115 matches
-
realizează o vedere în secțiune asupra unui fenomen care apare apoi detaliat statistic abia la sfârșit: Camorra, mafia napolitană. Suntem departe de La piovra (1984), celebrul serial al lui Luigi Perelli și Damiano Damiani cu permanent reflexivul comisar Corrado Catani, un romanț polițienesc cu parfum de telenovelă și femei frumoase și triste, cu gesturi votive deturnate civic și crudități servite ca la carte. Nici romanța din The Godfather al lui Francis Ford Coppola cu mafioți ca niște titani, încovoiați de responsabilități, vendete
Viața ca o pradă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7302_a_8627]
-
frumoasei Catinca, cea născută într-o mahala a Botoșanilor și ajunsă, grație nurilor și ambiției, soția unui bărbat de vază, la Paris. Îl scutesc pe cititor de un rezumat al romanului. Cine-a citit o carte din această categorie (a romanțului ieftin), se cheamă că le-a citit pe toate. Iubire, trădare, speranțe înșelate, răsturnări spectaculoase, iar iubire, iar trădare, tot așa pînă la deznodămîntul fericit și obligatoriu cît mai ilogic (conform unei cît de minimale logici a narațiunii pe care
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
care însă nu face niciodată casa bună cu sentimentalismul. Am încercat, citind această carte, să-i descopăr un filon parodic, pretextul unei lecturi în cheie ironică, grație căreia ea să poată fi recuperată așa cum s-a întîmplat cu multe dintre romanțurile pașoptiste. Zadarnic. Isou pare să creadă sincer că povestea Catincăi din Botoșani este una exemplară, din care femeile au de învățat cum să-și urmeze pînă la capăt ambițiile și visele, iar bărbații de priceput că nu-i de glumit
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
ar fi fost recunoscătoare, să ne înțelegem, dar îmi datora și mie loialitate și astfel făcea aluzie la anumite păcate pe care el le comisese. Mi-am dat seama că nu făcea decât să îl învăluie într-o aură de romanț. El reprezenta un fel de ideal de neatins pentru ea, după care îi tânjea spiritul. Ne apropiam de destinația ei, și nu îmi părea prea rău, deși era o zi tristă, întunecoasă, și urma să continui călătoria spre Bruges de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cadavrelor ce se mai găseau În el. Această operație efectuată sub conducerea dlui maior Simulescu XE "Simulescu, Virgil" a durat toată noaptea ș2/3 iulieț. S’a dat jos din vagoane aproximativ 300 cadavre iar În dimineața zilei următoare șla Romanț s’a distribuit evreilor din tren apă și pâine ce a fost adusă dela manutanța armatei din Roman”34. Lucrurile sunt clare: Marele Cartier General este cel care a Întors trenul de la Roman XE "Roman" la Mircești XE "Mircești" ; a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
să ia măsurile necesare (deci Gherasim XE "Gherasim, Spiru (locotenent-colonel)" a acționat În numele Marelui Cartier General și nu s-a oferit „voluntar” să trateze chestiunea „trenului morții”, așa cum afirmase În 1945): „Am ordonat ca trenul baie de la compania sanitară șla Romanț să fie imediat pus În funcțiune. Am anunțat Comunitatea din Roman să aducă medici și ajutoarele necesare. Am trimis locomotiva din Roman XE "Roman" să aducă trenul din Săbăoani XE "Săbăoani" trăgându-l pe linia companiei sanitare”59. În ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
și saxonă, scrib și negustor (Gregory 1789: 35; Brackett 2008: 66; Lee 2005: 523) și confesor al lui William Canynge, acesta din urmă membru de vază, primar de cinci ori al orașului. Acești doi eroi, Rowley și Canynge, sînt în romanțul inventat de Chatterton întîi colegi de școală și apoi prieteni pe viață aflați în căutarea unor idealuri înalte, exprimate de exemplu în acțiunea lor de atragere la Red Lodge / Loja Roșie (casa lui Canynge) a celor mai buni cărturari, poeți
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
edificiu însuflețit cu o viață magică, împreună cu cărțile deopotrivă animate magic, au devenit curînd "totul pentru el, partener de joacă, camarad, prieten" (Russell 1908: 18-19); aceasta a dobîndit asupra lui o putere fascinatoare, hrănindu-i tînăra imaginație cu un "Mare Romanț" străvechi al cărui erou era Rowley (Russell 1908: 35), în vreme ce Canynge a devenit "mai mult decît eroul său", "tovarășul de nedespărțit al rătăcirilor sale visătoare" (Russell 1908: 23-25). Biserica St. Mary Redcliffe a creat o "vrajă suverană" (master-spell) în viața
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
îl fermeca în frumoasa lume magică" în care se adîncise, ale cărei temelii se aflau într-o "frumusețe poetică transcendentă" (Noel 1886: 41). În acest context, este firesc faptul că cei doi eroi ai lui Chatterton, Rowley și Canynge, în romanțul său sînt mai întîi colegi de școală, iar apoi prieteni pe viață în căutarea unor idealuri semețe, exprimate de exemplu prin aducerea în casa lui Canynge (Loja Roșie) a celor mai buni cărturari, poeți și scriitori, cum am menționat, Rowley
