125 matches
-
atragă și să fascineze, dincolo de orice întrebare critică. Cursul va parcurge următoarele tematici: 1. Problematică de bază a antropologiei. Omul religiei, omul antropologiei. Teren și interpretarea datelor. 2. Marile tradiții antropologice. Școală franceză, engleză, americană. 3. Aspecte semnificative: riț, ritual, ritualizare. 4. Viața cotidiană că spectacol (Erving Goffman) și față nevăzuta a lumii care ne înconjoară. Lumea că teatru, existentă că rol. 5. Antropologia societăților tradiționale versus antropologia societăților moderne. Lector: Mirel Bănica** Dată începere: 1 Iulie 2013; Oră curs: 19
Scoala de Vară– Introducere în Antropologia culturală by http://www.zilesinopti.ro/articole/5510/scoala-de-vara-introducere-in-antropologia-culturala [Corola-blog/BlogPost/97730_a_99022]
-
Acasa > Literatura > Comentarii > POEZIA LUI IONEL GRECU SAU RITUALIZAREA EVOCARII DE VICTOR RUSU Autor: Ionel Grecu Publicat în: Ediția nr. 1749 din 15 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului POEZIA LUI IONEL GRECU SAU RITUALIZAREA EVOCĂRII Se cuvine o mențiune aparte consistentului ciclu de poezii semnat de Ionel Grecu, în
POEZIA LUI IONEL GRECU SAU RITUALIZAREA EVOCARII DE VICTOR RUSU de IONEL GRECU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ionel_grecu_1444924598.html [Corola-blog/BlogPost/372549_a_373878]
-
Acasa > Literatura > Comentarii > POEZIA LUI IONEL GRECU SAU RITUALIZAREA EVOCARII DE VICTOR RUSU Autor: Ionel Grecu Publicat în: Ediția nr. 1749 din 15 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului POEZIA LUI IONEL GRECU SAU RITUALIZAREA EVOCĂRII Se cuvine o mențiune aparte consistentului ciclu de poezii semnat de Ionel Grecu, în interesanta antologie literar-artistică „Roșu aprins în câmpul de mătase”, îngrijită și tipărită la Cluj, în condiții grafice de salon al cărții, de către doamna Voichița Pălăcean-Vereș
POEZIA LUI IONEL GRECU SAU RITUALIZAREA EVOCARII DE VICTOR RUSU de IONEL GRECU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ionel_grecu_1444924598.html [Corola-blog/BlogPost/372549_a_373878]
-
-și face/ Se duce iar și se întoarce, Îngenunchează la icoană,/ Înalță rugi Fecioarei Mamă” („Grijă maternă”, p. 78). O poezie de factură tradiționalistă, deci, caligrafiată cu sensibilitate și autentice trăiri. Victor RUSU Referință Bibliografică: POEZIA LUI IONEL GRECU SAU RITUALIZAREA EVOCARII DE VICTOR RUSU / Ionel Grecu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1749, Anul V, 15 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ionel Grecu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
POEZIA LUI IONEL GRECU SAU RITUALIZAREA EVOCARII DE VICTOR RUSU de IONEL GRECU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ionel_grecu_1444924598.html [Corola-blog/BlogPost/372549_a_373878]
-
pe trei paliere de performare a corporalității în continuă devenire și multiplicare. Un prim nivel ține de performarea extremă a „performanței” fizice. Corpurile își testează limitele ajustării la un ideal de perfecțiune care le stoarce de vlagă. Asistăm la o ritualizare a epuizării depuse în fiecare mușchi încordat al feței, în fiecare pulsiune a corpului care își antrenează supralicitant și încrâncenat domesticirea, subordonarea față de „forța menținerii în formă”. Menținere abrutizantă care devine un fel de „atestat de confirmare” a perfecțiunii dezirabile
De ce tații merg în rai și mamele în bucătărie? () [Corola-website/Science/295795_a_297124]
-
este folosit ca o armă împotriva altora, în aceste cazuri se poate vorbi de rânjet. Pe când din punct de vedere pozitiv râsul poate salva anumite situații încordate un râs care dezarmează, îmbunează, împacă, apropie pe parteneri. Caracter de afect teatralizare, ritualizare a râsului este caracteristică Europei de sud (Italia). Râsul ca instrument de ironizare a regimului deconducere, societății, moravurilor având un anumit ritual fiind acceptat de societate se realizează pe valea Rinului în perioada de carnaval, sau prin filme, spectacole comice
