55 matches
-
e tot mai pustie Și zilele curg de dor aromate. Suntem bătrâni, iubirea mea târzie, Sub scoarța asta de toamnă arată, E încă viață de vis privegheată, Până când iarba de noi o să știe. Tot mai adânc ne-ngroapă uitarea, Fructe răscoapte din ramuri căzute, Purtăm încă iz de livezi pierdute, Rămas undeva, zefir de visare. În lacrimă de zâmbet ascunși amândoi Să nu dăm un bănuț pentru neunde, Apusul în falduri un dar mai ascunde, Iubirea ne poartă dincolo de ploi Referință
DINCOLO DE PLOI de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 by http://confluente.ro/agafia_dragan_1456920017.html [Corola-blog/BlogPost/384147_a_385476]
-
Cad stelele prelungi boabe de lumină Par strigăte uitate de blânzii cocori Luna plutitoare-i singura regină A unui cer caustic căptușit cu nori. Și îmbătrânim ca dintr-o azvârlire, Candíde șoapte se pierd într-un nins décor... Misterul e răscopt fără dovedire, Sărută-mă pe frunte astăzi am să mor. Hai, întinde mâna dragostea-i de vină, Numai ea mă doare sub umărul meu stâng, Iar viața a decis să-mi fie prea puțină Și te-a sculptat în mine
MAI VIN de STELIAN PLATON în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Mai_vin_stelian_platon_1348289423.html [Corola-blog/BlogPost/344467_a_345796]
-
Ioan Nicolae Mușat, omul și umanitatea și-au pierdut rostul și viețuirea dată la Geneză îndreptându-se nu spre împlinire și fericire, așa cum ar fi normal, ci spre dezastru, nenorociri și suferințe, spre apocalipsă. „ Din cumpănă-n cumpănă tot se răscoace / (în piețe mulțimi stau pe jar) / popoare-s cernute încolo și-ncoace / se schimbă schimbarea-n zadar.” Autorul, conștient de „starea de eu” ce „Poate da consistență stării de noi” se culpabilizează și suferă împărtășind această alunecare a omenirii , sfâșiat
UN ÎNDEMN LA TREZVIA MINṬII ṢI LA PUNERE DE ÎNCEPUT BUN de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 by http://confluente.ro/mariana_bendou_1465242540.html [Corola-blog/BlogPost/373445_a_374774]
-
-nspumează amonte și aval, Tânjești recunoștință, tu, epigon latent! Te-ai cocoțat pe umeri de serbede figuri Și-nnebunind o slovă, între doi sâni și pubis, Uiți universul cald și necuprins de friguri, Ce-ascunde o soție, fără furori de Isis. Răscoci o seacă pâine, probându-ți impotența În fața celui mai simplu și deznud adevăr, Că-n fața ei rămâi soldat bătând cadența, Scălâmb visând la vraja edenicului măr. Te-oprește doar o clipă, privește-te-n oglindă Și vezi ce nu
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 by http://confluente.ro/daniela_popescu_1459160337.html [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
FM SCULPTOR DE METAFORE În cartea-poem „... Restul este legendă”, recent lansată la Rm. Vâlcea, Maria Diana Popescu, autoarea unor versuri de adâncime, cu idei condensate întru spirit de efect, face o prețioasă mărturisire: Locuiesc împreună cu pământul / care se coace,/ se răscoace,/ în verile strânse /ca pumnul. Această strălucire stilistică, prinsă ca în viziunea unui pictor celebru, ne face să vedem poeta identificându-se cu viața, cu viața clocotitoare, triumfală („viața e tot, nu moartea...”, spunea Coșbuc). Te izbesc, în poemul citat
SEARA DE LEGENDA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 by http://confluente.ro/Seara_de_legenda.html [Corola-blog/BlogPost/341661_a_342990]
-
Ediția nr. 280 din 07 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului 6 Octombrie 2011. Mi-e sufletul un zumzet de albine, sunt ca un roi bezmetic fără tine, se limpezește aerul când treci și liniștea se-așterne pe poteci. Cad merele răscoapte în grădină ca niște globuri grele de lumină. Demult nicio durere nu mai doare, cât de frumos, dumnezeiesc, se moare și vântul se-odihnește-n părul tău- în mine-i toamnă, să nu-ți pară rău... Referință Bibliografică: Pastel... / Nicolae Nicoară Horia
