28 matches
-
Acasa > Poeme > Constiinta > UN SEMN Autor: Marilena Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 2064 din 25 august 2016 Toate Articolele Autorului Noaptea se-așterne cu pași repezi În orașul ce-ncepe să amuțească, Ploaia se-aude ropotind pe lespezi, Fulgerul și tunetul încep să crească Ropotul ploii se-ntețește, crește, Pe bolta cerului parcă s-au rupt norii, Strada o îneacă, mâlul o înpânzește, Noaptea de coșmar cuprinde toți porii! Vântul puternic ce-nvăluie totul, Cpacii se luptă
UN SEMN de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 by http://confluente.ro/marilena_dumitrescu_1472153450.html [Corola-blog/BlogPost/383775_a_385104]
-
Acasă > Stihuri > Cugetare > NIMENI NU MĂ ACOPERĂ Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1591 din 10 mai 2015 Toate Articolele Autorului Nimeni nu mă acoperă Nori grei îmi învăluie că o mantie rece sufletul, Picături de ploaie cad ropotind pe fata mea împietrita, Câte un trăsnet îmi zguduie din când în când ființă, Nimeni nu îl aude pe strada pe care merg cu pași repezi, Fiecare își duce norii lui, zăpezile lui, soarele lui, fulgerele lui, neobservat. Ce paletă
NIMENI NU MA ACOPERA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 by http://confluente.ro/eleonora_stoicescu_1431260285.html [Corola-blog/BlogPost/368038_a_369367]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > MAGNOLIM PARISUL Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1938 din 21 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului pictor: Mihai Olteanu Magnolim Parisul cu-ale noastre simțuri În roza lui fire ropotim a ploaie Penelul de aur mai dansează-n ritmuri Și din norul verde curg ape șiroaie Din cuțitul simplu, ros și netăiabil Poposești lumina în a pânzei gură Sufletul tău amplu, simplu și afabil Își iartă culoarea ruptă din natură
MAGNOLIM PARISUL de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1461233963.html [Corola-blog/BlogPost/354514_a_355843]
-
în tine, în pântecul ce areO strălucire-țipăt, un lacăt prins în chei... XXXI. MAGNOLIM PARISUL, de Mihaela Tălpău , publicat în Ediția nr. 1938 din 21 aprilie 2016. pictor: Mihai Olteanu Magnolim Parisul cu-ale noastre simțuri În roza lui fire ropotim a ploaie Penelul de aur mai dansează-n ritmuri Și din norul verde curg ape șiroaie Din cuțitul simplu, ros și netăiabil Poposești lumina în a pânzei gură Sufletul tău amplu, simplu și afabil Își iartă culoarea ruptă din natură
MIHAELA TĂLPĂU by http://confluente.ro/articole/mihaela_t%C4%83lp%C4%83u/canal [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
Pură și păgână inima ta cere O iubire sfântă în nuanțe suple Numai Cerul Însuși știe a ta vrere Și de bucurie de stele se umple ... Citește mai mult pictor: Mihai OlteanuMagnolim Parisul cu-ale noastre simțuriîn roza lui fire ropotim a ploaiePenelul de aur mai dansează-n ritmuriși din norul verde curg ape șiroaieDin cuțitul simplu, ros și netăiabilPoposești lumina în a pânzei gurăSufletul tău amplu, simplu și afabilîși iartă culoarea ruptă din naturăPeste-al zilei murmur se rotește cerulCu
MIHAELA TĂLPĂU by http://confluente.ro/articole/mihaela_t%C4%83lp%C4%83u/canal [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
că sunt îngrămădite!”. Mai târziu, la vaccinatul cocoșilor, mi‑a strigat când am făcut o poză cu bliț: „Nu‑mi speria păsările!”. Nu durează mult până granițele se ridică. Corpul comun se destramă pasăre cu pasăre, penele se zburlesc, picioarele ropotesc spre toate zările halei. Scurmă și zburătăcesc talajul, câteva ies în hol pe ușa deschisă. Mă înconjoară, ciocăne în șoșonii de plastic lucitor, mă las pe vine și mă uit la ele și ele se uită la mine. Ovidiu ni
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi by https://republica.ro/scurta-si-curioasa-viata-a-puiului-de-craiesti-o-poveste-adevarata-despre-ce-mancam-azi [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
într-un singur glas, muzicele tuturor regimentelor, în fruntea celor 52 de batalioane de pedestrime. În urmă veneau dorobanții și călărașii cei amestecați, având în mijloc tunurile turcești. Roșiorii încheiau întreg șiragul. Și muzicele cântau, și steagurile fâlfâiau pe deasupra capetelor, ropoteau scurt și îndesat pașii flăcăilor, scârțâiau roatele tunurilor și era plină câmpia de strălucirea armelor. Oștirea avea să treacă pe sub o poartă făcută anume, împodobită cu nemaipomenită mândrie, cu steaguri, cu slove de aur care spuneau numele locurilor, pe unde
ZO ZI IMPORTANTA IN ISTORIA ROMÂNIEI de ION C. HIRU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 by http://confluente.ro/Zo_zi_importanta_in_istoria_romaniei_ion_c_hiru_1336201799.html [Corola-blog/BlogPost/357917_a_359246]
-
