87 matches
-
deși, fii sigur că există destui fuctionari, polițiști, miniștrii,etc care postează pe “pereții statului” icoane, crucifixuri,etc, pe care le văd și ateii, fără să le observe însă. 6. Ce tot îi tragi cu discriminarea ateilor? Un ateu normal, reifica icoanele, adică le transformă în obiecte estetice sau inestetice. Numai un ateu curentat se comportă de parca l-ar fi exorcizat ăla de la Tanacu, aruncindu-i sistematic cu icoane în cap. Iar dacă un ateu îi zice unui credincios că nu există
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
și mergea/ câteva corăbii doreau să-și caute rostul/ le găsise un port provizoriu/ și se tot mândrea cu marea încorsetată/ în mijlocul unei furtuni fantastice” (de după eclipsă). Cum omul e măsura tuturor văzutelor și nevăzutelor din univers, cuplul postadamic se reifică perpetuu. Cei doi sunt „două golfuri cu ieșire la cer” (p.6), ori „două planete/ uniform îndrăgostite” (p.23), ori s-au „născut răsărit/ într-un ocean cu două corăbii/ mereu întârziate” (p.12). Ataraxia nu-i niciodată una priitoare
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 by http://confluente.ro/Gina_zaharia_1405265713.html [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
Când această uniformizare a gândirii se aplică asupra oamenilor, subiecții sociali devin un colectiv care poate fi manipulat. Stăpânirea științifică a lumii se întoarce împotriva subiecților care gândesc și, în cadrul industriei, a planificării, a diviziunii muncii, a economiei, oamenii sunt reificați, devin simple obiecte. Prin stăpânirea generalului, nu numai că subiecții sunt înstrăinați de obiecte, ci oamenii înșiși sunt reificați. Generalul le apare ca stăpânire totalitară. Progresul devine distructiv. În loc de eliberare din constrângerile naturii, sunt promovate adaptarea la tehnologie și dictatura
Dialectica Iluminismului () [Corola-website/Science/308197_a_309526]
-
științifică a lumii se întoarce împotriva subiecților care gândesc și, în cadrul industriei, a planificării, a diviziunii muncii, a economiei, oamenii sunt reificați, devin simple obiecte. Prin stăpânirea generalului, nu numai că subiecții sunt înstrăinați de obiecte, ci oamenii înșiși sunt reificați. Generalul le apare ca stăpânire totalitară. Progresul devine distructiv. În loc de eliberare din constrângerile naturii, sunt promovate adaptarea la tehnologie și dictatura pieței. În locul omului capabil de autodeterminare în sensul lui Kant apare interesul politic și economic de a manipula conștiința
Dialectica Iluminismului () [Corola-website/Science/308197_a_309526]
-
în film.</p> Din păcate, alegând să pună în prim-plan relațiile inter-umane tată-fiică și folosind descrierea poziției periferice a României doar că fundal pentru configurarea acestor relații, filmul ratează complet o critică politică directă. Viziunea din film, care doar reifica relațiile de dominare centru-periferie, ar fi putut fi salvată, într-o oarecare măsură, daca personajul tinerei consultante ar fi avut vreo trezire de conștiință politică sau etică la capătul parcursului de re-umanizare generat de întâlnirea cu tatăl său. Însă nici macar
Toni Erdmann – perspectiva sălbaticului () [Corola-website/Science/296145_a_297474]
-
numește, în "Existentialismul este un umanism" , „o existență autentică”) decurg unele directive morale. Însă conștiința unei vieți autentice este posibilă pe măsură ce ne detașăm de definirea noastră ca identitate prin ochii celorlalți. Astfel se ajunge la un paradox: „privirea” celorlalți ne reifică, ne transformă în obiect al reprezentării, o reprezentare de care depindem și de care suntem rareori responsabili ("Infernul sunt ceilalți" - J.-P. Sartre, " Cu usile inchise"). Soluția dată de Sartre acestei probleme constă în asumarea libertății, în respingerea naturii ("physis
Libertate (filozofie) () [Corola-website/Science/306944_a_308273]
-
animalizează un om până la stadiul de insectă. Două creaturi din universul kafkian, Odradek și hibridul miel-pisică din "O îngemănare" ("Eine Kreuzung") au fost incluse de Borges în "Cartea ființelor imaginare". Kafka nu folosește metafore în creațiile sale, ci mai degrabă reifică metafora, prin apelul la imagini concrete. Spre exemplu, Gregor Samsa nu se simte un gândac, ci devine unul, deci metafora este interpretată literalmente. Conform lui Adorno, principiul literalității amintește de exegeza iudaică a Torei. Walter Sokel consideră că în "Metamorfoza
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
tip renascentist, neoplatonică, hermetică, văzută ca o anima mundi, ca o phantasticon pneuma, ca o forță generatoare și creatoare de imaginar a fost umilită de seria de filosofi cartezieni. Descartes, Spinoza, Leibniz și toți urmașii lor au depreciat și au reificat imaginația, transformând-o Într-un instrument auxiliar al rațiunii sau Într-o facultate care bruiază rațiunea. În secolele XVII-XVIII imaginația era considerată „nebuna casei”. Cornel a discutat foarte bine aceste accepțiuni instrumenta lizate ostile date imaginației; pentru cartezieni, imaginația nu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ansamblurilor socioeconomice, posibilitatea percepției lor științifice. Individul integrat în aceste ansambluri organice este, în parte, determinat de ele; individualitatea lui se fragmentează, capătă un aspect obiectiv și, specializându-se exagerat în rolul ei producător, raporturile sale directe cu celelalte sunt reificate. Totuși, la acest nivel, ca și la cel al individului și al relațiilor personale directe, situația este ambiguă, reificarea obiectivă fiind mai mult sau mai puțin compensată de alți factori, de care nu ne vom ocupa aici. Autosubzistența înseamnă fuziunea
