16 matches
-
slujitori ai acestui sfânt locaș ne informează că, din documente datând din 28 august 1844 și din 3 octombrie 1857 rezultă că la intervenția unui bun creștin Iancu Sevastopu, Mănăstirea Trei Ierarhi din Iași a dăruit din moșia Rediu-Tătar "în rohatca (bariera) Păcurariului" un loc pentru "biserică și țintirim (cimitir)". Spre sfârșitul anului 1844 și, în cursul anului 1845, sub îndrumarea preotului Ioan Pălăduță, ajutat de epitropii Iancu Sevastopu (despre care am vorbit) și negustorul Tănase Enescu au început cuvenitele pregătiri
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
Cernăuților. Când s-a întâmplat aceasta, nu se poate constata din documente. Dar din documentele din anul 1407 reiese că orașul se afla deja pe malul drept al Prutului și că locuitorii lui primeau de la negustori și străini bani de rohatcă. Cernăuții au început a se ridica abia după decadența orașului Țețina (așa dar de la 1456), precum reiese aceasta dintr-un document al lui Petru Aron (1456). În anul 1457 se numește pentru Cernăuți primul staroste. Din acel an el devine
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
moș Luca, cu popasuri pe la Podul Timișeștilor, pe la Blăgești și la Podul Leloaiei /Iloaiei/ și tocmai a doua zi, când obosiseră ca niște ogari, încât mergeați mai mult pe lângă căruță, în batjocura drumeților, așa, cam pe la asfințitul soarelui, iată și rohatca Păcurarilor. Aici, un flăcăoan glumeț v-a întâmpinat cu ironii usturătoare: „ Moșule, ié sama de ține bine telegarii ceia, să nu ieie vânt; că Iașul ista-i mare, și Doamne ferește să nu faci vreo primejdie!” Da’ bine nu v-o
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
din postul de revizor școlar și este nevoit să se mute la dumneata, unde va rămânea până în toamnă. Cum s-a nimerit, însă, ca și matale și Eminescu să fiți buni de ducă, o luați cătinel-cătinel prin Târgușor, până dincolo de rohatca Copoului, și vă opreați la crâșma lui Țâru. Acolo, tolăniți pe iarbă, puneați de cântau doi țigani zdrențăroși - unul din scripcă și celălalt din cobză - cântece pe care, cândva, le zicea Barbu Lăutarul, iar voi mâncați „friptură pârpâlită pe un
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
dragi, bătrâne, zidurile tale/ cu lumea lor de umbre și măriri,/ cu zările răsfrânte în cristale/ și-n dăinuirea vechilor zidiri..." (Dumitru VACARIU) Pentru un nemțean, stabilit în dulcele târg, nu există decât un loc de intrare și acela e Rohatca Păcurarilor, unde înaintașii mei își scuturau straiele și își înlăturau de pe picioare urmele unui drum îngreunat spre a intra într-o stare de curățenie în sfânta Cetate; drumul acesta, de la Neamț la Iași și de la Iași la Neamț rămâne mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și ,la venire, cineva din Lunca ne-a ajunsă cu mașina lui (era o raritate) și i-a zisă că merge cu droșca cu cai. Rusu s-a făcut focă și pară, parcă era moș Luca al lui Creangă pe rohatca Păcurari din Iași. Nu știu ce a făcut pentru comună că a fost înlocuit de Gheorghe Rebegea, fost activist, apoi, prin 1975-1977, a fost primar Gheorghe Bujor, profesor din Mărăști. Până la revoluția din decembrie 1989 a mai fost primar Diacă Toma și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pretextul Pacepa pentru a-și afirmă populismul de doi bani, antioccidentalismul și nostalgia după regimul în care era șef de cadre: "Solemnélul Occidcnt și are slăbiciune pentru vânzători. Că și pentru buzéranti. Numai pentru poporeni, pentru holotă, adică, are pusă rohatca. Înainte de ^78, cu tovărășia domnului Pacepa. După, una pe față, alta pe dos. După regulă fățărniciei. Telpizi au fost, telpizi șunt încă. Dar numai că, după cum ar cuvânta Lița Onacă, nici glotașii n-aveau ce vinde, n-aveau ce cumpără
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17821_a_19146]
-
lui Sanis. Vorbeau despre întâmplările târgului și mai ales despre ale mahalalei: despre o lehuză, despre o moarte, despre o bătaie. Sâmbăta, Haia venea gătită și veselă, după o mâncare bună, la care nici vinul nu lipsise. Ieșeau pe o rohatcă, se plimbau până sub dealul Ulmilor, și se întorceau cu un buchet de flori, vesele și ațâțate. Tineri palizi, stângaci în hainele lor nouă, treceau pe lângă dânsele murmurând frânturi de cântece; și Haia, alăturea de Tudorița, nici nu se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
