11 matches
-
încheiere, cerute de protocol în limba slavonă. Fondul latin este de 89,47℅. Valoarea morală a scrisorii constă în gestul unui român de dincoace de munți de a-i preveni pe ardeleni de pericolul invaziei turcești. 2. Textele maramureșene sau rotacizante denumesc patru cărți religioase: Codicele voronețean, Psaltirea scheiană, Psaltirea voronețeană, Psaltirea Hurmuzachi. Autorii lor sunt originari din Maramureș, ceea ce explică fenomenul de rotacism: în cuvintele de origine latină litera n este înlocuită cu r. Pentru că traducătorii se țin prea aproape de
Literatura română veche () [Corola-website/Science/309486_a_310815]
-
Biserica Ortodoxă, aduse în țară de către slavi. De aceea, cele mai devreme efectuate traduceri ale cărților în limba română au fost textele religioase ale Bisericii Slavone ale secolului 15. Psaltirea Scheiană, Psaltirea Voronețeană, Psaltirea Hurmuzaki și Codicele Voronețean sunt texte rotacizante, a căror traducere a fost alcătuită în partea sud-vestică a țării, iar copiile au fost efectuate în Moldova. Prima carte imprimată în România a fost o carte religioasă în slavonă, în 1508, "Liturghierul" lui Macarie, iar prima carte imprimată în
Literatura română () [Corola-website/Science/297262_a_298591]
-
Gramm sau Grammaticus. Ca istoric literar, P. s-a ilustrat în domeniul literaturii române vechi prin cursurile ținute la Universitatea din Iași. Istoria literaturii și a limbii române din secolul XVI (1921) cuprinde într-un prim capitol analiza primelor texte (rotacizante și nerotacizante), ca și a cauzelor culturale ale introducerii scrisului în română, identificate în propaganda catolică, în calvinism, husitism și luteranism. Într-un capitol se discută tipăriturile din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, în special cele ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
Voroneț în 1871, manuscrisul a fost studiat amănunțit și publicat de I. G. Sbiera, care i-a dat și titlul sub care s-a făcut apoi cunoscut (1885). Cercetătorii începuturilor scrisului în limba română l-au inclus în categoria textelor rotacizante (care prezintă fenomenul trecerii lui n intervocalic la r în unele cuvinte de origine latină), considerate a fi cele mai vechi scrieri românești păstrate. În urma comparării și sintetizării diferitelor argumente (lingvistice, paleografice, filigranologice, culturale, istorice), s-a ajuns la concluzia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286313_a_287642]
-
de către Nicodim. Treptat, munca acestor copiști atinge performanțe artistice remarcabile. Tetraevangheliarul caligrafiat și împodobit cu miniaturi de Gavriil Uric în 1429 a ajuns, de pildă, în Biblioteca Bodleiana de la Oxford. Printre primele manifestări scriptice ale limbii române se numără textele rotacizante (Psaltirea Scheiană, Psaltirea Voronețeană, Codicele Voronețean, Psaltirea Hurmuzaki), originare din nordul Maramureșului. Din păcate, originalele acestor prime traduceri din Biblie nu s-au păstrat. Copiile manuscrise din secolul al XVI-lea nu permit stabilirea unor cronologii exacte, din cauza unor erori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
română actuală, oferind cercetătorilor un bogat material lexical, ce constă în cuvinte moștenite din latină și dispărute azi sau retrase pe o arie dialectală extrem de restrânsă, cum aprecia N. Cartojan. De asemenea, după fericita expresie a aceluiași istoric literar, textele rotacizante reprezintă „primele zări de lumină în pâcla slavonismului”. Apariția tiparului este strâns legată de prezența Scripturii în cultura noastră medievală. Cea de-a treia carte scoasă de Macarie în slavonă, după Liturghierul din 1508 și Octoihul din 1510, este un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
unui anumit grai, idee susținută de câțiva specialiști de marcă în domeniu (Al. Rosetti îndeosebi). El pledează pentru ideea unei contribuții multiple și variate, din toate graiurile nord-dunărene, intermediată de cei care au scris în limba română, de la traducătorii textelor rotacizante și corifeii Școlii Ardelene până la autorii contemporani, ponderea cea mai mare având-o „clasicii” literaturii române din secolul al XIX-lea, precum și marile personalități din prima jumătate a secolului al XX-lea. Profund cunoscător al graiurilor, mai ales din zona
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287634_a_288963]
-
cu unele elemente morfologice arhaice. Această primă scriere românească este pe deplin închegată, enunțurile au legătură logică, informațiile fiind comunicate într-o formă concisă și în același timp explicită. Fraza clară și bine construită, energică, este superioară celei din textele rotacizante. Ediții: Scrisoarea lui Neacșu (1521), în Documente privitoare la istoria românilor, XI, București, 1909, 843, reed. în LRV, I, 166-167, în Crestomație de literatură veche, I, îngr. I. C. Chițimia și Stela Toma, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Cluj-Napoca, 1984, 32-33, în LRM
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289579_a_290908]
-
greacă, Psaltirea" - spunea Î.P.S. Bartolomeu Anania) și, din această cauză și pentru că fragmente din ea au intrat în textul Sfintei Liturghii, a fost și una din cele mai traduse încă din zorii culturii românești, de la textele manuscrise maramureșene (sau rotacizante - primele texte în limba română, între care înregistrăm și o Psaltire Scheiană, o Psaltire Voronețiană și o Psaltire Hurmuzachi). Când vorbim despre Cartea Psalmilor sau Psaltire avem în vedere mai întâi versiunile canonice, de la aceste texte vechi de literatura română
Psaltirea lui Șerban Foarță by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/7166_a_8491]
-
diversitatea traducătorilor și a zonelor din care proveneau aceștia, fapt ce explică prezența unor elemente lingvistice specifice unei largi arii, cuprinse între nordul Munteniei-Hunedoara-Banat, vestul și nordul Transilvaniei și nordul Moldovei. O problemă deosebită a fost clarificarea relațiilor dintre textele rotacizante (în special Codicele Voronețean) și tipăriturile coresiene (în special Apostolul), impunându-se opinia că ambele categorii sunt relativ contemporane și au folosit aceleași traduceri mai vechi, provenite din zona Banat-Hunedoara, dar prin intermediul unor copii executate în Maramureș și în Bucovina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
Voronețeană conține copia unei traduceri parțiale a psalmilor, paralel cu textul slav corespunzător. Aceste manuscrise prezintă particularități paleografice și lingvistice specifice și sunt considerate ca fiind printre primele texte scrise în limba română. Toate trei fac parte din categoria textelor rotacizante, ca și Codicele Voronețean. Ediții: Psaltirea Scheiană, îngr. și pref. I. Bianu, București, 1889; Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI și XVII traduse din slavonește, ÎI, îngr. I.-A. Candrea, București, 1916. - Psaltirea Voronețeană (publ. G. Giuglea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289059_a_290388]