prin metoda istorică în toate studiile privitoare la spiritul uman [...]. Marele progres al criticii a fost înlocuirea categoriei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
existență prin prin categoria de devenire, a concepției absolutului prin concepția relativului, a imobilității prin mobilitate [...]. Din punctul de vedere al științei critice, căutăm în istoria filozofiei mult mai puțin filozofia propriu-zisă cât istoria" (Ernest Renan, Averroes apud M. Florian, Recesivitatea..., II, pp. 351-352). Vezi în acest sens și considerațiile lui G. Liiceanu (în Cearta cu filozofia, București, Editura Humanitas, 1992, p. 74) pe marginea unui studiu de Susan Sontag ("Wider sich denken": Reflexionen über Cioran). 48 L. Blaga, Fețele unui
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]