9 matches
-
al agenților administrativi printr-o prealabilă și cordială înțelegere cu reprezentantul justiției în fiecare district. Țipetul celor ce strigă a ajuns să nu mai impresioneze pe nimeni. Țara se împarte în asupritori și asupriți; aceștia din urmă așteptîndu-și rândul cu resignațiune și mulțumind soartei că după atâtea și atâtea mizerii mai pot încă avea pînea de toate zilelele. Noi când ne-am aliat cu guvernul am crezut că vom putea remedia măcar în parte răul de care sufere cu deosebire partea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
orbia și nebunia. Amândouă aceste le vedem reprezentate în tragediile celor vechi și în operele celui mai mare poet: în Regele Lear, în Hamlet, a lui Shakespeare. orbia răspândește liniște fericită pe față, o espresie de tristă și totuși senină resignațiune, un orb are asemănare c-un dormind sau c-un sfânt. Nu numai atâta. Cine nu vede lumea dinafară trăiește numai înlăuntrul sufletului său, de aceea aerul de înțelepciune al orbilor, de aceea și cei vechi și-l închipuiau orb
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
e un blestem pentru cel mai slab dintre parteneri (La vreme) sau, alteori, o dezonoare (De pe culme). O boierime scăpătată, dar fudulă vânează alianțe pe care, într-ascuns, le disprețuiește (În ciuda coanei Dochia). Lașitatea micului burghez proteguiește râvna căpătuielii și resignațiunea bicisnică împacă iute lucrurile. Se întâlnesc, în proza lui B., două mari categorii de personaje: pe de o parte, abulicii, timorații, făpturi asemenea celor din schițele lui Cehov, pe de alta, firile energice, eficiente, indivizi care nu se dau în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
de regină cu degețelele lungi. De sub poalele dominoului se iveau picioarele mici în botinele lor lustruite... Ea cântă... Era atâta dulce tristeță, părea c-o esperiență lungă și dureroasă vorbește din acest frumos demon, era atâta tristeță, atâta dulceață, atâta resignațiune și atâta superioritate de spirit în toată espresia vocei ei încît îți venea să-i plângi de milă, dar parecă simțeai că, dac - ai [fi] plâns, ai fi atins acel fond de mândrie și de întuneric din sufletul ei... Angelo
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
moștenitor al bulgarilor răsărit din sânge romeic se poate face într-un mod mai potrivit și mai puțin delicat retrocesiunea acelor orașe. Deși din toate pretextele acestea se vădea ușor reaua voință și vicleșugul, Constantin Tichus răbdă totuși în liniștită resignațiune și se tânguia numai că soția de care avea parte își pricepea misiunea astfel că, în privirea acestei cereri, dădea mult mai mult ajutor romeilor decât persoanei sale. Dar, cum născu pe fiul Mihail din căsătoria ei actuală, regina Maria
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în fantazia noastră în scenele ce precedă apărerea ei pe scenă, în Maria Stuart trebuie [să avem înainte-ne] pe femeia adânc umilită, cu toate astea însă pe femeia regină, care din suferințele ei mari s-a desprins la o resignațiune măreață. Wallenstein în ținuta lui are să ne arate pe acel geniu domnitor conștiu de puterea sa, care se simte deasupra capetelor comune a oamenilor și care e sigur de superioritatea sa asupra tuturor celor ce-l înconjoară. De la intuițiunea aceasta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o desmierd Și-n ea gândirea mea să o pierd, Cum pierde-un eco pribeagul nume. Să-ncunun capul unui iubit Cu vise d-aur în raiu țesute, Până ce ginii necunoscute Mi-ar rumpe lanțul d-a fi trăit. {EminescuOpIV 14} RESIGNAȚIUNE (din Schiller) Și eu născui în sânul Arcadiei și mie Natura mi-a jurat La leagănu-mi de aur să-mi dee bucurie; Și eu născui în sânul Arcadiei, dar mie O scurtă primăvară dureri numai mi-a dat. Odată numai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și proteguire. Își dădea seama ce obstacole trebuiau învinse și cât de îndârjită va fi lupta pe această cale, de aceea și cerea „răspuns la măsuri arbitrare și dăunătoare prin represalii egale. Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte, nu resignațiunea creștină”. A. D. Xenopol era pe deplin conștient că în această confruntare cu țările avansate România era net dezavantajată, de unde și accentele de scepticism în unele scrieri ale sale, ca de pildă în 1899, când el afirma că „România nu va
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
geamantanul cu cărți nemțești. Statul culcat în miros de fîn cosit îi amintea de Ipotești. Și, dacă a fost văzut cum citea din Schiller 108 cu glasul tare, apoi din opera acestuia el alegea ceea ce se potrivea cu inima sa. Resignațiune, tradusă de el cu multă libertate și notată pe manuscris "1867 april", îi aducea vădite rezonanțe biografice. "Și eu născui în sînul Arcadiei, și mie Natura mi-a jurat La leagănu-mi de aur să-mi dee bucurie; Și eu născui
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]