17 matches
-
abia se mai închid de atât bagaj. Mi-am lăsat Matiz-ul acasă în primul rând pentru că se dovedise neîncăpător pentru bagajele și intențiile noastre și apoi fiindcă nu-mi ardea să conduc când știam că la picnic se lăsa cu „răcoreală”. Oricum în Toyota și Chevrolet-ul copiilor era loc destul. Vânzoleală mare, când în casă, când în jurul mașinilor, nu cumva să uităm ceva. Într-un final, înghesuiți în cele două autoturisme cu bișonii în brațe, am „decolat” spre locul de relaxare
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 by http://confluente.ro/Picnic.html [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]
-
cu vreo jivină, nu! De fel nu era fricos și nici nu se gândea că va-ntâlni vreuna. Drept era, coada ochiului îl bucurase uneori cu năluca iute și veselă a unei veverițe, iar la șipot, când sorbea din binecuvântată răcoreală, fusese așteptat în respect și îngăduială de păsări mai mici sau mai mari. De toată mirarea! își spusese în sine, simțindu-se luat de suflet de către acestea. Ce mai, am devenit pădurean! râse, de data asta cu clic. Și sub
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1444544241.html [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
din acea carte: Lumea este priveliște, oamenii sânt comedinanții, norocul împărțește jocurile și întîmplările le alcătuiesc. Teologii ocârmuiesc machinurile și filozofii sânt privitorii. Bogații prind locurile, cei puternici apucă locul cel mai înalt, și la pământ sânt saracii. Muierile aduc răcoreală și cei necăjiți de noroc iau mucul lumânărilor. Nebuniile alcătuiesc întocmirea cântecelor și vremea trage perdeua... Lumea vrea să se înșele - înșele-se dar. Deschiderea comediei începe din lacrămi și din suspinuri. În lucrarea cea dentîi se arată pricinele cele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
se taie o ocă de lemn de crin în surcele mărunte, să se toarne peste dânsele două ocă de apă de ploaie și după ce stă 12 ceasuri, apoi se fierb 4 ceasuri la foc bun, se pune după aceea la răcoreală și să se ungă crevaturile și mobilile cele cu ploșnițe. Din cele ce s-au zis până acum, se vede că crinul este unul din cele mai bune și mai folositoare soiuri de arbori și fiind că el crește și
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
a poetului găsește în tiparul folcloric - ca și în poezia pentru copii - bune modalități de a se exprima, între limitele inerente: „Nu mi-ajungi, abia te-apuc,/ Și de tine-s beat-năuc/ Și te sorb ca din uluc” (Cântec de răcoreală). Dacă Hronic și Zburătorul de larg, ambele tipărite în 1965, sunt cărți ratate, ilustrând conjunctural o tematică socio-politică, din volumul Pădurea de cleștar (1967), și el eclectic, se reține ciclul Circul și poemele cu pitici, dedicate copiilor, care impresionează prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
fel lua sfârșit consfătuirea de lucru de la Apimondia. Ceaușescu se ridică și plecă la fel de încruntat și vijelios cum venise. Paharul cu suc rămase neatins. Cât despre sticlele de Pepsi ale marilor demnitari, nimănui nu-i mai ardea de astfel de răcoreală. Angelo Miculescu, abătut ca și Virgil Trofin, își presimțea, ca și colegul său de guvern, soarta. În zilele următoare, ziarele partidului care spun numai adevărul povesteau cu lux de amănunte despre consfătuirea de lucru ce o avusese președintele republicii cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
simt frustrat. Ce plăcere poți avea să tragi într-un A.N. (autor necunoscut!)? Poate cu sabia? Încerc și o sucesc și răsucesc în toate direcțiile. Să-i tai mîinile, picioarele și apoi gîtul. Iască, vax. Nu simt deloc o răcoreală în suflet. Altceva era cu sabia în Sorin și cu cei doi complici decapitați! Dar cum să tragi în niște copilași nevinovați? Și apoi, mîine băiatul pleacă la mare! Cum o să conducă fără cap? Dar parcă astăzi a condus "cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
zgomot ușa după sine... "Te-ai dus, evreule... te-ai dus și m-ai vândut chinuitorului de suflete", murmură el c-o resignație dureroasă, recăzând cu capul în perini. Are friguri... e în deliriu, zise serios pleșuvul. E noapte... O răcoreală dulce pătrunde prin ferestrele deschise, și Dionis lungit în patu-i tremură în friguri, cu buzele uscate, cu fruntea plină de sudoare și cu capul greu. I se pare că s-a trezit din niște vise lungi, obscure, fără de înțeles și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
