33 matches
-
în tramvaiul 1...cineva mi-a oferit locul. Acel" cineva" ai fost tu.Politicos, te-ai ridicat cedându-mi locul și ceva mai tarziu, liberându-se cel de lângă mine,ți-am făcut loc.Câteva cuvinte glumețe,( ale mele*) relativ la o roșcovana care ți-ar fi putut cădea în brațe dacă tu ai fi șezut pe locul meu; tu mi-ai răspuns că eu te interesez, si nu cealaltă; mi-ai cerut numărul de telefon; am răspuns că n-am și cum
DIN JURNALUL EI ( FRAGMENT) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 by http://confluente.ro/adina_rosenkranz_herscovici_1440022988.html [Corola-blog/BlogPost/373523_a_374852]
-
Cer! - ceru din nou cea blondă. Și în timp ce femeia cu pălărie roșie, adică Agar, își povestea visul ei, minunea cea mare se petrecu. Dintr-o ceață deasă și strălucitoare își făcură apariția doua fecioare: una albă ca Fața-de-lună, iar cealaltă roșcovană ca Văpaia-de-jar. Amândouă dansau înfășurate în văluri transparente și cu clinchet de clopoței la picioare. Văzându-le cât sunt de voluptoase și de seducătoare, Agar se descoperi numaidecât în fața lor, scoase din pălăria ei roșie o frumoasă coroniță de aur
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 by http://confluente.ro/Reportaj_imaginar_la_un_congres_int_constantin_milea_sandu_1340045536.html [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]
-
Coroană de aur ce poartă în ea Focul divin, vom cuceri lumea! Însă o singură condiție a pus Tatăl tău: să nu te mai despărți niciodată de prietena ta cu care ai venit lângă mine. Și arătând-o pe cea roșcovana ca Văpaia-de-jar, zise: - Ea îți va fi mereu călăuza, căci reprezintă sângele proaspăt. Și arătând-o și pe cea bălaie, care după ce-i pusese Coroana pe cap se făcuse ca Soarele-n Amiază, adaugă: - Iar tu reprezint Coroana Regală! Acum
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 by http://confluente.ro/Reportaj_imaginar_la_un_congres_int_constantin_milea_sandu_1340045536.html [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]
-
ei de trădare, stârnind nu blamarea, ci compătimirea. Ultima nuvelă a zilei a cincea ne înfățișează tot un soț neputincios, de data aceasta homosexual, pe care consoarta sa nu poate decât să-l apostrofeze, căci era „tânără și zdravănă, o roșcovană plină de draci, căreia doi bărbați i-ar fi trebuit, nu unul”875 și se vede privată, pe bună dreptate, de complexitatea trăirilor unei căsnicii normale. O bătrână, ce trecea drept evlavioasă în comunitate, ascultând nemulțumirea femeii, vine cu niște
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pășune. Cât timp nu le acordam, când stau și mă gândesc !... Încă nu deveniseră un simplu număr (agățat de ureche), așa cum se întâmplă astăzi în crescătoriile moderne, în marile lagăre de concentrare. Fiecare avea un nume (distins cu articolul hotărât : "Roșcovana", "Bruna", "Creața", "Murga", "Bălăioara"...), datorită căruia, deși au trecut cincizeci de ani, parcă le văd cu ochii minții, îmi amintesc de ele ca și cum fi încă vii. Fiecare, cu numele și caracterul ei. * * * "Roșcovana" era întruchiparea blândeții și a placidității. Era
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
avea un nume (distins cu articolul hotărât : "Roșcovana", "Bruna", "Creața", "Murga", "Bălăioara"...), datorită căruia, deși au trecut cincizeci de ani, parcă le văd cu ochii minții, îmi amintesc de ele ca și cum fi încă vii. Fiecare, cu numele și caracterul ei. * * * "Roșcovana" era întruchiparea blândeții și a placidității. Era singura pe care o puteam săruta (ținând-o pe după gât, dându-i pupici pe fălci sau pe bot), fără să ne temem că va da din cap sau că ne va lovi cu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cu gândul în altă parte, adică are activitate mentală: vedem așadar că visarea nu e ceva specific omenesc. "Creața", cu pielea de culoare roșu închis, era cârlionțată pe spate. Și ea, o creatură de nădejde. Era tovarășa de atelaj a "Roșcovanei". O ușoară șchiopătură (urmarea unui panarițiu netratat la copita stângă din spate) o face să târâie puțin copita, însă n-o împiedică să trudească. Să tragă la plug, la cositoare, la carul plin cu fân pe dealurile cele mai abrupte
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
vorba, dacă acele cositori, care și căruțe ar fi mers singure și dacă ne-am fi permis să plătim un tractor, n-ar mai fi fost nevoie să le punem la jug, să le mai supunem la munci forțate pe "Roșcovana" și pe "Creața". "Bruna" și "Murga" formau al doilea atelaj, mai puternic decât cel dintâi. Două cornute atletice. "Murga" (cu pielea castanie) avea coarnele curbate asemeni unui taur de coridă. Și mai bine sculptată decât surata ei, "Bruna" (cu pielea
