83 matches
-
în Antarctica. * Bioxidul de carbon (CO2) influențează temperatura atmosferică: crește concentrația de CO2, crește temperatura. * 26 de țări pe vapor: echipajul, personajul (chelneri, bucătari, oameni de serviciu) și turiștii. Un adevărat... globalism. Pentru prima dată am auzit vorbindu-se în retoromană, o limbă latină, ce se aseamănă cu româna, vorbită în Elveția, încă vie; o comunitate de 20-25 mii locuitori. Pe doamnă o chema Florina (!). Am înțeles-o parțial. * Exploratorul german Alfred Lothar Wegener (1880-1930) a emis ipoteza geologică că la
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (6) – CRĂCIUN ÎN ANTARCTICA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 by http://confluente.ro/florentin_smarandache_1463532180.html [Corola-blog/BlogPost/376543_a_377872]
-
(Ticino e numele italian; în germană, franceză și retoromană se numește "Tessin") este singurul canton elvețian situat în întregime pe versanții sudici ai Alpilor. Numele cantonului derivă de la râul Ticino, care îl traversează de la Pasul Novenei (ger. "Nufenenpass") până la Lacul Maggiore. este aproape complet de limbă italiană (cu excepția comunei
Cantonul Ticino () [Corola-website/Science/297531_a_298860]
-
Schwyz este un cuvânt german cu pronunția (v. AFI); ; în franceză: "Schwytz" sau "Schwyz"; în italiană: "Svitto"; în retoromană: "Sviz". Desemnează atât un canton din Elveția centrală, în zona de limbă germană a Elveției, situat între lacul Lucerna în sud și lacul Zürich în nord, cât și capitala acestuia, orașul Schwyz (cu 14.000 loc. în 2007). Numele cantonului
Cantonul Schwyz () [Corola-website/Science/308745_a_310074]
-
din Germania nu se mai tolerează ortografia veche, iar erorile ortografice făcute de elevi duc la scăderea notei. Germana este limba oficială în Germania, Austria și Liechtenstein, una din limbile oficiale în Belgia (alături de neerlandeză și franceză), Elveția (împreună cu franceza, retoromana și italiana) și Luxemburg (împreună cu franceza și luxemburgheza), precum și limbă oficială regională în regiunea autonomă Tirolul de Sud din nordul Italiei (alături de italiană), Raionul național german Halbstadt din Rusia (alături de rusă) și Raionul național german Azovo din Rusia (alături de rusă
Limba germană () [Corola-website/Science/296610_a_297939]
-
în 843 e.n. după moartea lui Carol cel Mare. Teritoriul Liechtensteinului de astăzi a aparținut Franciei de Est până când a fost reunificat cu Francia Mijlocie sub Sfântul Imperiu Roman pe la 1000 e.n. Până pe la 1100, limba predominantă în zonă era retoromana, dar după aceea, germana a câștigat teren, iar în 1300 o populație alemanică, denumită walserii (cu originea în zona Valais) a pătruns în regiune. În secolul al XXI-lea, în satul montan Triesenberg încă se mai vorbește un străvechi dialect
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
germană (63,7 % din populația totală cu tot cu rezidenții străini; 72,5 % din rezidenți cu cetățenie elvețiană, în 2000), în nordul, estul și centrul țării; franceză (20,4 %; 21,0 %) în partea vestică; italiană (6,5 %; 4,3 %) în sud, precum și retoromană în sud și sud-est, o limbă romanică retică vorbită la nivel local de către o minoritate mică (0,5 %; 0,6 %) în cantonul Graubünden. Retoromana este desemnată de către Constituția Federală ca fiind limbă națională alături de limbile germană, franceză și italiană (articolul
Demografia Elveției () [Corola-website/Science/319583_a_320912]
-
franceză (20,4 %; 21,0 %) în partea vestică; italiană (6,5 %; 4,3 %) în sud, precum și retoromană în sud și sud-est, o limbă romanică retică vorbită la nivel local de către o minoritate mică (0,5 %; 0,6 %) în cantonul Graubünden. Retoromana este desemnată de către Constituția Federală ca fiind limbă națională alături de limbile germană, franceză și italiană (articolul 4 din Constituție), și ca limbă oficială (dar nu deplină) în cazul în care autoritățile comunică cu persoane vorbitoare de limba retoromană (articolul 70