-ncremenește așteptând pe mâna ce-o hrănește și-o dresează și-n dosul ușii ce cu zgomot s-a închis mă sprijin și rămân s-ascult ecoul zborurilor de demult și ploaia care-n urma mea ca mânzul neastâmpărat tot ropotește și lovește-a a nerăbdare cu copitele în prag. Referință Bibliografică: ROPOT / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2299, Anul VII, 17 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ROPOT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1492409333.html [Corola-blog/BlogPost/380356_a_381685]
-
cărora urla apa, erau întredeschise și dincolo de ele se înălța o coloană de abur, care se dizolva cu rapiditate în aerul mai răcoros din cameră. George, după ce aruncă o privire siluetei de pe pat, deschise larg ușile de la baie. Apa care ropotea din robinetele masive de alamă se revărsa în abisul alb al bazinului îngropat, ascuns sub un baldachin de abur. George intră în sala de baie și inspectă țeava de scurgere a bazinului. Dopul era deschis, astfel încât apa din fundul căzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și succese, se adunaseră peste câteva sute de chinezi, pe când grupul pe a căror unică lozinca scria, probabil, "Întoarceți-vă acasă", număra, în total, șase manifestanți. Ca o addenda ieșită din context, cu această ocazie am făcut cunoștință cu domnul Ropoteau, unul din asistenții comandantului aeroportului. Citindu-i numele pe ecuson, i-am declarat, cu voce tare, în fața celorlalți, că aveam impresia că suntem rude sau chiar frați și i-am arătat legitimația de la O.N.U., să se convingă. Numele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
te-am alăturat cuiva înveșmîntat în straiele morții, chip că să te apăr de ea! să te desprind de text altfel, biped ca mangusta, ochii și urechile țintă în bezmeticele iepe din toate părțile, moarte peste tot! Cezar Ivănescu, Rebricea ropotind pregătită de nuntă cu trenul fantastic, mitografemele erotico-thanatice de consumație în asemenea căldură, ideograma mesajului o ai, este chiar mesajul, ca totdeauna ideograma ideogramei, himerele au făcut și ele epocă, tot o vîrstă de fier, ca atunci cînd se pun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
inima? De jur împrejur stau stâncile urieșești de granit, ca niște păzitori negri, pe când valea insulei, adâncă și de sigur sub oglinda mărei, e acoperită de snopuri de flori [...] În mijlocul văii e un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, murmură, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea.[...] În mijlocul acestui lac, cari apare negru de oglindirea stufului, ierbăriei și răchitelor din jurul lui, este o nouă insulă, mică, cu o dumbravă de portocale. În acea dumbravă este peștera ce-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Cum? - Păi l-au aburcat pe cal, s-au uitat în stânga șin dreapta și duși au fost, sărăcuță doamnă. Floare de băiat. Vocile tremurate, spânzurate de cârligul lacrimii m-au copleșit. O mie de bocete adunate din toată nenorocirea lumii ropoteau în grinda creștetului. Le-o fi spus, că Petrișor știa bine rusește, le-o fi spus că-i născut pe meleaguri basarabene, că are prieteni acolo și ăia, în joacă nejoacă l-au ĂDoamne ferește! În starea asta abia perecepeam
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
lavă inseparabilă: Numai murmurul cel dulce/ Din izvorul fermecat/ Asurzește melancolic/ A lor suflet îmbătat 216. Chiar și atunci când autorul face o descriere în proză, tot efectele auditive predomină: În mijlocul văii e un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea 217. Când nu se întâmplă așa, imaginile trec către categoria senzațiilor: Râuri reci, izvoare reci218; poetul se întoarce însă repede la cele preferate: Dacă cineva ar fi priceput glasul isvorului, ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
am numai, dar ce bucată! Un azur întunecos, limpede, transparent, și numai din când în când câte un nourel alb ca și când s-ar fi vărsat lapte pe cer. In mijlocul văii e un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea. E o muzică eternă în tăcerea văratică a văiei și prin depărtare, prin iarba verde, pe costișe de prund, le vezi mișcîndu-se și șerpuind cu argintul lor fluid, transparent și viu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cer numai, dar ce bucată! Un azur întunecos și transparent, și numai din când în când câte un nourel alb ca și când s-ar fi vărsat lapte pe cer. În mijlocul văii e un un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea. E o muzică eternă în tăcerea văratică a văiei și, prin depărtare, prin iarba verde, pe costișe de prund, le vezi mișcîndu-se și șerpuind cu argintul lor fiind, aruncîndu-se în brațele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