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
liber gînditor ale lui Chatterton; Burgum a refuzat să plătească pentru noul său arbore genealogic; adoratul său Clayfield de-abia dacă observa existența tînărului poet-ucenic, care îl desemnase executor al operei sale poetice; Walpole a demolat orice mai rămăsese din romanțul Chatterton- Canynge; moralitatea poetică a lui Churchill doar cu greu dacă l-a susținut pentru cîteva luni; Fell și Edmunds erau întemnițați; Wilkes nu l-a notificat niciodată; Beckford a murit. [...] [M]entorul și colaboratorul său Barrett a refuzat să
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
imaginile glumețe / N-au ce căuta în cadențe: / Că poezia ține de esențe" râsul face parte din recuzita sa cotidiană. Fapt e că Dimov nu renunță la umor (un umor sec) chiar și vorbind despre moarte. Un alt text, un Romanț, încorporează o declarație de principii țintind finalmente situarea deasupra normelor consacrate: M-am hotărât Să scormonesc și-n ce-i urât Și vă rog să mă credeți nu-i o poză, N-o fac nici în poezie, nici în proză
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și regulamente ostășești, precum și Elemente de creștinească învățătură sau Prescurtarea Istoriii Sfinte și catihizmul pe scurt (1852). Din franceză transpune, în 1842, un „buchet” de cinci „anecdote istorice” (O curtizană, Portfeiul, Întoarcerea recrutului, Între două etape, Tâlharul de la Waterloo), un „romanț” (Marcel, 1845) și, pentru întâia oară în românește, Corina sau Italia (1846) de M-me de Staël. În prefața la Corina sau Italia, constatând insuficiența limbii literare, V. argumentează, în polemică reticentă cu partizanii arhaismelor și cu latinizanții, necesitatea împrumutului de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
din literatura franceză, pe care o apără într-o polemică purtată cu Ioan Maiorescu în „Foaie literară” (1838), revendicând și dreptul scriitorilor români de a imita o literatură evoluată. Cu Viața contelui de Comminj sau Triumful virtuții asupra patimii amorului, „romanț moral” de M-me de Tencin, M. își începe, la 1830, seria tălmăcirilor, convins de utilitatea lor pentru literatura națională. Urmează, la intervale scurte, o culegere (1831) din Nopțile lui Young, după versiunea liberă a francezului Le Tourneur (reluată în 1835
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288004_a_289333]
-
intervale scurte, o culegere (1831) din Nopțile lui Young, după versiunea liberă a francezului Le Tourneur (reluată în 1835, într-o ediție îmbogățită, foarte citită în epocă și folosită la „Sf. Sava” pentru compuneri și analize stilistice), din nou un „romanț” de succes, Istoria lui Gil Blas de Lesage (1837), „scrierea morală” Velisarie a lui Marmontel (1843), Dialogurile lui Focion , după versiunea raționalistului francez Gabriel de Mably (1844). Din literatura romantică italiană, alegerea numelor arată un gust oscilant: Alfieri (tragediile Filip
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288004_a_289333]
-
scrie Didinei: „Prea iubita mea angelă, s-a Întâmplat un caz de o comèdie mare În chestia noastră prin respectivu tău Pampon și o individă!... Trebuie să ne vedem deseară ca să-Ți spui cum curge În defavor toată intriga asupra romanțului nostru, să juri că devine ca la Teatru, pentru care nu cumva să lipsești deseară de la bal cum ne-a fost vorba. Trimite-l pe Pampon să joace conțina și vino negreșit... Al tău adorant până la moarte... Nae”. Dacă respectivul
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
o individă, ceea ce Înseamnă că vrea și să păstreaze discreție asupra identității ei În scrisoare, dar și că e stânjenit de calitatea Îndoielnică a femeii cu care s-a Încurcat amoros, desconsiderând-o total. Nae se dorește protagonist de romanț, contrariat de turnura pe care a luat-o pe neașteptate povestea lor de amor. Și Nae, respectând convențiile compunerii epistolare, Încheie făgăduind să o adore pe Didina 6 până la moarte. Desigur, până la moartea iubirii lui pentru ea. Dar pentru Nae
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
În final, logodna dintre cei doi tineri. O mică dramă sentimentală (tânărul Întreținut la studii de Porția Încearcă să fugă de responsabilități și-și pregătește retragerea teatral) capătă importanța unei probleme stringente, de larg interes. Faptul divers capătă turnura unui romanț În foileton. Femeia are imaginație, e simulantă și-și asumă rolul de victimă a iubirii și a bărbatului, Înscenând un suicid. Efectul e cel scontat: publicul larg e implicat În propria dramă și se constituie activ În jurat și asistent
