608 matches
-
venerabilul „maior” Petre Bușoiu și lundu-i mâna stîngă i-o sărută cu tandrețe. - Maiorule, maiorule... săruți ca-n tinerețe... Cum de n-ai uita bunele obiceiuri? - Cum să uit, dragostea mea... de care n-am avut parte, și oftă din rărunchi. - Petrică, n-a fost să fie, ori Măria (doftoroaia Bușica) ți-a făcut farmece și te-a orbit, că nu pot să mă abțin, oameni buni, și să nu-l întreb în fața dumneavoastră: ce-ai găsit, prăpăditule, tocma la sărăcia
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_ii_a_pariul_blestema_marin_voican_ghioroiu_1359791646.html [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
îl înduioșăm cu atitudinea noastră tâmpă. Bineînțeles că nu l-am înduioșat. - Lasă, mă, că vă fac eu berbeci, ca să vă liniștiți! Și ne-a apucat pe amândoi de ceafă, dându-ne cap în cap. Amândoi am urlat din toți rărunchii. Și acum simt durerea loviturii de atunci. - Nu vă place să fiți berbeci? Parcă vă plăcea acolo-n bancă! Hai, încă o dată! Și tot așa, de câteva ori. De atunci ne-a lecuit. Și eu, și Țuțu, eram cei mai
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1458223439.html [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
Hobza, a murit în vara anului 1958, când eu aveam vârsta de cinci ani și jumătate. Porecla asta ciudată i se trăgea de la faptul că, de fiecare dată când trebuia să ridice ceva greu, se opintea și icnea din toți rărunchii: - Hooobza! A murit tînăr, bietul de el, la doar 56 de ani. Încă de copil se învățase cu munca. Fusese strungar la oi și apoi, crescând, devenise cio- ban la stâna tatălui său, Dumitru, alături de fratele lui mai mare, tot
MARIAN PĂTRAȘCU by http://confluente.ro/articole/marian_p%C4%83tra%C8%99cu/canal [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
Hobza, a murit în vara anului 1958, când eu aveam vârsta de cinci ani și jumătate. Porecla asta ciudată i se trăgea de la faptul că, de fiecare dată când trebuia să ridice ceva greu, se opintea și icnea din toți rărunchii:- Hooobza!A murit tînăr, bietul de el, la doar 56 de ani. Încă de copil se învățase cu munca. Fusese strungar la oi și apoi, crescând, devenise cio- ban la stâna tatălui său, Dumitru, alături de fratele lui mai mare, tot
MARIAN PĂTRAȘCU by http://confluente.ro/articole/marian_p%C4%83tra%C8%99cu/canal [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
spună. Poate că eu voi muri dar voi lăsa lumi cel de pe urmă lucru al meu: Visul împlinit al lui Aristotel! Lacrimile din ochi îl înțepau. De cum le permise să curgă mintea îi deveni limpede ca un izvor. Oftă din rărunchi lucru care, descoperi numaidecât îl eliberă de spasmele abdominale atroce. Acum putea vorbi generalilor adunați lângă el: - Sunt sigur că mama mi-ar lua durerea ca cu mâna. Ce-aș dori să o mai strâng în brațe și să-i
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Rugul_alexandru_craciun_1381062981.html [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
rămas în sat să îngrijesc gospodăria... că dacă vă spun, oameni buni, cătunul nostru e aproape pustiu..., mulți s-au dus la Domnu’ Iisus Hristos, alți au plecat în lume după o pâine amară... iar copiii noștri (a oftat din rărunchi iar ochii i s-au împăenjenit de lacrimi) s-au înstrăinat de tot: rar le mai calcă tălpile picioarelor țărâna sfântă unde s-au născut. Fiecare trăiește unde-i este dat de soartă, bădiță Constantine, așa că nu te mai supăra
GREU DE GĂSIT UN OM CINSTIT!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1495253011.html [Corola-blog/BlogPost/376778_a_378107]
-
în exprimare, situând nostalgia și perpetua dorință de a fi înconjurat de iubire. Atunci când spune: Citește-mi ceva de la poluri, / Și ningă ... zăpada ne-ngroape (Decembre), poetul din omul trecerii conștientizează sfârșitul și știe că Mântuitorul este: Cel ce cercetez rărunchii și inima (Apocalipsa), îndemnând neputința din omul profan: Nu râde ... citește-nainte (Decembre) și observă că, deși e ziuă, întunericul spumegă ajutorând în distrugerea sa potopul. Lumea nu este semnificativă în creația bacoviană poate și datorită faptului că el trăiește
