20 matches
-
Dacă-mi spui, o să știu, și dintr-o mișcare s-a urcat deasupra ei. Ia zi-i afurisito! De ce?... - Ca să fiu alături de tine. Leana reușește să se desprindă din strânsoare, se ridică și, cum părul îi era despletit ca al rudăreselor, îl prinde cu mâna, apoi i-l trece pe la mustața lui Costică. Îl apasă pe grumaz și-i spune prin hohote de râs. - Pentru asta... Ești mulțumit? Acum trecuse ea deasupra, și-l gâdila în apropierea buricului. Hai să fim
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
lui? - Dacă-mi spui, o să știu, și dintr-o mișcare s-a urcatdeasupra ei. Ia zi-i afurisito! De ce?... - Ca să fiu alături de tine. Leana reușește să se desprindă din strânsoare, se ridcă și, cum părul îi era despletit ca al rudăreselor, îl prinde cu mâna, apoi i-l trece pe la mustața lui Costică. Îl apasă pe grumaz și-i spune prin hohote de râs. - Pentru asta... Ești mulțumit? Acum trecuse ea deasupra, și-l gâdila în apropierea buricului. Hai să fim
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_ii_a_ultima_spovedan_marin_voican_ghioroiu_1376630680.html [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
cuprinde 81 de captări grupate în trei ramuri distincte: În sistemul de derivații secundare se integrează stațiile de pompare Petrimanu, Jidoaia și Lotru-Aval, la care se adaugă captarea gravitațională Galbenu și captările ce debușează direct în aducțiunea principala, Mănăileasa și Rudăreasa. Captarea apelor din rețeaua de aducțiuni secundare sud este realizată de către lacul Petrimanu, barajul de 50 m înălțime în dublu arc, din beton, realizând un volum util de 1,8 mil m3. Trei grupuri de pompare (P=10,5 MW
Barajul Vidra () [Corola-website/Science/306315_a_307644]
-
860 m - Briheni), Măgura Osoiului (620 m - Vașcău). Depresiunea Beiușului este un rezultat al afundării formațiunilor de tip carpatic din partea de vest a Munților Apuseni. Văile sunt largi și puțin adânci, favorizând așezările umane. Așa sunt: Valea lui Tieșu, Valea Rudăreasa, Valea Bălineasa. În partea sudică a orașului Vașcăului, caracterizată prin prezența dealurilor piemontane ca o prelungire a Munților Codru-Moma, amintim câteva dintre aceste culmi deluroase: Reprezintă unitatea cea mai înaltă și mai masivă din cadrul Apusenilor. Sunt alcătuiți din șisturi cristaline
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
terenuri pe care le dețineau și pe care le primiseră de la boierul Grigorica Paioseanu, fapt ce i-a obligat în continuare să-și câștige existența din prelucrarea lemnului. Bărbații produceau unelte de utilitate casnica (linguri, albii, fuse, scaune) pe care rudăresele le comercializează pe produse sau bani. Bărbații rareori părăseau localitatea de cele mai multe ori când își satisfăceau stagiul militar. Anii socialismului și-au pus amprenta și pe viață locuitorilor satului Prundu. Datorită procurării din ce in ce mai greu a materialului lemons mulți rudari dar
Prundu, Teleorman () [Corola-website/Science/301827_a_303156]
-
comercializează pe produse sau bani. Bărbații rareori părăseau localitatea de cele mai multe ori când își satisfăceau stagiul militar. Anii socialismului și-au pus amprenta și pe viață locuitorilor satului Prundu. Datorită procurării din ce in ce mai greu a materialului lemons mulți rudari dar și rudărese au luat calea I.A.S.-ului și a C.A.P-ului . Prin anii 1980 a apărut o nouă ocupație în rândul rudarilor și anume legumicultura, ocupație care tinde să devină de bază în ultimii ani. Din punct de vedere
Prundu, Teleorman () [Corola-website/Science/301827_a_303156]
-
spusese pe neașteptate, Întinzându-le două felii de cozonac groase, tăiate cu briceagul. Băieții, fâstâciți, le luaseră fără vreo vorbă. Mama lui Lică făcea cel mai bun cozonac din sat. Multe femei Își călcau mândria de gospodine și veneau la rudăreasă cu cele de trebuință ca să frământe, să Împletească și să coacă În locul lor. Feliile miroseau a tot ce putea fi mai bun pe pământ. Verii Își Îndreptaseră ochii către Lică și se trăseseră mai În spate, făcând loc. „Hai, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
izbutise să Încingă cuptorul de pământ, să frământe și să izbească aluatul În copaie. Acuma, când stăteau cam Încurcați În fața lui Lică, Încă se simțeau vinovați că, În urmă cu un an, Înghițiseră pe nerăsuflate din ultimii cozonaci pe care rudăreasa Îi copsese pentru copiii ei. Plecară, rânduindu-se și chinuindu-se să Împace trei inși cu două biciclete. Se Întâmpla În câte o primăvară, destul de rar, ce-i drept, că Dunărea se umfla și-și aducea apele până la Dig. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la minte și ar putea fi păcălită; cealaltă e și bună, ar și vrea, dar tată-său mai că e În stare să-i pună chiloți de tablă cu lacăt: vai de ăla care ar Încerca ceva; la țigănci și rudărese ai putea să plătești, dar trebuie să fii atent să nu superi pe cineva, că te trezești cu un cuțit În șale. Lui Mihai Enin inima Îi bătea din ce În ce mai repede. Știa că vorbele celorlalți se apropiau de cine nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