Demografia Elveției () [Corola-website/Science/319583_a_320912]
-
cantonul Graubünden. Retoromana este desemnată de către Constituția Federală ca fiind limbă națională alături de limbile germană, franceză și italiană (articolul 4 din Constituție), și ca limbă oficială (dar nu deplină) în cazul în care autoritățile comunică cu persoane vorbitoare de limba retoromană (articolul 70). Totuși legile federale și actele oficiale nu trebuie să fie decretate și în această limbă. Guvernul federal este obligat să comunice în limbile oficiale, și în Parlamentul Federal are loc o traducere simultană doar în limba germană, franceză
Demografia Elveției () [Corola-website/Science/319583_a_320912]
-
este o comună în districtul Inn din cantonul elvețian Graubünden. Cele unsprezece localități sunt situate pe valea Engadina de Jos, de-a lungul râului Inn, la poalele munților Sesvenna. Inițial o zonă retoromană, majoritatea populației vorbește astăzi dialectul alemanic al limbii germane. Spre deosebire de comunele învecinate, locuitorii din sunt în majoritate catolici. Pietre de moară primitive cunoscute sub numele de "" sau "Hexensteine" au fost găsite în zona Tarasp. Aceasta indică faptul că în zonă
Tarasp () [Corola-website/Science/335293_a_336622]
-
munți). Comuna este situată în sub-districtul Sur Tasna al districtului Inn, pe malul drept al râului Inn. Este formată din satul Tarasp, 10 sate și dealul castelului. Majoritatea populației () vorbește germana (52.4%), a doua cea mai vorbită limbă fiind retoromana (38.4%), iar a treia portugheza (3.4%). În ciuda dominației timp de câteva secole a austriecilor, populația a vorbit până la Primul Război Mondial dialectul retoroman vallader. În 1880, 92% dintre locuitori vorbeau retoromana, pentru ca procentul să scadă la 87% în
Tarasp () [Corola-website/Science/335293_a_336622]
-
a doua cea mai vorbită limbă fiind retoromana (38.4%), iar a treia portugheza (3.4%). În ciuda dominației timp de câteva secole a austriecilor, populația a vorbit până la Primul Război Mondial dialectul retoroman vallader. În 1880, 92% dintre locuitori vorbeau retoromana, pentru ca procentul să scadă la 87% în 1910. În preajma celui de-al doilea război mondial procentul a scăzut la 79% (în 1941). Limba germană a continuat să câștige teren, dar chiar și în 1970 45,3% din populație vorbea retoromana
Tarasp () [Corola-website/Science/335293_a_336622]
-
retoromana, pentru ca procentul să scadă la 87% în 1910. În preajma celui de-al doilea război mondial procentul a scăzut la 79% (în 1941). Limba germană a continuat să câștige teren, dar chiar și în 1970 45,3% din populație vorbea retoromana. În 1990 un procent de 58% putea vorbi retoromana, deși ea nu mai era vorbită ca limbă principală, iar în anul 2000 doar 46,6% mai puteau înțelege retoromana. Castelul Tarasp și "Trinkhalle" (sala de băut) sunt înscrise în lista
Tarasp () [Corola-website/Science/335293_a_336622]
-
În preajma celui de-al doilea război mondial procentul a scăzut la 79% (în 1941). Limba germană a continuat să câștige teren, dar chiar și în 1970 45,3% din populație vorbea retoromana. În 1990 un procent de 58% putea vorbi retoromana, deși ea nu mai era vorbită ca limbă principală, iar în anul 2000 doar 46,6% mai puteau înțelege retoromana. Castelul Tarasp și "Trinkhalle" (sala de băut) sunt înscrise în lista monumentelor de patrimoniu de importanță națională din Elveția. Gara
Tarasp () [Corola-website/Science/335293_a_336622]
-
teren, dar chiar și în 1970 45,3% din populație vorbea retoromana. În 1990 un procent de 58% putea vorbi retoromana, deși ea nu mai era vorbită ca limbă principală, iar în anul 2000 doar 46,6% mai puteau înțelege retoromana. Castelul Tarasp și "Trinkhalle" (sala de băut) sunt înscrise în lista monumentelor de patrimoniu de importanță națională din Elveția. Gara "Scuol-Tarasp" este stația terminus al rețelei private de căi ferate Rhätische Bahn, deservită de trenuri din Chur și Pontresina.