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 by http://confluente.ro/Previziune_cataclismica_in_poezia_simb_stefan_lucian_muresanu_1331306677.html [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
Cu alte cuvinte, corpul uman dispune de toate instrumentele necesare artei flamenco; chitara e un detaliu adăugat abia în secolul trecut. Are multe fețe, e un ceva care arată ca un dans combinat cu o luptă, un strigăt eliberator din rărunchi, o sfidare adresată cerului, acompaniată de o muzică aproape de Dumnezeu. Poate lua forma unei arii clasice plăcute auzului, cum e Concertul de Aranjuez al lui Joaquín Rodrigo , dar poate fi și un cântec gutural, un dans elegant, cu castaniete sau
FLAMENCO, EL DUENDE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Flamenco_el_duende_gabriela_calutiu_sonnenberg_1349201541.html [Corola-blog/BlogPost/343518_a_344847]
-
mișcarea mouse-ului”. Trebuie să-l caut, să-i spun! El nu citește ziarele “de bârfe și minciuni”. Îl sun!!!!!!!!!! Insist!!! Nu-mi răspunde! “Of, copile drag, ține-ți gura-nchisă, până termini cercetarea!!!” îmi venea să-i strig, din toți rărunchii. Acum mi-ar trebui drăcia aia chinezească, a lui Duan Feng, de la Nankai! De ce n-a inventat și gălbejitul ăla o mașina care merge ca gândul de repede? Cu / ca...Cui îi pasă de niște biete prepoziții? Adevărul e că
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 by http://confluente.ro/corina_lucia_costea_1454698289.html [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
după aceea, mi-am aprins un Snagov, fixându-l cu degetele între buzele tumefiate și, de data asta, și înghețate, ca urmare a aplicării ghețoiului învelit în batista parfumată. Am tras adânc fumul în foale, de l-am simțit până în rărunchi și m-a cuprins o dulce amețeală, cu un efect ciudat de amorțire temporară a sentimentelor de rău și de pericol, pe care mi le trâmbița prăpăstiosul din interiorul meu. Am păfănit îngândurat fumul rezultat din arderea ierbii dracului și
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1470681817.html [Corola-blog/BlogPost/353395_a_354724]
-
căpătat-o măritându-se cu unul Teșcuț. La fel ca ea, „fie-sa”, Hobzoaica, și-a căpătat porecla de la bunicul meu, Hobza. Numai că în timp ce Teșcuț era nume, Hobza era poreclă și se datora faptului că bunicul icnea din toți rărunchii atunci când ridica ceva foarte greu: - Hooobza! Înainte de întâmplarea cu „podu’ de scripeț”, se petrecuse un alt fapt, legat tot de calea ferată, care, chiar și după ani și ani, stârnea zâmbete ironice, dar care era reală sută la sută: la
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1449594761.html [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
tu, Prăpădenie, căscatule, ai grijă cum conduci acțiunea! Să fie plină împărăția de ciolanele oamenilor și viețuitoarelor moarte și cioturi uscate! Să pregătim praznicul cel mare și să ne umflăm cele burdihane! - Uraaa! Uraaa! Trăiască Împărăteasa noastră! urlară din toți rărunchii urâciunile. - Și acum (bătu de trei ori din palme Iarna) iute și degrabă, toată lumea la treabă! N-apucă să termine vorba Împărăteasa că namilele se buluciră afară din sală, călcându-se una pe alta, dându-și pumni, țipând, suflând, urlând
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1421103679.html [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > PERFECȚIUNE Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2063 din 24 august 2016 Toate Articolele Autorului PERFECȚIUNE Ca dovadă că acest pustiu este perfect uite sloboade-ți din rărunchi țipătul ca pe un glonț către țintă ca pe o înterminabilă cădere în neant și-apoi vom obosi numărând împreună clipele în așteptarea ecoului nimic nimic nu o să ne mai regăsească vreodată aici demolatorii au conștiința imaculată și-ntotdeauna își
