5 matches
-
Acasa > Orizont > Selectii > RETROSPECȚIUNE Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 285 din 12 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului ruinele îmi dau senzația de rece miroase a carne moartă ca după un război liniștea sinistră coboară peste noapte prin pâcle de ceață dansează diavolii
RETROSPECŢIUNE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Retrospectiune.html [Corola-blog/BlogPost/355454_a_356783]
-
deocheate vânăm anotimpuri furăm bucurii ne ascundem fiecare de răspunderi când vom pleca definitiv luăm cu noi decât o mâna de țărână dacă mai are cine s-o arunce peste noi ... (din viitorul volum de versuri: “Stări, atitudini”) Referință Bibliografică: Retrospecțiune / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 285, Anul I, 12 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
RETROSPECŢIUNE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Retrospectiune.html [Corola-blog/BlogPost/355454_a_356783]
-
înfrunte și să contrazică pe oricine ar fi susținut contrariul. * Dar în definitiv, ce înseamnă, oare, a retrăi timpul trecut, a-l evoca, a-i da viață? De ce natură e lucrul acesta, pe care obișnuit îl exprimăm prin termenul vag "retrospecțiune"? A privi îndărăt, nu e oare a privi înăuntru? Nu cumva deci, ceea ce înțelegem prin retrospecțiune e pur și simplu introspecțiune? Căci de unde-l scoatem, trecutul acesta fabulos, decât din noi înșine, din tulburea, schimbătoarea substanță a ființei noastre? Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a retrăi timpul trecut, a-l evoca, a-i da viață? De ce natură e lucrul acesta, pe care obișnuit îl exprimăm prin termenul vag "retrospecțiune"? A privi îndărăt, nu e oare a privi înăuntru? Nu cumva deci, ceea ce înțelegem prin retrospecțiune e pur și simplu introspecțiune? Căci de unde-l scoatem, trecutul acesta fabulos, decât din noi înșine, din tulburea, schimbătoarea substanță a ființei noastre? Și atunci ce valoare, ce statornicie, ce siguranță mai poate el oferi, când personalitatea noastră se schimbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mai cântă sub fereastră imnul verii. Se cheamă: „aleluia” și-n spatele decorului, rămân sihastră. Deși-mi zvâcnesc clipele cu doruri, iubitule, mă dăruiesc ofrandă, toamnei. Pe ea să o rogi de câteva zboruri în doi. Frunzărind speranțele de pe alei. Retrospecțiune Ruinele îmi dau senzația de rece; miroase a carne moartă ca după un război. liniștea sinistră coboară peste noapte, prin pâcle de ceață dansează diavolii în cercuri invitându-l pe Faust sasiste la sărbătoarea lor. Este noaptea Valpurgiei și liliecii
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]