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
gheruța ascuțindu-se astfel automat, mereu, pe măsură ce crește. Cam tot așa e și cu incisivii veveriței și ai tuturor rozătoarelor, și ei cu creștere continuă și duritate crescândă spre exterior. Și să vă ferească cine vreți de mușcătura acelei zglobii roșcovane, ca și de gheruța mea. Gheruța mea? Dacă vreți să nu vă „tocim“ mobila, lucru care nu ne prea place, căci e prea dură, lăsați-ne la dispoziție, undeva Într’un colț, o bucată de lemn; nu din oricare, ci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
strung cu autoascuțire: e doar o chestiune de călire controlată, secțiunea cuțitului dobândind astfel o duritate progresivă de la o față la alta... Iar mai Înainte, și tot cam așa, făurarii săbiilor samurailor, ce se ascut... tăind. Am pomenit de o roșcovană? Aveți răbdare. Sigur pe 1053 kHz, vinerea la amiază, că tot e zi de post. 5. Negreață Mulțumesc pentru răbdare. Să rezolv suspansul de rândul trecut. Sunt negru, iar din acest motiv sunt singura pisică care-și permite să viziteze
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În privința ei. Atât de mult o iubesc, da, Încât am reușit să descopăr o parte a ei ascunsă pentru oricine altcineva, și-mi spuse să am puțină răbdare până naște, iar Între timp o să aibă grijă s-o instruiască pe roșcovană. Tot e bine că a ajuns să fie sinceră cu mine. Totuși peste câteva zile uita și nu se sfia s-o ia de la cap cu minciunile. Nu-s gelos de felul meu, o știe doar, dar toate fofilelile astea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Numai după multe insistențe a recunoscut că-i lucrarea asistentei. Se vedea că fusese o mână de artistă. Era bărbierită ca-n palmă, fără țepi și fără nici o zgârietură, iar ea o ținea una și bună că asta-i meseria roșcovanei În definitiv, doar atâtea femei apelează la ea pentru acest serviciu de rutină. Asta acolo, la spital, i-am spus, și nu când mai au o lună până să-l dea afară. Până atunci o să-i crească din nou părul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
San Giuliano, dublat de un subsecretar, prințul de Scalea, sicilian ca și el. San Giuliano avea o figură răvășită, așa cum se vede în tablourile spaniole religioase din secolul al XVII-lea, un cap cu o claie de păr și barbă roșcovane de sfînt ce îndura un supliciu de om blestemat. Crizele de reumatism articular acut făceau din viața lui un lung martiriu, cu dureri atît de mari încît, în casele în care locuia, strigătele sale de durere se auzeau de la un
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în familie, dar suferea că n-avu-sese și el un cuvînt de spus în acest mariaj. Nu s-a știut dacă a murit de inimă rea sau de fericire că Marcel îl încuscrise cu cel mai de seamă bijutier parizian. Energica roșcovană Marguerite și-a deschis o școală particulară la Constanța, cu profesoare franțuzoaice. Marcel a dat un aer parizian prăvăliei din Medgidia, și de unde Ben Iatan aproape că nu mai avea clienți, ocupat cu pămîntul și cu funcțiile sale, unele plătite
Mirosul de la plecare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7924_a_9249]
-
Teodor Preda Visez că nu mai sunt viața e roșcovana slabă și dulce din adolescență mă ispitește și acum pe ecranul 3D al altei existențe și nu mă pierd până ce vântul nu vine să-mi ceară răspunsul viața tinde spre înălțimi zidește spațiul ce nu se-nchide târăște după sine
Versuri by Teodor Preda () [Corola-journal/Imaginative/3630_a_4955]
-
cu atâta mândrie sânii ei israelieni, s-a pregătit să fie încălecată de vreun comandant de tanc! Treaba s-a repetat, dar a ieșit și mai nasol. Decăderea și umilirea mea finală s-a numit Naomi, Dovlecelul meu evreiesc, Eroina, roșcovana robustă, pistruiată, tare la ideologie! Am luat-o cu autostopul spre Haifa; venea de la un kibuț de lângă frontiera libaneză, unde își vizitase părinții. Avea douăzeci și unu de ani, aproape un metru optzeci înălțime și lăsa impresia că o să mai crească. Părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