PERFECŢIUNE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1472020183.html [Corola-blog/BlogPost/371573_a_372902]
-
a rezervat, încă de luna trecută, sala de festivități. - Încă nu se știe sigur ... Mai am șanse la redistribuire. Să vedem cum iese. Afurisiții de români au votat în draci ungurii, nu pe noi! Ar înjura cu năduf, din toți rărunchi, dar nu se face să-și dea arama pe față înaintea lui Martin Cenan-Cefan. Nu vrea să-l piardă din anturaj, s-a dovedit, în toată perioada campaniei electorale, dar și înainte, din primăvară încoace, un lacheu de nădejde. În
CANDIDATUL de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 by http://confluente.ro/Voichita_palacean_veres_voichita_palacean_veres_1371531112.html [Corola-blog/BlogPost/363708_a_365037]
-
dintre marile sacrilegii ideologice ale evului abia început, anume chipul „Fecioarei roșii” pictat în conștiință și pe ziduri în locul Celei Sfinte... O dimensiune trivială și violentă, se înțelege, a contemporaneității aceste bazate pe greu cuantificabila maree de hulă adresată din rărunchi Dumnezeului Increat, dar și pe tipologia plină de eroare a fragmentarului, fixată de postmodernitate ca reper absolut al vremii în detrimentul celui aparținător unității compexe a corpului social. Structura atipică a momentului deconstructivist prezent implică o realitate lugubră, ce nu se
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_noua_conjugar_magdalena_albu_1389785006.html [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
s-o “calc” fără a-i putea “râde-n față” (era precis o “hâda” fără față !), mi-o imaginasem oriunde dar nu atât de aproape încât să-mi ia “piuitul” - ca pe un uriaș “val de pământ lipsa”(!) dispărut în rărunchii hăului de sub noi, un fel de “crăpătura” în măruntaiele pământului care ne suporta și (tot)ne suporta dar ne mai și “clatină” ... Aveam să aflu că falia Sân Andreas este cea mai mare structura geologică de pe glob, ea devenind cel
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 by http://confluente.ro/_palitura_cosmica_din_1906_din_san_francisco.html [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
nu mai pot răbda. -Ce-aveți cu băiatul? Nu se așteaptă ca cineva să-i înfrunte. El se întoarce nedumerit spre mine, ea sare cu gura: -Hapăi dachă nu mhă servește cum vreu io!!? Să vină șăful! și urlă din toți rărunchii scuturându-și fustele crețe. -Ce-ar fi fi să taci? Mai vezi pe careva urlând? Voi nu știți vorbi fără să urlați? Cu ce-i de vină băiatul? -Dha mai taci tu! Ce te bagi? Vrei să-ț plătesc io ”măcdonaldu
NU VĂ LĂSAȚI INTIMIDAȚI! de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 by http://confluente.ro/monica_bokor_1455816251.html [Corola-blog/BlogPost/363349_a_364678]
-
inclusiv de statul român la vremea respectivă pentru noul tip de „viziune culturală” abordată - și amintim aici cazul controversatei expoziții a Institutului Cultural Român din New York din anul 2008)?! Răspunsul meu foarte sincer însoțit de un oftat ieșit din toți rărunchii este următorul: ba da, m-am săturat cu asupra de măsură de toate aceste „postmodernisme” conjuncturale create în momentul actual și, deopotrivă, de toate mizeriile începutului de secol XXI înfipte cu bună știință în scoarța mentalului colectiv al umanității din
CE CAUT EU ÎN POSTMODERNITATE? de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_ce_caut_eu_in_postmode_magdalena_albu_1346160151.html [Corola-blog/BlogPost/355288_a_356617]
-
O poezie care mi-a umezit geană cu geană este “Cântec de leagăn” în care autorul se închipuie copil pe genunchii lui Dumnezeu: ”Mai ia-mă, Doamne, pe genunchi. Cu mine, joacă-Te pe lazuri, / Mai dă-mi Lumină din rărunchi, / Să zbor, bătrân, peste pârleazuri - // Mai ia-mă-n brațe, să mă duci / Unde Ți-e dragostea mai mare. / Acolo unde scrii pe cruci, / Că viața noastră, capăt, n-are - // Mai fă-mi din zdrențe, jucării, / Și de nu știu ce Ți-
