26 matches
-
progres ci mai degrabă poate fi o formă de regres, de „involuție”, de ratare ontologica. Dacă însă prin înviere trecem din această viață spre o viața nouă, transfigurată spiritual, atunci procesul trecerii reprezintă întradevăr evoluție, salt calitativ, îndumnezeire. • Atât de reducționistă este ideologia materialist-deterministă că o anumită elită intelectuală reprezentantă a noului ateism nu poate accepta nici macar ideea, ipoteza că „mutatis mutandis” conștiința omenească ar putea fi o altă formă de energie precum sânt magnetismul, gravitația, iubirea, pe care deși nu
TEOLOGUMENA – DESPRE ATEISM de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1479483591.html [Corola-blog/BlogPost/379229_a_380558]
-
că în Soy Cuba</strong> avem un grad de schematizare a tuturor personajelor, inclusiv a celor locale (care poate ridica obiecții serioase legate de reprezentarea unei imagini clișeu despre localnici, însă are în contra-pondere o imagine cu nimic mai puțin reducționistă despre exploatatorii străini). <strong>În schimb, în </strong>Toni Ermann<strong> avem de-a face cu o schematizare selectivă, a personajelor autohtone, care, lipsite de trăiri complexe, contradictorii sau adânci, nu fac decât să își performeze rudimentar și superficial naționalitatea
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
slabe, în Asociația Universalistă Unitariana (formata în anul 1961). Christian Connexion, o rețea de congregații creștine independente din America (1808), o variantă provincială de unitarianism combinată cu puternice trăsături evanghelice. Crezul fundamental al acestei mișcări implică o viziune raționalistă, anti-credală, reducționistă a doctrinei creștine. „Nu avem alt crez decât Biblia”. Suspiciune pentru tot ce nu poate fi explicat rațional. Testul doctrinar era: se conformează oare cu citirea cea mai evidentă și literală a Bibliei? Joshua Himes, James White și Joseph Bates
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
Rorty, Vattimo și Hick, există. Această posibilitate sugerează recalibrarea statutului ontologic uman. Dacă omul poate guverna din iubire, păstrând lumea în ordine, distanța dintre acesta și divinitate se dezvăluie mai mică decât în reprezentările canonice. Astfel, demersurile apreciate anterior ca reducționiste în privința statutului recunoscut religiei semnalează o augmentare a statutului uman. La rândul lor, aceste demersuri post-seculare sunt condiționate istoric. Ele reflectă prefigurativ (ca puncte de cristalizare) actuala stare de spirit a omului occidental. Biserica a fost mereu pe măsura credincioșilor
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
cu acel Terry Lennox din interiorul său, nu fără o anumită reținere (Spender, 1977, pp. 134-135). Pentru a puncta decisiv, Natasha Spender fixează în pieptul fiecăreia din aceste ipostaze ale autorului câte o etichetă pe cât de agresivă, pe atât de reducționistă: Roger Wade ar reprezenta „sinele său rău” (his bad self), Philip Marlowe - „sinele bun” (his good self), iar Terry Lennox - „sinele neliniștit” (his anxious one). (Un cititor răuvoitor n-ar lăsa nesancționat faptul că Natasha Spender se încăpățânează să-l
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
citea atât de mult, dar publica atât de puțin și, fiind în orice caz cel mai filolog dintre amândoi, căuta să adune detaliile determinante pentru definirea cadrului epistemologic al științei religiilor. Exemplificăm la întâmplare: conflictul dintre interpretările materialiste (azi spunem reducționiste) și spiritualiste, interpretarea fenomenului în sine, impasurile istoricismului și psihologismului, raportul dintre mit și poezie, divergența dintre studiul istoric (idiografic) și studiul sistematic (nomotetic), legătura dintre mit și limbă ca structuri, istoricizarea simbolurilor, condiționarea formației religioase asupra viziunii despre lume
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
anumită reacție. O astfel de perspectivă îl făcea pe Watson să considere că poate să facă din orice copil orice: de la acrobat la trapez sau muzician la criminal. Desigur că o asemenea manieră de a privi lucrurile va putea părea reducționistă, în sensul că elimină cu totul personalitatea individului, înfățișându-l drept un simplu sclav al condițiilor în care se află, mai precis, al stimulilor care acționează asupra sa. Perspectivele ulterioare vor încerca să introducă „ceva” între stimul și reacție, ținând
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
sunt o consecință a acceptării tezei că rădăcinile sau originile ecologismului, indiferent de natura proiectelor care au derivat din ele, sunt de tip intelectual, adică cultural, științific și filosofic, și presupun împărtășirea unei anumite sensibilități față de natură. Resping și consider reducționistă o interpretare a ecologismului ca doctrină politică ce și-ar avea sursa primară în societatea politică. Dacă luăm în considerare activismul ecologist, atunci cred că, mai degrabă, sursele acestuia pot fi identificate în societatea civilă, mai precis, în democrațiile occidentale
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