PASTEL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Paastel_.html [Corola-blog/BlogPost/355526_a_356855]
-
stânii, Icoana înlacrimată adoarme, Cum soarele în cumpăna fântânii. Acum se-ntoarce mama în grădină; Cu degete triste răsfiră pământ, Uită durerea ce trupu-i înclină, Și uită de mine pe unde mai sunt. Acum e primăvara Învierii, Cu soare ce răscoace prispa iară, O lacrimă e-n vestea tămâierii, Și mama-n rugăciunile de seară. Orbise Homer de atâtea iluziiDin taine pierdute prin secole arse;Atâtea cuvinte-n vârtej de confuziiși-atâtea mistere din fulgere stoarse.Vuiește vremea șiroaie în clepsidre,Păscându
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 by http://confluente.ro/Poezii_0_1.html [Corola-blog/BlogPost/367088_a_368417]
-
oameni. Ca-n vremi străbune trec și astăzi puternici prin viață. Dar ața vremii se scurtează, le șoptește vântul și le cântă amintirea. Totuși... Îndărătnici, puținii rămași pe-aici se sting aproape în vitregii hibernale, după ce s-au copt și răscopt în fierbintele iulie, după ce au tânjit să poată strânge roada până să plece cocorul, ca s-adăpostească trunchi de foc și pară, pentru a lupta iarăși cu hainul viscol și a renaște printre aișori când pleacă Baba Dochia spre munte
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1482660342.html [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
cititorul să participe la fascinatul joc al punctului și al contrapunctului afectiv-ideatic din universul real, dar și să asculte vocea auctorială ce îndeamnă la respect pentru artă: Despre mine,/ nimic pe de-a-ntregul./ Locuiesc împreună cu pămîntul / care se coace,/ se răscoace,/ în verile strînse /ca pumnul./ Recenta apariție, la prestigioasa editură CONPHYS, a volumuluisemat de erudita creatoare de frumos, Maria Diana Popescu, nume consacrat pe firmamentul astral al literaturii românești contemporane, ca poet, jurnalist, eseist și critic literar remarcabil, nu a
POEME CU UNIVERSURI PARALELE IN SENS METAFORIC SI EXISTENTIA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 by http://confluente.ro/_restul_este_legenda_poeme_cu_universuri_paralele_in_sens_metaforic_si_existentia.html [Corola-blog/BlogPost/341660_a_342989]
-
imagini de acasă Se topesc și curg șiroi Hrănind frunza de angoasă. În ciuda mea, planeta moare. Captive păsări plâng de nenoroc, O stea despică sfânta zare, Iar noi suntem tranșați în iarmaroc. Se-aprind viorile în sânge, Iar șerpii se răscoc dormind la soare Și numai crivățul deplânge, Ruina pângăritelor altare. Ne stingem într-o altă noapte Ce vine ca o moarte mondială. Poporul meu lipsit de fapte Orbecă în minciună și greșeală. Lăsarăm toate la părinți; În adaptatul lor destin
DIN PRIBEGIE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 by http://confluente.ro/Din_pribegie.html [Corola-blog/BlogPost/344439_a_345768]
-
cititorul să participe la fascinatul joc al punctului și al contrapunctului afectiv-ideatic din universul real, dar și să asculte vocea auctorială ce îndeamnă la respect pentru artă: Despre mine,/ nimic pe de-a-ntregul./ Locuiesc împreună cu pămîntul / care se coace,/ se răscoace,/ în verile strînse /ca pumnul./ Fiecare poem are un mesaj personal pe care îl emite în felul în care numai un poet avizat îl poate ... Citește mai mult Recenta apariție, la prestigioasa editură CONPHYS, a volumului „... RESTUL ESTE LEGENDĂ” semat
LAURENŢIU BĂNUŢ by http://confluente.ro/articole/lauren%C5%A3iu_b%C4%83nu%C5%A3/canal [Corola-blog/BlogPost/349577_a_350906]
-
cititorul să participe la fascinatul joc al punctului și al contrapunctului afectiv-ideatic din universul real, dar și să asculte vocea auctorială ce îndeamnă la respect pentru artă: Despre mine,/ nimic pe de-a-ntregul./ Locuiesc împreună cu pămîntul / care se coace,/ se răscoace,/ în verile strînse /ca pumnul./ Fiecare poem are un mesaj personal pe care îl emite în felul în care numai un poet avizat îl poate ...