scăldătoare. El se desculță și, sărind de pe-o piatră pe alta, cercetă stâncosul său imperiu. El dădu de un izvor de apă vie și dulce care se repezea cu mult zgomot din fundul unei peșteri. Intră în peșteră... o răcoreală binefăcătoare îl cuprinse pe el, pe care soare-l arsese în somnu-i... merse mereu înainte... peștera se lungea din ce în ce și devenea tot mai întunecoasă. Deodată văzu ca o zare de senin, dar îi păru că-i scapără
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
scăldătoare toare. El se desculță și sărea de pe o piatră pe altă cercetând stâncosul lui imperiu... El dădu de un izvor de apă vie și dulce care se repezea cu mult zgomot din fundul unei peșteri... Intră în peșteră... o răcoreală binefăcătoare îl cuprinse pe el, pe care soarele-l arsese-n somn... merse mereu înainte, peștera se lungea din ce în ce și devenea întunecoasă, deodată văzu ca [o] zare de senin mică *, însă totuș încă departe. S-apropie și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
până jos la poalele mării. El se desculță și, sărind de pe o piatră pe alta, cercetă stâncosul său imperiu, dădu de un izvor de apă dulce care se repezea cu mult zgomot din fundul unei peșteri. Intră în peșteră... o răcoreală binefăcătoare îl cuprinse pe el, pe care soarele l-arsese în somn... Merse mereu înainte... peștera se lungea din ce în ce și devenea tot mai întunecoasă. Deodată văzu ca o zare de senin, dar îi păru că-i scapără
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
scăldătoare. El se desculță și, sărind de pe-o piatră pe alta, cercetă stâncosul său imperiu. El [, dădu de un izvor de apă vie și dulce care se repezea cu mult zgomot din fundul unei peșteri. Intră în peșteră... o răcoreală, binefăcătoare îl cuprinse pe el, pe care soarele-l arsese în somnu-i... merse mereu înainte... peștera se lungea din ce în ce și devenea tot mai întunecoasă. Deodată văzu ca o zare de senin, dar îi păru că-i scapără
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu veste în floarea crinul[ui ], cu mănușe ca mărgăritarul, cu botine radioase și bumbi de diamant la maneșcă. Prin bolțile ce reprezentau locul ferestrelor lipsinde erau trepte cu oale de flori proaspete și împupite care împleau c-o dulce răcoreală sala, într-un loc era un joc de ape cari sticleau ca [argintul] izbucnind în sus și recăzând în bazinul lor de marmură albă în snopuri înalte de fire de diamant... Angelo ședea în jilțul lui și se uita cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sânge, dar nu mi-a mai păsat. Calul era plin de spume ; birjarul îl tot lovea cu palma pe crupă, ca să îl liniștească, și pe urmă a scos o pătură zdrențuită și l-a învelit : parcă începuse să adie o răcoreală. îmi dădeam și eu cu părerea, întrebam, făceam inutile tentative ca să-l ajut, mișcându-mă și vorbind excesiv, agitat de o stranie nervozitate : eram șocat, desigur, dar infernala zi nu ajunsese la finișul său ! în această stare m-am grăbit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
loc, așteptându-l să termine, pentru că, dacă nu mergeam cu el, ar fi urmat să plec de aici cu vreuna din funebrele căruțe. Ce birjă se mai putea rătăci în asemenea vremuri până aici ? Deși ziua fusese caldă ca vara, răcoreala serii a venit repede ; dincolo de câmp, la depozit, zarva continua, dar mai slabă, oamenii mahalalei se trăgeau încet spre casele lor și, până să reușească birjarul să urnească trăsura, urmele nenorocirii rămăseseră înfipte doar în zid și în pământ. Întristătoarea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vânticel nestatornic, dându-i șovăitoar, întrebătoar, fremătător atât de râvnite târcoale, necutezând să-și ostoiască goana, să încenunche și să sărute sfios soreanca, să-i șoptească dorul de-l pustiise până atunci, să atingă cu buzele lui mistuite de arșiți răcoreala mămoasei deschideri a străpătrunderilor pustiitoare, să asculte cum, furnicate de sfâșierea pormbei din străfund, fierbinți și tremurânde ca frunzele plopului când îi cântă spânzuratului, buzele deschizătoarei gem cu țipătul celei din adânc de trup, râd cu urletul ei, zvâcnesc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
serii, albastrul de oțel la început, îi învăluie învet-încet, de nu deslușești din ei decât o dungă zimțuită mai întunecată, până ce se contopesc în întunericul nopții. Numai șopotul apei Bâlei, ce curge în pajiștea mereu verde prin mijlocul satului și răcoreala suflului tăios alunecat pe vale, îți amintește tainele ascunse sub vălul nopții.” (Ion Simionescu, din volumul „Prin munții noștri”) Cerințe: 1. Citiți textul și încercuiți expresiile frumoase. 2. Introduceți în enunțuri ortogramele din text. 3. Alcătuiți propoziții în care cuvântul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]