pe baza "constrângerilor combinatorice înnăscute" (și/sau "biologice") din abordarea chomskyană, cu constrângerile propriului lor "inconștient cognitiv", bazat, în ultimă instanță, pe structurările senzorio-motorii, ale dinamicii fizicii corporale, cristalizate în "experiențele primare" ale indivizilor umani"116. Pe de altă parte, reducționistă e și maniera în care cognitivismul tratează creativitatea "poetică", pe care, după cum am văzut, nu o diferențiază în mod esențial de creativitatea lingvistică. Pentru cognitiviști, atât creativitatea lingvistică, cât și cea "poetică" își găsesc o limită comună în așa-zisul
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
o imagine cât mai completă asupra subiectului 3. Problema centrală a metodei biografice nu este obținerea datelor, ci interpretarea acestora. Psihanaliza, în încercarea de a interveni în ajutorul individului prin reconstituirea trecutului său, apelează la anamneză; însă interpretările sale sunt reducționiste, oferind explicații numai prin prisma unor conflicte de natură sexuală. Au existat și alte încercări de valorificare a datelor anamnezei, însă un model sistematic de interpretare este realizat de profesorul german H. Thomae. Acesta schițează 29 de categorii care pot
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
sistemice. Teoriile politicii internaționale care concentreaz) cauzele la nivel individual sau național sunt reducționiste; cele care înțeleg cauzele că operând și la nivel internațional sunt sistemice. În capitolul 2, îmi voi concentra atenția asupra teoriilor reducționiste. Conform unei abord)ri reducționiste, întregul este înțeles prin cunoașterea atributelor și interacțiunilor dintre p)rțile sale. Încercarea de a explicită comportamentul unui grup prin intermediul studiului psihologic al membrilor s)i este una de factur) reducționist), ca și efortul de a înțelege politică internațional) prin
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
generativă", deoarece ea semnifică faptul că "nu se poate gândi decât plecând de la un praxis cognitiv (buclă activă) care face să interacționeze productiv noțiuni sterile atunci când sunt disjuncte sau doar antagoniste. Ea semnifică faptul că orice explicație, în loc de a fi reducționistă/simplifiantă, trebuie să treacă printr-un joc retroactiv/recursiv care devine generator de cunoaștere"860. Alte instrumente ale gândirii complexe sunt cuprinse în principiile care stau la baza noii paradigme. De-a lungul elaborării celor patru volume ale Metodei, Edgar
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
operei sale evidențiază cu certitudine resursele imaginative ale artistului, capacitatea de a crea atmosferă prin asocierea inedită a obiectelor și, nu în ultimul rând, expresivitatea cromatică în tonuri calme, sur- dinizate. Sintagmele "Stahi - pictor al imitați- ei", "Stahi - pictor academist", reducționiste până la exagerare, nu numai că dezavantajează, dar minimalizează creația unui artist cu su- ficiente elemente personale demn de atenția și considerația noastră postumă". (Ciucă Valentin - C. D. Stahi - Ed. Meridiane, București, 1983) Autorul însuși, cu meticulozitate, și-a făcut ordine
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
modelând astfel procesul politic din sistem. Structura face posibilă însăși conceptualizarea sistemului, este un concept la nivel de sistem. În definirea ei nu trebuie incluse elemente care țin de atributele sau interacțiunile unităților, pentru că astfel s-ar comite exact eroarea „reducționistă”, pe care Waltz le-o atribuie celor care încearcă să explice funcționarea sistemului pornind de la cercetarea unităților. Structura sistemului este definită prin aranjamentul părților sale și prin principiul acelui aranjament (este instituită prin abstragere din realitate), iar nu prin enumerarea
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Presupoziția de la care au plecat și pleacă cei care promovează acest punct de vedere este aceea că, dacă caracteristicile oricărui întreg sunt rezultatul interacțiunii părților, atunci singura explicație satisfăcătoare din punct de vedere științific a acestor caracteristici va fi una reducționistă. Cea mai ambițioasă și radicală viziune reducționistă pornește de la supoziția că legile formulate în toate domeniile cercetării naturii - fizică, chimie și biologie - vor fi explicate, în cele din urmă, prin legile unei teorii fundamentale ultime. În cercetarea biologică, o poziție
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
noastră specificitate. E ușor de văzut exagerarea, azi inacceptabilă, oricît ne-am regăsi în unele poeme sau unele idei ale geniului. Ideea că el ne reprezintă în fața umanității ca summum al specificului mi se pare de-a dreptul falsă, inadmisibil reducționistă. Și asta nu numai pentru că au trecut 150 de la naștere, ci și pentru că lumea s-a schimbat în profunzime de la moartea sa. Citită ca o Evanghelie, opera sa își schimbă destinul și își micșorează valoarea." Cît despre gazetarul politic, acesta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