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
scrie Didinei: „Prea iubita mea angelă, s-a Întâmplat un caz de o comèdie mare În chestia noastră prin respectivu tău Pampon și o individă!... Trebuie să ne vedem deseară ca să-Ți spui cum curge În defavor toată intriga asupra romanțului nostru, să juri că devine ca la Teatru...” (s.n.). Povestea de amor Își asociază comèdia, iar viața se teatralizează permanent. Viața e percepută ca spectacol. Conștienți parcă de faptul că lumea e o amplă scenă, eroii caragialieni din creația comică
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
deosebită de cea lirică). Dar principala trăsătură a narațiunii este caracterul ei cuprinzător : scene în dialog (care ar putea fi jucate) alternează cu relatări care rezumă acțiunea. *6 Principalele două tipuri de narațiune au fost numite în engleză, unul românce (romanț), iar celălalt novei (roman), în 1785, Clara Reeve a făcut între ele următoarea distincție : Primul tip (the novel) prezintă o imagine a vieții, a obiceiurilor reale și a epocii în care este scris. Cel de al doilea tip (the romance
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
în proză : romanul se dezvoltă din familia formelor narative nefictive - scrisoarea, jurnalul intim, biografia, cronica sau scrierea istorică ; el se dezvoltă, ca să spunem așa, din documente ; stilistic, el pune accentul pe detaliul caracteristic, pe mimesis, în sensul strict al cuvântului. Romanțul, oare continuă tradiția epopeii și a romanului .cavaleresc medieval, poate neglija veridicitatea detaliului (de exemplu, reproducerea limbajului individual în dialog), adresându-se unei realități superioare, unei psihologii mai profunde." Când un scriitor își numește opera a românce, scrie Hawthorne, este
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
unei realități superioare, unei psihologii mai profunde." Când un scriitor își numește opera a românce, scrie Hawthorne, este clar că el dorește să ceară o oarecare übertäte atât pentru stilul cât și pentru conținutul ei..." Dacă acțiunea unui astfel de romanț este situată în trecut, autorul n-o face pentru a zugrăvi cu minuțiozitate acel trecut, ci pentru a-și crea, după cum se exprimă în altă parte Hawthorne, "un fel de... domeniu poetic, în care să nu se pună accentul pe
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
un cântec ușor, sprințar, susținut de refrene, cu unele inflexiuni de satiră socială. Este o lirică simplă, de oarecare grație, uneori didactică, slăvind fericirea în mijlocul naturii, în mediul pastoral sau chiar în sărăcie. În afara unor versificări prolixe pe subiecte din „romanțuri” străine, R. a tradus și a imitat (sau prelucrat) din Byron, Lamartine, Victor Hugo, Béranger, Metastasio (printr-un text intermediar francez), Pierre Daru. Cu ajutorul profesorului Bernhardt Stolz, s-a apucat să tălmăcească, direct din englezește, poema dramatică Manfred de Byron
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
În afara unei piese scrise la Paris, Femeia fără zestre, R. a realizat și câteva tălmăciri: drama Chatterton de Alfred de Vigny, Bogatul și săracul de Émile Souvestre, Doctorul negru, după Anicet-Bourgeois și Philippe Dumanoir. I s-a atribuit Omul muntelui, „romanț original” publicat în „Românul” (1857-1858) și semnat în volum Doamna L. După alte ipoteze, Doamna L. nu ar fi decât un pseudonim al scriitoarei franceze Marie Boucher (care ar fi fiind, în colaborare cu V.A. Urechia, autoare a romanului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
amănunțite, etc. Alt moment remarcabil în evoluția speciei românești îl înscrie Nicolae Filimon, creatorul primului roman autentic, valoros din toate punctele de vedere.Este vorba de Ciocoii vechi și noi sau Ce naște din pisică șoarece mănâncă, definit de autor „romanț original” (1863). Ciocoii vechi și noi se ramarcă întâi de toate, prin caracterul dominant realist, cât și ca un prețios document al istoriei sociale românești. Continuă critica socială din Nenorocirile unui slujnicar, dar conține și elemente proprii romantismului. Cercetătorii au
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
după o scriere cu conținut iluminist, o tălmăcire din Aug. von Kotzebue și fragmente din Nopțile lui Young. Ar fi transpus în românește versuri sârbești „despre lauda răsăritului soarelui” (însoțindu-le cu o, personală, „laudă a apusului”), și, din grecește, „romanțuri” morale și filosofice. SCRIERI: [Versuri], în Poezia română clasică (De la Dosoftei la Octavian Goga), I, îngr. Al. Piru și Ioan Șerb, pref. Al. Piru, București, 1970, 137-138; Desmierdare poeticească, DML, IV, 229-258. Repere bibliografice: M. Fănescu, Gheorghian Peșacov. Contribuții la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288766_a_290095]