Râs (act fiziologic) () [Corola-website/Science/307272_a_308601]
-
sau manifestare mai puțin cunoscută a TOC. La oamenii care suferă de TOC principal obsesiv există mai putine compulsii observabile în comparație cu cele întâlnite în mod normal la forma tipică de TOC (verificare, numărare, spălarea mâinilor etc.). Deși există comportamente de ritualizare și neutralizare, acestea sunt în principal cognitive și implică evitare mentală și ruminare excesivă. TOC-ul principal obsesiv ia de multe ori forma unor gânduri intruzive înspăimântătoare de natură violență sau alarmantă. TOC-ul principal obsesiv a fost numit “una
Tulburare obsesiv-compulsivă principal obsesivă () [Corola-website/Science/334295_a_335624]
-
esențialmente Împotriva cotidianității, variantă alienantă a vieții de toate zilele, conform teoriei lui Henri Lefebvre (Lefebvre, 1968). Astfel, actorii sociali deturnează sensul injoncțiunilor emanate de sistemele de reglementare, jucând jocul inevitabilei ipocrizii, punere la adăpost În fața denunțărilor morale prin necesarele ritualizări (Javeau, 2003). Societatea evită destrămarea grație punerii În scenă a unor ficțiuni, care contribuie toate la crearea unei impresii de ordine, mai curând decât a unei ordini autentice. Aceste ficțiuni sunt Însă de o natură mai specială: s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Pentru a relua o terminologie clasică, creată de Robert Merton la sfârșitul anilor ’40, se pot avea În vedere cinci atitudini. Cea mai curentă corespunde scenariului adaptării sau conformismului. Atunci când se produce un exces de zel, se deschide calea către ritualizare. O altă strategie, opusă acesteia, este revolta. Contestarea se poate referi aici la ansamblul valorilor dominante și poate favoriza „escaladarea extremelor”. Mai pot fi valorizate și practicile de refuzare a implicării sau de evadare, de exemplu În vis sau În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de descompunere economică și politică. Afirmațiile lui Lewis Coser cu privire la funcționalitatea conflictului pentru evitarea sclerozei sistemului social, pentru exercitarea unei presiuni favorabile creativității, pentru rezolvarea tensiunilor și pentru crearea de supape de siguranță nu contrazic analizele lui Robert Merton privind ritualizarea raporturilor dintre adversari, ceea ce evită asumarea de riscuri. Pentru Talcott Parsons, manifestarea violenței de stat ar avea ca efect demonstrarea dominației, pedepsirea celor ce Încalcă normele și descurajarea violenței. Printre formele de violență, distingem: violența individuală (automobilistul irascibil) și cea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
al lumii. Cea mai elementară formă de clasificare, „clasificarea primitivă”, care este prezentă în orice societate, indiferent de nivelul său de dezvoltare, este distincția dintre sacru și profan, dintre credințele sacre și ritualurile rutiniere prin care sacrul este „pus deoparte”. Ritualizările activează valori și le saturează cu sacralitate în practici sociale specifice, prin care este indusă o presiune morală ce își are originea în solidaritatea socială. Comparând societățile tradiționale cu cele moderne, Durkheim va indica, în De la division du travail social
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de realități era totală”. Model și identificare Am descris în altă parte (Neculau, 1992, 1999) metodele prin care regimul comunist reușea alinierea, supunerea, hipnotizarea omului mediu: școlarizarea precară, crearea unui climat de frică și suspiciune, formalizarea vieții publice și private, ritualizarea și birocratizarea personalității. Totul era prescris, dirijat, cenzurat: cuvântul, gestul, atitudinea, comportamentul public. Această atmosferă de neîncredere și continuă presiune n-a rămas fără urmări. A încurajat comportamentul duplicitar, obedient, servil. Din dorința de a-și apăra situația, viitorul personal