pus numele... Platon.” (p. 25) Sau, în poemul Rotciv, versul „fața lui dublă extraordinar de mică strălucea pe marmură”, este, în realitate, „descrierea riguroasă a micii sculpturi bifrons de pe mormântul prietenului său, Victor Brauner.” (p. 28) O lectură, așadar, nu reducționistă, ci realistă. Curată intelectual. Fiindcă ia cuvintele așa cum sunt. Fără să le poetizeze. Poezia nu înseamnă poetizare. Ci, înainte de orice, lectură literală. Despre tatăl obosit, am vorbit puțin mai sus. Despre tatăl real, Andrei Naum, mort în bătălia de la Mărășești
Salvarea speciei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5518_a_6843]
-
critic de bună calitate, Mircea Scarlat, că își pierde timpul scriind "cronicuțe", pe altul că se ocupă de Valéry, înghesuind tot mai mult selecția sa din domeniul creației până la sufocare, exclamând, fascinat de "ideea" pe cât de absolutizantă pe atât de reducționistă: "Muzica nu e spirit". Trasă prea mult într-o parte, plapuma ne dezgolește pe alta. Critica de acest fel fuge de literatură, privind-o cu condescendență, folosind-o ca un pretext, ca un simplu suport pentru construcții exterioare ei. Un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Înălțime, cuibul de cuci nu se zărește. Cum nu se zărește nici măcar Balul pompierilor, poate cel mai bun film al său, făcut doar cu doi ani mai tîrziu. Și care e, deja, alt Milos. Pe de altă parte, suspectez ca reducționistă Împărțirea creației regizorale În două etape, cea din Cehia și cea americană. Importanța lui Forman derivă și din faptul că reușește să fie mereu altul, păstrînd doar cîteva linii comune, de forță, Într-o impresionantă polimorfie stilistică și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sau "medii"297. Observațiile făcute de noi arată că practica bibliomanției sau "deschiderea cărții" are audiență și în rândul celor situați în clasele superioare. Acest lucru ne îndreptățește să afirmăm că bibliomanția nu poate fi supusă unei grile de lectură reducționiste de tipul savant/popular, cult/incult, primitiv/modern. Faptele trebuie nuanțate și interpretate. Două sunt variabilele care ar putea aduce unele lămuriri cu privire la acest fenomen: cartea și preotul. 15.2. Cartea și bibliomanția Să spunem dintru început că există numeroase
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
secolului al XIX-lea, devine tot mai evidentă în secolul al XX-lea și este, în ultimă instanță, o decădere în raport cu prestanța vechii metafizici ce ambiționa să ofere o explicație completă a universului. Pe de altă parte, orientarea în discuție, reducționistă în principiu, ambiționează totuși să reconstruiască ontologia și gnoseologia, pornind de la antropocosmos, pe baza unei sugestii vechi potrivit căreia "omul este măsura tuturor lucrurilor", dar cu alte premise și cu altă finalitate. Opinii în legătură cu existența unei filozofii imanente limbii au
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
artistică, reduce toate tipurile creației la un numitor comun, eludează orice clasificări pe temeiuri mai adânci, în ultimă analiză face imposibilă studierea structurilor interioare ale operelor de artă, a stilurilor generale, diferențiate în funcție de ramurile artei, de genuri, de epoci. Inoperant reducționistă e și teoria lui Lucien Goldmann, potrivit căreia s-ar integra în r., largo sensu, și proza lui Alain Robbe-Grillet, a lui Michel Butor, a Nathaliei Sarraute și a altor reprezentanți ai Noului Roman. Încă de la începuturile artei apar caractere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
proporționala sa fenomenologică (manifestată în real), inteligibilă grație variației lui xi, adică a răului din lume [1997:61-62]. În consens cu această ecuație, prezența răului (a minciunii inclusiv) în lume este explicată în două posibile maniere [Bădescu, 1997:62-63]: • una reducționistă în sens negativ, conform căreia restaurarea chipului lui Dumnezeu în lume (a creației însăși) este esențialmente pătată de răutate și de păcatul oamenilor, care prin oboseală, abandon sau agresare nu reușesc să se poarte cu adevărat în consens cu chipul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vrednic ar fi făcătorul de bine, el nu apare împuternicit să biruie vreodată numitorul malefic al lumii; sau, cu alte cuvinte: răul (minciuna) se ascunde chiar în structura profundă a lumii, constituind unul din fundamentele de referință ale ei; • alta reducționistă în sens pozitiv, care exclude prezența răului din structura profundă a lumii, lăsînd loc de deplină pulsație binelui; potrivit acestei opțiuni, răul (minciuna) doar se manifestă în lume, fără a-i putea modifica structura latentă, profundă, dar putînd să deformeze
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
către emancipare, paradigma postmodernă care a început să capete contur începând cu anul 1960, "se organizează în jurul unei familii de concepte, împărtășește asumpții metodologice și o sensibilitate generală care atacă metodele și conceptele moderne pe care le consideră totalizatoare și reducționiste"78. În acest "atac" au intrat utopiile, principiile și credințele modernismului în fundamente absolute, obiectivitate, scheme deterministe de explicare, postmodernismul deschizându-se mai curând înspre contingență, spontaneitate, chiar haos, scepticism (de multe ori radical), relativism și nihilism. Dar trăsăturile postmodernismului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]