am numai, dar ce bucată! Un azur întunecos, limpede, [și] transparent, și numai din când în când câte un nourel alb ca și când s-ar fi vărsat lapte pe cer. În mijlocul văii e un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea. E o muzică eternă în tăcerea văratică a văiei și, prin depărtare, prin iarba verde, pe costișe de prund, le vezi mișcîndu-se și șerpuind cu argintul lor fluid, transparent și viu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se revarsă iar și iar În jurul tău, precum o ploaie mare uneori, si alteori precum o stîncă 50 De suferințe vii, oribilul tău pat arzînd scînteietor cu ne-ncetate focuri Sub tine și în jur. Deasupra, un torent de foc acuma ropotește, Turnat în globuri și în icuri aidoma unor săgeți ce-ți sfîșie însîngerate mădularele. Și-acuma din nisipuri arzătoare un stîlp vîrtejitor, ca să te copleșească, Iti moaie rănile în săruri de infern și în amărăciune. 55 Și-acum o stîncă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și, cu mine ridicat sus de tot, au urcat pas cu pas treptele care duceau spre sala de audiențe. Și cei din stânga și cei din dreapta fluierau sugându-și buzele, așa cum se pițigăie stolurile de lilieci băutori de sânge. Uleiul picura ropotind de pe corpul meu, cădea pe trepte și scotea rotocol după rotocol de fum galben... Dracii m-au depus după aceea cu cea mai mare grijă pe dalele de piatră vineție din fața sălii, au îngenuncheat și i-au raportat regelui Yama
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
Plictisul iernatic peste case, Lumina devine tot mai zgârcită - se zgârcește și sufletul. Când într-o bună zi printr-o poartă întredeschisă Printre copacii din curte Ni se arată galbenul lămâilor; Iar gerul din inimi dispare, Și-n piept ne ropotesc Cântările lor Goarnele de aur ale solarității. Falset Esterina, cei douăzeci de ani bat la ușă, Surcenușiu nor Ce puțin câte puțin te-nchide-n el. Îți dai seama dar nu te temi. Afundată te vom vedea În fuiorul de
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
mongoli, se deplasau pe două rânduri, de-a lungul torentului, în vreme ce ecoul tunetului stăruia huruitor deasupra văii - un tub ca un intestin întortocheat, săpat între stâncării înalte și împădurite. De puțină vreme, o ploaie subțire pornise să cadă fără convingere, ropotind peste vegetație cu un zgomot ușor. în aerul umed se simțea un miros pătrunzător de pământ ud. întunecat, Balamber privea, de pe un pinten ierbos, cum se deplasa în șir mica sa armată. Un mingan: acea era premiul pe care Utrigúr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Păi l-au aburcat pe cal, s-au uitat în stânga și n dreapta și duși au fost, sărăcuță doamnă. Floare de băiat. Vocile tremurate, spânzurate de cârligul lacrimii m-au copleșit. O mie de bocete adunate din toată nenorocirea lumii ropoteau în grinda creștetului. Le-o fi spus, că Petrișor știa bine rusește, le-o fi spus că-i născut pe meleaguri basarabene, că are prieteni acolo și ăia, în joacă nejoacă l-au ...Doamne ferește! În starea asta abia perecepeam mișcarea
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
că erau nerăbdătoare să-și demonstreze talentul. Numere și simboluri tehnice se afișau pe lectorii din fața lui Kane. Le verifică, comparându-le cu datele imprimate în memoria sa. ― Totul pare normal până acum. Dă-ne o imagine. Degetele lui Lambert ropoteau arpegii complexe pe tastele înghesuite ale controalelor sale. Toate ecranele pasarelei, cele mai multe atârnate la semiînălțime pentru ușurarea inspectării, se aprinseră. Navigatorul se aplecă asupra ocularului de lângă scaunul său... și se încruntă numaidecât. Ceea ce văzu n-o surprinse. Ceea ce nu văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
căderii, la arcadă. Locul cu pricina mă ustură Îngrozitor, iar sângele Îmi șiroiește peste pleoapă. Cu o furie crescută, izbind necruțător În stânga și-n dreapta, am transformat totul În așchii, surcele și mii de cioburi, cu respirația Întretăiată și inima ropotind În piept. Cel mai mult mi-a plăcut să sparg farfuriile, cănile și paharele (văzusem asta Într-un film, În vremea când Încă mai aveam televizor - ha, ha, ha). Se Împrăștiau cu sunete stridente, țipătoare, care-mi aminteau de vocea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mării Ah! de mult un chip i-arată. - "Spre castel vr-odată ochii "N-am întors și totuși plâng "Fundul mării, fundul mării "Mă atrage în adînc". {EminescuOpIV 247} COBORÎREA APELOR Din munți bătrâni și din păduri mărețe Se nasc isvoare, ropotind se plimbă, Deprind pe rând oceanica lor limbă Și sunt în codri pustnici cântărețe. Spărgând prin stînce albia lor strâmbă Se legăn-line și fac valuri crețe. În drumul lor ia firea mii de fețe - Aceleași sunt deși mereu se schimbă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]