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
România: violență extremă împotriva oricărei manifestări neconforme cu modelul comunist care a produs o reacție de obediență generalizată la nivelul întregii societăți și un efect pregnant de nivelare socială (Oprea, 2002). Oficializarea vieții publice și private prin întărirea controlului social, ritualizarea și birocratizarea societății au stopat procesele de afirmare a individualității și de promovare a valorilor (Chelcea, 2001; Neculau, 1991). Surprinzător, fenomenul persecuțiilor politice din timpul regimului comunist din România, deși a avut o amploare considerabilă în contextul istoriei contemporane a
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
gurului” o concura pe cea a „conducătorului”. S-a intrat așadar în conflict cu interese și „metode de influență” care erau monopol de stat, iar afirmația mea poate fi folosită ca justificare sau luată ca o plauzibilitate terapeutică umoristică. Orice ritualizare în ceremonialul de desfășurare a unei activități, focalizarea monologului și a privirii sunt proceduri hipnotice de inducere a transei, însă nu este vorba despre a damna sugestia, ci doar modul nedeontologic de a te folosi de ea. Din păcate, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sistem de educație este o manieră politică de a menține sau de a modifica aproprierea dicursurilor (odată cu puterile și cunoașterile pe care acestea le implică) ș...ț. În cele din urmă, ce este un sistem de învățământ, dacă nu o ritualizare a vorbirii; dacă nu o fixare a rolurilor și o calificare a subiecților vorbitori; dacă nu o constituire a unui grup doctrinal, fie el și difuz. (Foucault, 1998, p. 38) Ideile celor doi autori citați în acest context, M. Foucault
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
investind-o cu puteri magice mereu reînnoite. O secvență cvasinarativă are ca obiect „școala” lui Orfeu; mai bine zis, înfățișarea micului grup de ucenici, în frunte cu Musaios. Așa se ajunge la orfism, la instituirea misteriilor, care au ca obiect ritualizarea cîntecului. Se pun în mișcare alaiuri gălăgioase, vesele ori triste, care hălăduiesc pe întinderi bogate în ierburi și flori. Este un amplu și misterios joc vegetațional; dar se pun în scenă și aspecte din viața daimonilor cîmpiilor și codrilor: Orfeu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
sub semnul hermeneuticii. Nici prin cap nu-mi trece să-i propun să procedeze „altfel”. S-a decis pentru un traiect pe care l-a condus cu deplină stăpînire. Totuși, nu aș pune accent cu atîta fermitate pe ideea de ritualizare, în punctul strict al originilor, a comportamentului păstoresc, izolat în complexul profesional socio-uman. Autoarea ar fi fost nevoită să dea altă variantă propriului discurs. Nici suprasolicitarea profanului nu mă convinge. Emoția religioasă se află în inițiala oricărei culturi de mare
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ca să ceară imediat o contramăsură: o imagine a nenumitului, un dublu al mortului pentru a-l menține în viață și, indirect, pentru a nu vedea acest nu-știu-ce în sine, a nu se vedea pe sine ca aproape nimic. Inscripție semnificativă, ritualizare a abisului prin dedublare speculară. "Nici soarele, nici moartea nu pot fi privite în față"***. Perseu a trebuit să folosească o oglindă ca să-i taie capul Medusei. Imaginea, orice imagine, este, fără îndoială, un vicleșug indirect, o oglindă în care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
expresie a unei orientări sociocognitive, și-i indică sensul schimbării. Am descris În câteva reprize metodele prin care regimul comunist reușea alinierea, supunerea, hipnotizarea omului mediu: școlarizarea precară, crearea unui climat de frică și suspiciune, formalizarea vieții publice și private, ritualizarea și birocratizarea personalității. totul era prescris, dirijat, cenzurat: cuvântul, gestul, atitudinea, comportamentul public. Această atmosferă de neîncredere și continuă presiune n-a rămas fără urmări. A Încurajat comportamentul duplicitar, obedient, servil. Din dorința de a-și apăra situația, viitorul personal