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
sus este imposibil aici; nu putem decât să rămânem închiși în grupul de contacte directe, adică într-un univers al raporturilor personale. Ne aflăm în fața a două realități străine una de cealaltă: pe de o parte, ansambluri obiective care-l reifică pe individ în persoana sa și în relațiile cu ceilalți; pe de altă parte, raporturi individuale care-și sunt suficiente lor însele, formând o totalitate autonomă care-și epuizează singură propria determinare. Toate acestea ar cere lungi dezvoltări, pe care
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
producție, de unde exteriorizarea bunului și constrângerea de a munci astfel încât bunul să poată fi obținut. Cum am subliniat mai sus, acest principiu structural este, în virtutea autosubzistenței, absent din Okelataka; există o imposibilitate funciară a bunurilor și nevoilor de a se reifica, de a se desprinde de indivizii concreți; toate acestea sunt legate de natura unui sistem comercial întemeiat aproape exclusiv pe exportarea produselor agricole și pe importarea bunurilor manufacturiere de origine europeană, însoțite de un volum monetar foarte slab, fără circulație
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
fundamentală în teoria estetică implicită a lui Blake. Vastul spectru de figuri mitologice care abundă în poemele și în anluminurile blakeene funcționează pe baza unei substituții ontologice, fiind vorba, astfel, de prozopopee de esență metafizica. Emoțiile sunt personificate, calitățile sunt reificate, toate cu scopul de a dezvălui formă reală a universului, necorupta de simțurile degenerate, "vegetative". Acest aspect capătă o importanță încă mai mare atunci cand realizăm că el merită să fie reținut că una dintre funcțiile de bază ale artei vizionare
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
în cursul evenimentelor ulterioare. Sugestia ironică nu trebuie, nici ea, pierdută din vedere, fiindcă acțiunea care se desfășoară pe plan material este dublată de o intrigă din ce in ce mai elaborată la o scară superioară, implicând agenți supranaturali. În interpretarea mea, întregul fragment reifica replică pe care eul creator blakean o oferă percepției vizuale comune și inevitabilelor ei erori. Partea a doua, America, include un Preludium și A Prophecy, fiind construită în aceeași manieră că Europe. Elocventul Preludium merită o analiză succinta, fiindcă eul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Noaptea a Cincea prezintă tribulațiile lui Orc. Dacă Noaptea a Șasea și Noaptea a Șaptea sunt axate asupra decăderii accelerate a lui Urizen, care, ca incarnare a rațiunii, devine o divinitate prăbușita într-un univers al falsității, Noaptea a Opta reifica erorile universale, sugerate metaforic de portretul hermafroditului, imaginat că summum malum 192. Noaptea a Noua aduce cu sine Judecată de Apoi, deci repunerea în drepturi a cunoașterii că metafizica armonioasă a adevărului. Am precizat deja că The Four Zoas este
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
irresistible conviction I feel I am not one of those / Who when convincd can still persist . tho furious.controllable / By Reasons power. Even I already feel a World within / Opening its gates [...]" (E: 368). Chiar și după contemplarea siluetei care reifica deznodământul acestei teribile lupte intelectuale profilul abominabil al lui Satan, descris ca "a Shadowy hermaphrodite, black & opake" (E: 374) -, Urizen continuă să fie dominat de confuzie și de ignoranța. Nereușind să înțeleagă aspectul pernicios al tuturor cuvintelor scrise, al căror
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Ulro (1988, p. 165). Fiindcă interpretez Golgonooza în termenii transformării religioase induse de obținerea viziunii cvadruple, lucrurile devin limpezi. Orașul este cvadripartit fiindcă întrupează cea mai înaltă formă de viziune posibilă. Simultan, cele patru porți se deschid către spații care reifica toate tipurile de viziuni, permițându-i receptorului aflat în extaz să perceapă universul în sine: "Fourfold the Sons of Los în their divisions: and fourfold, / The Great City of Golgonooza: fourfold toward the north / And toward the south fourfold, & fourfold
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
profetice, în absența carcanelor viziunii simple. Primele versuri din Chapter 1 trădează atât egoismul lui Albion, cât și furia să, alimentată de gelozie, în raport cu propria Emanație, Jerusalem, sortită să devină Mireasă Mielului. Numeroasele odrasle, de ambele sexe, ale lui Albion reifica furia acestuia și subliniază ideea recurenta a lui Blake, anume că diviziunea creează conflict și disperare: "They war, to destroy the Furnaces, to desolate Golgonooza: / And to devour the Sleeping Humanity of Albion în rage & hunger. / They revolve into the