îndată pe un musafir întâmplător, un pădurar, care îi înțelege dorința tot din privirile ca de "fiară necunoscută" (p. 306), căci "avea niște ochi rotunzi și arzători care străpungeau ca vârfuri de ace" (p. 304). O femeie aprigă este și rudăreasa din 24 iunie, care, după cum spune unul din cei șapte sau opt iubiți, "are ea într-însa un diavol, pe care nu-l știe nici ea singură" (p. 409). O rafinată cuceritoare și subtilă intrigantă în politica imperiului otoman e
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
linguri. —Țigani? Nu sunt țigani; sunt rudari. Într-adevăr, în corul care se întocmise într-o clipă în ghiol, deosebeam glasuri subțiri de fete; câteva din aceste fete aveau în jurul frunții coroane de păr de un blond cânepiu. Ochii acestor rudărese blonde se cuvenea să fie verzi. Limba în care cânta laia era „rumânească“; se simțea însă într-însa ceva străin și vechi. Versurile cuprindeau unele vorbe crude, pe care, în alte împrejurări, le-aș fi socotit cu totul lipsite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vremurilor de demult se produse oarecare mișcare. Câțiva cucoși cocoțați în crengi dădură semnale, cu viers înalt. O căruță înhămată cu cai bălțați porni sunând din obezi ca din clopote; într-însa se vedeau îngrămădiți o duzină de rudari și rudărese; pe drumul moale de năsip se duceau cătră un sat de aproape, la un praznic al vreunui cumătru. Siluetele altor locuitori ai cătunului preistoric se înșirau în monom spre o baltă rămasă din revărsări, ca să înceapă o vânătoare la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
verde îi era căzută pe umeri. În afară de ie, nu mai avea altă îmbrăcăminte. Umbla desculță. Pielea îi era arămie. Sub sprâncenele arcuite, ochii păreau în ceață. Erau ochii cenușii, care-mi plac. Părea ieșită din trecut, ca și Nitacrit. Dar rudăreasa aceea era vie și cine o zărea nu ținea deloc să moară. Legendele ținutului Dunării nasc într-o clipă și cad ca frunzele, ca florile și ca fulgii viscoliți ai sălciilor. Omul meu, Ștefan Gâdea, a mormăit ceva. Am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
meu, Ștefan Gâdea, a mormăit ceva. Am înțeles că-i aduce omagiul unei înjurături. —Frumoasă muiere, am răspuns eu. —Asta-i una Raruca, m-a informat Gâdea. Parcă s-a mai subțiat și a întinerit iar, s-a mirat el. Rudăreasa nu ne vedea însă; era atentă înspre un canal adânc ce dădea în gârla mare, unde pluteam noi. Pe celălalt mal al acelui canal văzuse pe cineva, care rămânea ascuns pentru noi. Dintrodată dădu glas. Avea glas frumos. Îl pornise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
înțelegeam. Fuge, dă-l dracului, a stăruit Gâdea. Stă în preajma ei altul, și ăla - care va fi - îl taie pe Gogu dacă-l mai găsește pe-acilea. Îl taie, ca să-i vândă pielea pe opt lei, s-o despăgubească pe rudăreasă. Îl pune ea la cale să facă asta? —Nicidecum! Însă nu se poate altfel. Nu pricep. Dar eu parcă pricep! s-a mirat Gâdea. Are ea într-însa un diavol, pe care nu-l știe nici ea singură. Cu aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și seriile altor pescari cu undița. —Acuma să mă duc s-aduc mâncarea, a zis uncheșul. S-a dus și a adus cratița. Am adus mâncarea. A stat puțin și s-a gândit. Mâncarea asta mi-a făcut-o o rudăreasă de aci din sat. Tot ea a spălat și pologul. Am socotit eu precum că poate să cadă oaspete. Mâncarea să zicem c-o mânânc eu; dar în polog dormi dumneata. I-am dat opt lei. L-am întrerupt: —O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ea a spălat și pologul. Am socotit eu precum că poate să cadă oaspete. Mâncarea să zicem c-o mânânc eu; dar în polog dormi dumneata. I-am dat opt lei. L-am întrerupt: —O chiamă Raruca? Pe cine? —Pe rudăreasă. Aia care mi-a fiert mâncarea și a spălat pânzele? Da, așa o chiamă. Îi spui eu: fă așa; spală așa. Ea a venit, a făcut ce i-am poruncit; s-a învârtit într-un picior și gata! E dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cum să-l lămuresc; explicația era prea lungă. El a mormăit ceva și m-a privit strâmb, atribuindu-mi poate o parte din invectivele destinate țânțarilor. Mi-a spus Gâdea. — Aha! da’ el de unde știe? Am auzit-o și pe rudăreasă, pe grind, strigând că i-ar fi luat cineva banii. —Aha-ha! unul Gogu! —Precum spui. Uncheșul i-a atribuit și lui Gogu câteva din variațiile lui pe aceeași temă. —Apăi atunci își caută ea altul. Asta, domnule, e o muiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pus Dălcăuș cuțitul sub burtă. Apoi i-a dat cu piciorul să se ducă în baltă. Cu același cuțit s-a întors și a lovit pe Raruca. A dat-o și pe ea în baltă, s-o mânânce racii. Însă rudăreasa se dusese la fund fără să fie moartă. C-o mână și-a ținut strâns rana. Cu cealaltă mână a înotat pe subt undă și a scos gura lângă un cocioc, ca să răsufle. A stat acolo neclintită. Îi venea amețeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
adânc încovoiată a vergii, Mitrea s-a înălțat la gard, stând nalt și negru în răsăritul de soare, ca un Mefistofel, rânjind nu cu părere de bine. În acea clipă am auzit în marginea luncii și cântecul din ajun al rudăresei. Numai un moment am fost atent într-acolo și crapul era cât pe ce să câștige lupta. S-a prăvălit cu varga spre fund și m-am dus și eu după el în gârlă până la brâu. L-am ținut totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]