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
obsedați de Pitești, după ieșirea din Închisoare majoritatea vor depăși trauma), dacă ei nu se identifică Într-adevăr cu agresorul, ci doar mimează acest lucru, trecerea de la stadiul de victimă la cel de călău se face, după Alina Mungiu, prin ritualizarea credinței. Mecanismul se declanșează În condițiile În care forța care are control asupra persoanei Îi cere să accepte credințele și atitudinile aprobate pentru a putea supraviețui sau funcționa adecvat. Individul reușește prin acest mecanism să-și controleze atât expresia exterioară
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
atât expresia exterioară, cât și expresia cea mai intimă a credințelor sale, refulând valorile din sistemul său individual care nu sunt permise de autorități și permițându-le doar celor adecvate, „aprobate”, să iasă la iveală.14 După Alina Mungiu, de ritualizarea credinței a avut parte, mai puțin vizibil decât la Pitești, Întreaga Românie. În cea de-a patra etapă mai ales, reeducații se dedublează schizoid, iar scindarea este descrisă ca o decorporalizare În care sufletul este spectator, iar trupul, actor: „Parcă
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
mâna, inima și spiritul să nu fie niciodată polarizate de preocupări sau direcții diferite. Această exigență a concentrării hic et nunc se traduce În intensitatea participării. Atunci când un spirit occidental proaspăt debarcat În Japonia ajunge să desconsidere sauchiar să ridiculizeze ritualizarea exagerată a relațiilor și a modurilor de funcționare, el uită, pe de o parte, că doar invizibilul e japonez, adică faptul că esențialul se situează În alchimia internă a individului, iar, pe de altă parte, că din kata se naște
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
personajele își folosesc corpul, asemeni actorilor, ca instrument expresiv iar nu ca organ de simțiri"189. Romanul lovinescian se construiește așadar în mod deliberat cu ajutorul unor clișee și formule prefabricate or, clișeul (suntem avertizați) "se manifestă prin declamare, posturi hieratice, ritualizare, implicând, aproape întotdeauna, o punere în scenă"190. De aici impresia puternică de "înscenare" a narațiunii, de teatralitate, accentuată și de construcția episodică, în "tablouri", cum și de preponderența acordată dialogului, cuvântului vorbit. Nu-i chiar o întâmplare că Hortensia
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
interne ale operei poetului. Mitologizarea geniului eminescian a implicat un proces de "realizare" a temelor creației eminesciene, în sensul materializării în existența comună a unor reprezentări prin natura lor imateriale. Florile de tei care l-au însoțit la înmormântare, diversele ritualizări publice ale unor elemente de imaginar liric, obsesia plopilor etc., precum și receptarea unor poeme ca texte premonitorii, toate acestea țin de perpetuarea în viața reală a clișeelor poetice. "Sugestivă din punct de vedere al ceremonialului funerar este compoziția ritualului respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
joacă, deși într-un anume sens ei chiar vor să-l joace."79 Cei ce obțin puterea o instituționalizează pentru a o face mai puțin vulnerabilă la atacurile rivalilor; ei își depun puterea în "banca ritualului". Aceasta se face prin ritualizarea treptată a modului de comunicare. Cu cît procesul ritualizării continuă, cu atît mai puțin comunicarea apare drept creația celui ce informează și pare să fie repetarea unui set de roluri distribuite de funcția ce pare să-l dețină pe el
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]