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
passim. Raine îl asimilează pe Orc fiului lui Isaac, Esau (sau Edom), susținând că simbolistică lui Blake derivă din Swedenborg (2002, I, pp. 337-338). La fel crede și Tannenbaum (1982, pp. 131-133 et passim). 187 George Quasha opinează că Orc reifica revoluția politică (1996, p. 17). 188 Pentru o utilă analiză a poemului, cf. Ansari, 2001, pp. 46-54. 189 Erdman accepta 1797 drept anul compunerii poemului și explică astfel metamorfozele titlului: Vala traduce aspirația wordsworthiană a lui Blake de "a străpunge
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
se mărginește la câteva indicii (Zerlendi vede nu prin ziduri, ceea ce ar fi impus o facultate magică, una dintre „puteri” - 64). Chiar dacă cititorul, naratorul și, În fond, Zerlendi Însuși, care ține să noteze, să transmită experiența, au intenția de a reifica aceste imagini, ele nu decurg decât din suspensia continuă a activității senzoriale Îndreptate către exterior (praty³h³ra), nefiind altceva decât niște metamorfoze (nirm³ñacitta) pe o scală a transformărilor care va implica puterile yoghinice. Nu e Însă cazul unei tangibilități (spraÌtavya), dar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pretențiile de sinteză ale rațiunii și unei chemări corespondente la dimensiunea, diferită, a "vieții". Viața după cum se afirma trebuia să fie surprinsă la nivelul său originar, în caracterul său propriu, și nu potrivit modalităților teoretice tradiționale care, obiectivând-o, o reificau și îi împiedicau în principiu înțelegerea genuină. Un semnificativ rezultat relativist și nihilist al filozofiei vieții a apărut în ultima etapă de gândire a lui Georg Simmel. După aderarea inițială la pozitivismul evoluționist, Simmel s-a apropiat pe rând de
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
acelea dintre nominalism și realism, mentalism și behaviorism - pe scurt, toate problemele principale ale epistemologiei. Totuși, pentru scopurile ce le urmărim, va fi suficient să evităm două atitudini opuse : platonismul extrem și nominalismul extrem. Nu trebuie să ipostaziem sau să "reificăm" acest sistem de norme, să facem din el un fel de idee-arhetip care domnește peste o lume de esențe eterne. Opera literară nu are același statut ontologic ca noțiunea de triunghi, sau de număr, sau ca o calitate ca aceea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
cu privire la valabilitatea răspunsului lor. Atunci când accepți ca deciziile tale să influențeze viața multor oameni, trebuie să fii conștient de responsabilitatea enormă pe care o ai. Ideile nu sunt ființe moarte, ele pot fi descoperite peste timp de întreprinzători care le reifică. Oamenii politici sau diplomații sunt deopotrivă responsabili pentru selecțiile ideilor lor în numele cărora acțiunea li se definește. Răspunzi pentru ideile pe care le împrumuți. Dacă admitem că totul este failibil, că orice idee poate avea urmări negative, chiar catastrofale, atunci
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
responsabilitățile în cazul unor decizii discutabile. Poziția sociologului în cadrul sistemului de roluri - ca să folosim metafore sociologizante - este nu doar neclară, ci permanent contestată. Deținătorii unor competențe discutate și discutabile în termeni sociologici - politicieni, pedagogi, economiști, psihologi, artiști și alții - își reifică propriile sfere de activitate, le consideră realități aparte, cu consistență ontologică, și reacționează vehement la orice intruziune. Mă refer aici bineînțeles la intervențiile sociologilor. Ei practic își apără „moșiile”, dar mai ales privilegiul de a gestiona singuri domeniile în care
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
este descrisă cu accente pamfletare: "Femeie, masă de culori,/ Cocotă plină de rafinării" (Contrast); 9. Masca Poetul își pune o mască, joacă un rol, chiar și acela de bufon, când existența sa capătă note grotești, lumea e un bâlci, alienarea reifică universul: 10. Muzica este un element important, poetul percepând lumea la nivel auditiv. În poezia bacoviană întâlnim instrumente muzicale (clavir, vioară, țambal, flașnetă, flaut, fluier, liră), compoziții muzicale (simfonia, marșul funebru, valsul), zgomote (foșnete, gemete, plânsete, suspine, oftaturi), verbe auditive
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Sîntem avertizați că obiectivitatea este o iluzie, atît în privința povestirii ca mărturie, cît și în convingerea cultivată de structuraliști că analiza este o descoperire științifică a adevărului. Teoria pe care Mieke Bal o dezvoltă avertizează și asupra erorii de a reifica modalitățile astfel încît credința în adevărul narațiunii să fie înlocuită de credința în adevăratele obiecte narative. Deosebitul ecou internațional stîrnit de acest studiu se vede in publicarea ediției a doua, adăugită și revizuită, la numai treisprezece ani de la publicarea primei
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]