baloții ceia cât lumea de mari cu care se munceau hamalii? Baloții erau plini cu mătăsuri și țesături scumpe. Să știi tu că pe aici trece și Drumul mătăsii, ce vine prin Vadul łuțorei și intră în târgul Iașilor prin rohatca (vama) łuțorei... În cele din urmă, iată-ne pe Ulița Chervăsăriei. Răsuflăm ușurați. Parca aș fi muncit la ocnă, așa mă simt de ostenit. După un timp de odihnă care mi s-a părut cam scurt, bătrânul reia vorba: Ar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
au fostu șătrar mare”. Te rog, părinte, să-mi spui ce e cu acest zid pe care îl văd bine întemeiat? Lucrurile sunt ușor de priceput. Târgul are mai multe căi de intrare și ieșire. Fiecare cu o barieră sau rohatcă, cum i se mai spune. Acestea sunt vreo 11 la număr. Întrebarea e: între bariere cine păzește intrarea ori ieșirea carelor sau rădvanelor încărcate cu măfuri? Așa că acolo unde nu este o apă s-a făcut șanț adânc, numit hindichi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
fostul “Seminar de la Socola”, unde în toamna anului 1855 poposea - taman în ziua Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, cu harabaua lui moș Luca - cine altul decât Ion Creangă?!... Parcă și aud vorbele acelui flăcăoan hâtru, care i-a întâmpinat la rohatca Păcurarilor cu ironii usturătoare: “Moșule, ie sama de ține bine telegarii ceia, să nu ieie vânt, că Iașul ista-i mare și Doamne ferește să nu faci vreo primejdie!” Cu zâmbetul pe buze, pasul a devenit deja mai ușor. Trec de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ronici) și 2 pești de car, și de or treci și pe laturea târgului tot să dea venitul m(ă)n(ă)stirii... orice fel de breaslă ar fi”... Mare ți-i minunea ta, Doamne! Păi, cel care urma calea rohatcei (barieră) Trei Calici (de pe Calea Gălății) trebuia să oprească și să scotocească prin coșul căruței după “2 ocă” de pește sărat și încă “2 pești de car” pentru sfințiile lor de la Trei Sfetite? ― Nu aveau încotro, fiule, fiindcă așa scria în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
vii aici în Bucium, dar câte or mai fi fost neștiute de noi? Și aș îndrăzni să spun că cele neștiute au fost baza podgoriilor de aici. Lăsând la o parte pădurile, care - să nu fie de deochi - curgeau până la Rohatca Socolei, restul terenului era ocupat de vii și livezi... Toate acestea se aflau pe moșiile mănăstirești și se vindeau doar cu aprobarea acestora. Altfel pățeai precum „Căsiiana călugărița” despre care am vorbit. Și uite așa, cu bune, cu rele podgoriile
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să ne tragem către casele noastre. Drept grăit-ai și nu am alta de spus decât: pe cai, vere! Dacă tot ai adus vorba de cai, nu strică să-ți amintesc că în susul Copoului, pe drumul Hârlăului, se afla o rohatcă, una din cele 11 despre care am vorbit. Tot pe acolo pe aproape te întâmpina stația de poștalioane, de unde am fi putut împrumuta câte un cal care să ne ducă acasă când la trap, când la galop, cu gândul la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
înconjurător. Până la începutul perioadei interbelice, aceste delimitări s-au efectuat prin intermediul șanțurilor despărțitoare - de pildă, șanțul trasat din dreptul pârâului Negel până la fabrica de cherestea Țenov, care separa moșia orașului Bacău de moșia Mărgineni - și al binecunoscutelor bariere terestre (fostele rohătci), ce aveau, fiecare, „(...) câte un catarg ce se scobora și se înălța și unde toate carele și trăsurile se opreau pentru revizuirea mărfurilor, care erau trimise cu raporturi de barieri la primărie, unde se plăteau taxele legale”. Din loc în loc
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
proprietarii de pe o stradă să considere suma drept nesatisfăcătoare, pentru ca lucrările să fie întrerupte. În acest caz, tribunalul local numea o comisie de arbitri, ce urma să evalueze și să fixeze prețul corect. Punctele terestre de acces în oraș, faimoasele rohătci (bariere), erau amplasate pe drumurile ce legau Bacăul de celelalte centre urbane importante ale Moldovei. Până la instaurarea regimului comunist în România, Bacăul a avut șase astfel de bariere: bariera Călugăra, bariera Bacău-Focșani, bariera podul de fier (sau bariera Bacău-Romană, bariera
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]