LAURENŢIU BĂNUŢ by http://confluente.ro/articole/lauren%C5%A3iu_b%C4%83nu%C5%A3/canal [Corola-blog/BlogPost/349577_a_350906]
-
iscusință din apă de mâinile dibace ale pescarilor și aruncate cu grijă în coșurile pescărești, împletite din nuiele. Mai târziu, focurile aprinse în crângul de pe marginea apei încălzesc lespezile de piatră uriașe, și pe acestea sunt așezați peștii să se răscoacă, apoi sunt numai buni de stins cu un vinișor din podgoria lui Șerban sau a lui Ică din dealul Domneștiului. În jur, oile își văd de drumul lor, al transhumanței, păstrând la fel, în fiecare an, data, traseul și toate
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Obiceiuri_uitate.html [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
magnific curcubeu De stele-stropi răsturnat Unde se îmbăiază Zeii anticei Elade Treziți de miracolul tehnologic Al noii Elade A celeilalte emisfere La multe mii de ani Mai târziu și care Se săpunesc cu pasta Verde de chihlimbar Culeasă din scorburi răscoapte De pini și sequoia Niagara - trâmbițând Adunarea duhurilor plutitoare De pe luciul lacurilor Superior Michican, Hudson și Erie Ce ferecat-au încrâncenarea “Pieilor roșii” în fața răutății “Feței palide” a omului alb În ochi de apă Și de veac sângerii Niagara, locul
NIAGARA (POEM ÎN PROZĂ) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Niagara_poem_in_proza_.html [Corola-blog/BlogPost/367306_a_368635]
-
clipặ de-a pururi fericiți, Sau sặ croim o altặ cărare de zặpadặ Pentru umanitatea ce stặ din Rai sặ cadặ. PIATRĂ FILOSOFALA 16 februarie 2011-02-16 France 1 Semințele eterne sînt stelele din noapte Troznind în pomii nopții că fructele răscoapte Iar luna este visul despre un viitor În care explodează și cel mai fin fior Iubirea, ce să fie ? Un vis neîmplinit Fără de vreo speranța și fără de sfîrșit Speranța este cerul care ni s-a deschis În spațiul dintre iarbă
PE MINE NU M-A IUBIT NICI O FEMEIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Pe_mine_nu_m_a_iubit_nici_o_femeie.html [Corola-blog/BlogPost/355671_a_357000]
-
beige, moțăia tăcut la masa de lucru cioplită-n stejari Cu ochii scăldați în antice tomuri - Sufletul ei se legăna lunatec de candelabrul pestriț de Murano, răscoală peste obiecte spartane - Se ascundea prin dulapuri îndesate aliniat cu dulcețuri de vișine răscoapte din pomii secerați fără veste în grădina Domnului Ion Ferecată-n mintea ei cea albastră o curte răcorită de suflete pierdute unul câte unul la zaruri și cărți în orașul himeră unde se trecea Râul Negel în încăperea unde intrau
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 by http://confluente.ro/Jurnalul_cu_vise_al_juliei_may_mariana_zavati_gardner_1368438604.html [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
de fixarea regimului ontologic al sufletului în insectarul științelor pozitive, adică nu vor să-ți bage pe git ideea că sufletul ar exista ca entitate separată de trup sau că D-zeu există în maniera în care există un marxist răscopt pe nume Bucurenci !Durând și Eliade studiază manifestările religioase, care sînt fapte de conștiință și nu ‘’abur și fum’’! Cît despre suflet, spirit mă rog, sînt sigur că și tu crezi în existența lui, măcar că epifenomen al creierului, pt că
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
eltöpreng" „a sta pe gânduri”. Prefixul poate marca și moduri de acțiune, de exemplu începutul ei ("hozzálát" „a se apuca de”), caracterul său momentan ("megörül" „a se îmbucura”), intensitatea sa ("kidíszít" „a împodobi total”), caracterul său exagerat ("túlérik" „a se răscoace”). Prin sufixe adăugate unor verbe se pot exprima moduri de acțiune precum frecvența ("lép" „a păși, a face un pas” vs. "lépeget „a face pași”), "eszik" „a mânca” vs. "eszeget „a mânca câte puțin, cu pauze”), caracterul momentan ["kopog" „a
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