Tarasp () [Corola-website/Science/335293_a_336622]
-
simultan nordică, respectiv româna fiind extrem estică și simultan nordică. O foarte posibilă "punte" de legătură, în cazul unui studiu profund și exhaustiv de lingvistică comparată între valonă și română, ar putea fi cele trei limbi romanice retice (sau rețiane), retoromana, ladina și friulana, aranjate aici stric geografic, de la nord la sud. Este demn de remarcat, că cele cinci limbi menționate moștenesc, pe de o parte, vocabularul latinei vulgare (vezi latina vulgaris) de nord și, respectiv, elemente gramaticale și fonemice care
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
Via mala sau Viamala înseamnă în limba retoromana "Drum rău". În trecut era numit drumul de-a lungul Rinului Posterior între localitățile Thusis și Zillis-Reischen, din cantonul Graubünden, Elveția. Drumul îngust și prăpăstios trecea prin cheile adânci din Alpii elvețieni, aproape de izvoarele Rinului. Acest tronson era cel mai
Via Mala () [Corola-website/Science/318465_a_319794]
-
(în italiană "Svizzera italiana") este o regiune italofonă, situată în sud-estul Elveției, în care este răspândită și formalizată Limba italiană. Din punct de vedere lingvistic și teritorial, este opusă Elveției germane și celei franceze, și (rar) Elveției retoromane. Statutul limbii italiane în Elveția este consacrată de Constituție, alături de limbile germană și franceză. Limba maternă a populației italofone din Elveția este de fapt nu limba literară italiană, ci un dialect al limbii lombarde aparținând limbilor galo-italice din subgrupa romană
Elveția italiană () [Corola-website/Science/327058_a_328387]
-
(retoromană: "", germană: "Chur", franceză: "Coire", italiană: "Coira") este un oraș în Elveția, capitala Cantonului Grisunilor, reședința districtului Plessur. Cuira se află pe malul drept al Rinului, fiind situată la altitudini între 570-1.800 m deasupra nivelului mării. Numele Cuirei provine din
Cuira () [Corola-website/Science/297728_a_299057]
-
de capitală de provincie. Orașul a devenit în 450 scaun episcopal. În 1524 reforma protestantă s-a instalat și aici, însă episcopul a rămas catolic. Astfel, a avut loc separarea bisericii față de stat. Tot în secolul al XVI-lea, limba retoromană a fost înlocuită ca limbă oficială cu germana, ținând seama de faptul că germana era deja folosită de către episcopie încă din secolul al IX-lea. În 1803 grișunii au aderat la Confederația Elvețiană, iar Cuira a devenit capitala noului canton
Cuira () [Corola-website/Science/297728_a_299057]
-
XVIII-XX. La sud-vestul Pieții Poștei se află Piața Fântânii. Orașul istoric / vechi se întinde între Piața Poștei, Episcopie și râul Plessur. Clădirea Episcopiei datează din anii 1732-1733. La estul orașului vechi se află Piața Guvernului, cu clădirea guvernului denumită în retoromană "Casa Gri", zidită în 1752. Tot aici se află și biblioteca cantonului, arhiva națională și cancelaria de stat. În Piața Guvernului mai există monumentul Vazerol, reprezentând unirea celor trei regiuni ale cantonului din 1471. La sudul acestei pieți, lângă episcopie
Cuira () [Corola-website/Science/297728_a_299057]
-
este o limbă romanică din subgrupul italo-dalmat vorbită de aproximativ 62 de milioane de oameni, din care majoritatea locuiesc în Italia. Se bucură de statutul de limbă oficială în trei țări — Italia, San Marino și Elveția (împreună cu franceză, germană și retoromană) și este folosită auxiliar în Vatican. Deține de asemenea statutul de limbă de minoritate în părțile Croației și Sloveniei situate în Istria. În Italia sunt numeroase dialecte regionale, dar înființarea unui sistem național de educație a condus la reducerea de-
Limba italiană () [Corola-website/Science/296678_a_298007]
-
rămas limba formală a Bisericii Romano-Catolice chiar și în ziua de astăzi, ceea ce include și statutul său de limbă oficială a Vaticanului. Limbile romanice nu au derivat din latina clasică, ci mai degrabă din latina vulgară ("latina vulgaris"). Latina și retoromana (nu româna) diferă prin faptul că retoromana (sau romanșa, vorbită în două-trei cantoane estice ale Elveției de circa 55 000-65 000 de oameni) are accentul distinctiv, în timp ce latina are o lungime a vocalelor distinctivă. În limbile italiană și sardă ("sardo
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
și în ziua de astăzi, ceea ce include și statutul său de limbă oficială a Vaticanului. Limbile romanice nu au derivat din latina clasică, ci mai degrabă din latina vulgară ("latina vulgaris"). Latina și retoromana (nu româna) diferă prin faptul că retoromana (sau romanșa, vorbită în două-trei cantoane estice ale Elveției de circa 55 000-65 000 de oameni) are accentul distinctiv, în timp ce latina are o lungime a vocalelor distinctivă. În limbile italiană și sardă ("sardo logudorese") există o lungime distinctivă a consoanelor
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
de la care latina a suferit influență culturală. În zilele noastre limbile italice sunt reprezentate de limbile romanice, izvorâte din latină: italiana, româna (cu cele patru dialecte ale sale: dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân), franceza, occitana, francoprovensala, catalana, spaniola, portugheza, sarda, retoromana... Se includ aici și limbile, acum stinse: dalmata și mozaraba. Se numește "latină arhaică" ("prisca latinitas") latina folosită de la origini până la începutul secolului I î.Hr. Conceptul de latină veche ("prisca latinitas") este tot atât de vechi ca și cel de "latină clasică
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
(germană: "Kanton Graubünden"; retoromană: "Chantun Grischun"; italiană: "Grigioni"; franceză: "Grisons"), uneori denumit și Cantonul Griurilor, este cel mai mare și cel mai estic din cele 26 de cantoane ale Elveției. E și singurul trilingv (retoromană, germană, italiană). Suprafața cantonului este de 7.105 km²
Cantonul Grisunilor () [Corola-website/Science/297538_a_298867]