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Poemele_vamesului_mantuit_jianu_liviu_florian_imnurile_fatarniciei_semanatorul_2011.html [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
strivit de vreun motostivuitor și devenind brusc un tânăr de viitor, încadrat în câmpul muncii, tot cu bască și salopetă, acum însă și privire șmecheră, țigară în colțul gurii, plus gura plină de nobilele idealuri ale timpului său. Striga din rărunchi pe unde apuca: „patriei, cât mai mult cărbune coxificabil (beton, oțel, ciment, acid cianhidric, sau locomotive, însă nu și ulei de candelă, că poporul doar nu mănâncă rahaturi d-astea). Și, deși era lăcătuș mecanic necalificat, își păstrase intactă capacitatea
HOMO MIMETICUS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1407166994.html [Corola-blog/BlogPost/352347_a_353676]
-
Hobza, a murit în vara anului 1958, când eu aveam vârsta de cinci ani și jumătate. Porecla asta ciudată i se trăgea de la faptul că, de fiecare dată când trebuia să ridice ceva greu, se opintea și icnea din toți rărunchii: - Hooobza! A murit tînăr, bietul de el, la doar 56 de ani. Încă de copil se învățase cu munca. Fusese strungar la oi și apoi, crescând, devenise cio- ban la stâna tatălui său, Dumitru, alături de fratele lui mai mare, tot
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1474402681.html [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
mută la altul. Cum mă fierbe... mititica, Îmi pierd capul, sunt nebun! Văd că-i toarnă cu ulcica Picături de vin în sân?... A cuprins-o de mijloc, O așează pe genunchi!... Doamne! Dacă nu iau foc, Simt cuțitul în rărunchi. Să îi placă?... n-aș credea, Nu prea stă în firea ei; Dar mai știi! Ce îi șoptea? Parcă are-n ochi văpăii... Uf!... a fugit. E speriată... Nu-i de lemn, este femeie; Crâșma asta blestemată, Într-o zi
CRÂŞMARUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 by http://confluente.ro/Crasmarul_marin_voican_ghioroiu_1343741695.html [Corola-blog/BlogPost/358734_a_360063]
-
Tu mă ținuși să nu plec de-acasă, că dacă nu mă găsea codana asta de Didina... cine știe ce mare nenorocire se putea întâmpla cu mătăluță. Conașule, conașule!... swe vede că Dumnezeu are grijă de matale, și scoase un oftat din rărunchi, de jurai că, așa cum zice cotoroanța, Pandelică nu ar apuca ziua de mâine, numai că „trubadurul” nostru zâmbea în sinea lui. „A dracului mai e băbuța, că-ncep s-o cred și eu ce spune, când știu prea bine că
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_vii_a_pariul_blestem_marin_voican_ghioroiu_1360224665.html [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
dor m-am și dereglat, Mintea și vorba de dor mi-au deraiat, Au făcut scurtcircuite de când ai plecat, Ele atunci prin toate numai de tine au aflat.. Nu mai știi câte în mănunchi am strâns, Și tot câte din rărunchi mi s-au scurs, Câți snopi de dor din ochi mi s-au prelins, De nici dorul din orgolii mici nu s-au stins.. Nu-mi știi inima de-ai avea cu ea ce face, Nu mai cunoști stima și
TU NU ŞTII...? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 by http://confluente.ro/Valerian_mihoc_1399980441.html [Corola-blog/BlogPost/344599_a_345928]
-
tristeții cu sugestii metafizice. “Via Dolorosa” spune: “Despre cum / A înflorit bumbacul / Cântă trubadurii ferecați în cușca bestiei / Cu sângele-n spumă. Arena de luptă este tixită cu mame și / Cu prunci înfășați în flori de hârtie. / Poporul invocă din rărunchi și din buze / Dreptul la fericire. / Mai departe-i Păcatul.” Poemele au deopotrivă un inedit, cum de pildă, “Îngerii îmi vând șofran”, și un firesc (“Bine ai venit, surioară!”), poezia nefiind căutată în formulări cu “ștaif”, prăfuite, ci adesea în
VIA DOLOROSA ,RECENZIE DE VICTOR STIR de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Via_dolorosa_recenzie_de_victor_stir.html [Corola-blog/BlogPost/370848_a_372177]