7 matches
-
capăt acestei sumare incursiuni în fenomenul para-, el e de găsit și la un doctrinar atât de ascultat al postmodernismului, Ihab Hassan. Dacă în ceea ce privește literatura și cultura, în genere, Ihab Hassan a preferat particula post-, când a fost vorba de reinvenția criticii el a preferat componentul para-. El a preconizat că o critică postmodernistă trebuie să fie altceva decât critica modernistă, așa cum s-a practicat ea în secolul al XX-lea. Și nu i-a zis postcritică, ci paracritică. Una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de „acceptare a diversității interpretărilor" (Reich, 1996); un continuu mod de schimbare prin deconstrucție, prin recorectare a codurilor asumate, care și-au pierdut viabilitatea în contextul nou trăit de subiect sau care devin rezistente la schimbare pozitivă; un proces de reinvenție, de reconstrucție și reintegrare a rețelelor cunoașterii, a gramaticii de determinare, condiționare și influențare între subiect și obiectul cunoașterii, cu dominația perspectivei observării și interpretării (Terhart, 1999, apud Siebert, p. 132). Din conținutul acestor enunțuri, regăsite ici colo în literatura
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
urbanismului, acesta nu se va fundamenta pe omnipotență; urbanismul va fi un exponent al incertitudinii. Astfel, redefinit, urbanismul, nu va fi doar o profesiune, ci o ideologie, nu obsedat de oraș, ci de o infrastructură menită permanentelor intensificări, redistribuiri: o reinvenție a spațiului psihologic. (Koolhaas: 1995) În ultimele două secole, planificarea urbană s-a ocupat aproape exclusiv cu procesele de creștere. Pe acest fenomen se sprijină, de fapt, ideile, direcțiile de acțiune, teoriile, legile și practicile epocii moderne. Colonizarea, fondarea orașelor
Polarităţile arhitecturi by Ilinca PĂUN (CONSTANTINESCU) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92982]
-
-se totuși elevilor materiale pentru mînuiri efective). Un adevăr este asimilat spune Piaget în măsura în care a fost redescoperit sau reconstruit cu ajutorul unei activități; reconstruirea presupune elaborarea unor structuri operaționale, iar aceasta, la rîndul ei, implică o parte de invenție sau de reinvenție (3, p. 27). "A înțelege înseamnă a inventa ori a reconstrui prin reinventare" (6, p. 323). Călăuzită de teoria marelui psiholog, activitatea elevului, mai ales a aceluia între 7-8 și 11-12 ani, dobîndește un anumit sens: în procesul rezolvării problemelor
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
inteligibilă și acceptabilă în sensul de răsturnare a ordinii ontologice umaniste. Criticând atât „moștenirea” biologică a umanului, cât și controlul social, politic, cultural-ideologic ori comercial asupra trupului, performările sale încearcă să surprindă modul în care naturalul și organicul sunt supuse reinvenției tehnologice. În contextul operării tehnologice contingente asupra trupului uman și al dispariției demarcațiilor dintre artă-știință-corporealitate, ideile și teoriile postmoderne ale mutațiilor identitare par simple ficțiuni. Precum performările artistei Orlan, „lucrările” artistice ale lui Stelarc sunt corporal-umane, implicând propriul trup până la
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
trupului până la cele care fac parada unui bal mascat al identităților împrumutate. De la identitatea transformată în context online până la prefigurațiile unei identități transfigurate prin biotehnologii (vezi în capitolul următor discutarea discursului transumanistă, lookul și personalitatea „naturale” devin cele care suportă reinvenția de sine, corporală, cognitivă și afectiv-senzorială a ființei umane. Identitatea mediată prin tehnologiile comunicaționale nu poate fi desprinsă de înțelesul interfeței, deopotrivă ca materialitate (ecran, tastatură, mouse, joystick, creion optic, costum de date, microfoane, cască și ochelari de realitate virtuală
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
își găsește în ea însăși rațiunile existenței, ale evoluției și ale dezvoltării sale; o muzică ce se conturează prin teme bine gândite și bine delimitate, având o relație între ele sau fiind contrastante, teme ce sunt dezvoltate în deducții, urmări, reinvenții și reprezentări variate. Simfonismul este mai mult decât o muzică - dilatată și mare -, el devine un mesaj personal, o atitudine și o gândire filozofică, o viziune subiectivă sau individuală asupra lumii. Este limbajul optimismului fantazat al lui Haydn, a inocenței
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]