ochilor întreg orașul și vârfurile de munți. Aproape imediat dedesubt se afla zócalo, podiumul orchestrei, înconjurat de viță și de copaci monstruoși. Catedrala avea două turnuri și un dom burtos, în nuanțe de albastru, cu o crustă fină, de parcă fusese răscopt într-un cuptor de pământ, încins bine, iar pe alocuri avea acel spectru mutilat de culori pe care îl regăsești în pântecele unei cărămizi. Sta proptit pe pietrele inegale din piață și din când în când în mijlocul admirației resimțite te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în vreme ce-și pescuiește avar ultimele hârtii de unu, de cinci și de zece lei, mototolite și udate de sudoare, de prin buzunarele descusute ale pantalonilor, refuzând ostentativ să dea bacșiș îl lăsăm plantat la solar, ca să i se răscoacă intelighența, ei? Ce e, domn' Dan? Ce-ai, ești supărat pe mine? se introduce și Vierme pe fir, gududurându-se împrejur ca un titirez, cu foaia lui de aluat preambalată. A, nu, nici vorbă! Nu te lua după aparențe. În subconștient
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în lume! În toate lumile și în toate existențele posibile! Pe pariu, că vor interveni, incognito, ca să facă nițică ordine! Buba asta de existență blestemată, dezbinată și cheaună și-a mâncat sorocul. S-a fezandat, s-a copt, s-a răscopt și se sfârșește, și se spulberă musai acum, până la ziuă, când unul dintre idioți, cel mic, va fi cerșit și el Ponosul. Nimic, nimic nu va putea să stea de-a curmezișul! Auf Wiedersehen! Lebewohl! Capăt de linie! Ne pare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și arătați-i/ sala macilor roșii candelabrele/ de infuzii stelare ascunse-n/ eprubete de os/ oh purtați-l în căruță/ ca pe-un mare găgăuță/ până când cerul în febră/ ca un buboi roșu și târziu/ o să-l coacă să-l răscoacă/ să-l țină-n loc ca pe o folie/ de polietilenă găurindu-l cu ochii vineți, galbeni, negri/ cu săgeți ascuțite, cu ace, cu ghimpi -/ înainte și înapoi, cavalere!/ înainte, cavalere!/ înapoi, cavalere!”. Întreruptă de Starea de juxtapunere (1997), un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
Etimologia tradițională duce prefixul desla lat. disși fr. des-, forme considerate prelungiri vii ale latinei și francezei în română, iar pe face la lat. facere, desființând creativitatea și personalitatea limbii române. RĂS-/RĂZ-: a răzbate, a răzda, a răscula, a răscoace, a răsfrânge, a răsturna, a răsplăti, este considerat de tradiție a â proveni din sl. ras-, raz-, etichetare falsă, datorată faptului că limbile slave sunt văzute de tradiție ca imigrante, pe când ele au evoluat alături de română pe aceeași bază autohtonă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
-i cenușa cu cleștele decât Șperlă!”. Pe primul palier al semnificației, cenușa reprezintă „din punct de vedere antropocentric cadavrul, reziduu al trupului după ce s-a stins în el focul vieții”. Aici însă, stadiul epuizat aparține lumii ordonate, vitalitatea s-a răscopt și, în absența eroului care să repete gesturile întemeietoare, creația se poate distruge definitiv. Eroul intitulat cenușă are conștiința imanentă a deteriorării universului și aceasta este motivația care îl animă. Un al doilea plan al decodării simbolului ține de percepția
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
De aceea în Franța pajiștile rămân verzi tot timpul, iar vitele pasc iarbă în februarie ca vara la noi. Marea deosebire e că în Franța pajiștile cu ierburi suculente rămân verzi și iarna, în vreme ce la noi pajiștile sunt pârjolite și răscoapte de verile secetoase. Și în această perioadă am făcut deplasări în diferite zone ale Parisului! Mariana comportându-se ca un excelent ghid. Mă miram și eu cum și de unde a putut cunoaște atâtea porțiuni interesante ale Parisului! Ne-am oprit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]