abundentă care Îi reproșa că alesese Frumoasa roșcovană, un titlu care putea oferi pricină de scandal În clasă și putea Îndemna la visări primejdioase. În acest poem, apare rațiunea, rațiunea arzătoare: ea are aspectul fermecător, scrie Apollinaire, al unei adorabile roșcovane. Nu e Într-adevăr fermecător? Și nu era oare un bun procedeu de a-i pregăti pe elevi să abordeze mai tîrziu rațiunea după Kant? Datorită tinerilor preoți de la Colegiul Saint-Marc, am Început să mă deblochez un pic. Aveam mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
stăruit să se tipărească Într-un loc vizibil pe copertă că Un tip oarecare era prima carte a autorului. Dar ce mă voi face cu capitolul În care naratorul urcă În cameră Însoțit de două tîrfe, o blondă și o roșcovană, pe care le-a luat la Început drept turiste? Se va lăsa tata păcălit? Va crede că am inventat? Blonda Îl abordează pe narator: „Ce faci, vii?, iar acesta răspunde: Vine și prietena ta? O doresc. - Poate să vină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cine știe ce rubrici cunoscute. Se lăsase tăcerea, parcă și mașinile treceau silențioase, oamenii circulau de colo-colo ca într-un film mut. Poate e mai bine așa, își spuse Carmina și cercetă fața împietrită a lui Alexe. S-a apropiat de ei roșcovana, le-a așezat cafelele în față și a zăbovit lângă masă, mare, impunătoare, cu sânii bombați deasupra capetelor lor, ca o povară. Carmina a scos portmoneul și a achitat consumația. În tot acest timp, Alexe nici n-a clipit, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-a ascuns cățeaua de sor-ta copilul, ce-ați făcut eu el?” „N-a avut copil, n-a avut, poate a avut ceva în ea, dar s-a scurs, nu era copil, să mă bată Dumnezeu dacă mint...” se bocea Roșcovana. Undeva, mai încolo, să fie între al doilea și al treilea bloc?, poate unde sunt acum dugheana cu haine la mâna a doua și librăria aceea întunecoasă, puțind a mucegai, cu tăvițe cu otravă granule, lângă rafturi, poate vreo cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
un singur pas înaintea lui și el tot mai credea că se îndreaptă spre un alt băiat de alături, nu-și imagina că putea să dea chiar așa norocul peste el. Și n-a fost sigur că el era alesul roșcovanei decât atunci când ea l-a privit drept în ochi. Nu mai conta ce-i spunea. Îl invita, era clar. Se făcuse liniște, vacarmul jocului încetase subit. Fata era în dreptul lui și îl invita la dans. Dumnezeule, ce privire avea! O
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
singur țel: să sucească mințile bărbaților. Și să-i înrobească. Fiindcă bărbații ar fi virtuoși dacă n-ar fi femeile astea să le sucească mințile!... Ce deosebire între toate acestea, inclusiv Marilena și Melisa, cu toată buna lor creștere, și roșcovana fragilă de la Homorod!... Instructorul Cerchez poate că era grosolan, dar avea dreptate. Iată, Vica Lungu trecea pe coridorul școlii medii mixte, serioasă nevoie mare, privind fix înainte, fără să vadă nimic nici în dreapta, nici în stânga, și carnea obrajilor, puțină câtă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fumege așa numai după ce-am scăpat din pârnaie. Ori după ce mă incorporase militar. Și nu mai rezistam. Și mă hotăram să le fac un pustiu de bine. Și săream, către ele, gardul din unitate. Fermecătoarea își masa fruntea de roșcovană, zdrobind, ca pe niște insecte transparente, picăturile de sirop cu care fusese împroșcată. Revenindu-și, se înveli la loc cu jumătățile chimonoului, se săltă, își aranjă poalele de mătase sub ea, înțolindu-se, tuși cu vocea ei de la început, de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trei din cei cinci nasturi ai cămășii, se despuie și ea. Străduindu-se să-și conserve, sub pleoape, imaginea unui Mircea Eliade ce, alături, derutat și el de așteptare, își făcea din nou de lucru cu pipa. Și abia după ce roșcovana temperamentală reveni la poziția orizontală, izbuti și Profesorul de Istoria Religiilor din mințile ei să se lungească cumsecade alături de ea. Înfășurînd-o (concomitent cu acțiunea taximetristului, ce, într-adevăr, își descojea chiloțarii) în dizertații ocrotitoare, savante și dulci, ale căror înțelesuri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o eșarfă. Dar taximetristul nu suspendă nici o eșarfă. Ba chiar mai mult, durîndu-l fix în cot pe dânsul de mireasma ei de santal, își luă avânt și sări, ca la jocul de lapte gros, între picioarele ei copilăros ridicate. Nelăsîndu-i roșcovanei decât atâta vreme ca, peste colivia de coaste a Maestrului, să-și mai întindă o mână, răsucind către stânga butonul magnetofonului Maiac. Pornindu-l, amplificîndu-i sonorul și spălîndu-și, de data aceasta, odăița cu un al doilea val. Sonor. Cel al
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]