25 matches
-
la 120 de km.deorașul propriu zis. Pământul de la Sfântu Gheorghe este adus de valurile fluviului. Aici, subpicioarele noastre e ,,inima de nisip''. O inimaginată plajă-cam pustie, egata a primii mosafirii sezonului. Plaja rămâne pustie, nefiind amenajată. Am putut distinge răvășeala nisipului, căci vânturile nu-i dau odihnă;urmele copitelor cailor sălbatici și locurile unde se adună cirezile depelicani, stârci și egrete. De altfel, Sfântu Gheorghe apare menționat ,înjurul anului 1300 sub denumirea italiană,,San Giorgio''în una din scrierilegenovezului Pietro
DELTA DUNĂRII de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 by http://confluente.ro/paul_leibovici_1496937593.html [Corola-blog/BlogPost/364295_a_365624]
-
nezărit de ea. Îndeobște sensibilă și plină de compasiune, acum se dovedi altfel. Se pomeni zâmbind a înțelepciune la vederea celor căzuți și ascunși de curioșii înspăimântați. Erau câțiva dintre avizii cumpărători ai anticarului. Zăceau pe jos contorsionați, însoțiți de răvășeala cărților cumpărate, strângând în spasme înghețate ceasurile primite cadou de la ciudatul anticar. Pe față li se citeau spaima și surpriza morții, cu siguranță își retrăiseră viața întreagă în ultimele clipe numărate rece și impersonal de ceasurile fatale... Se retrase cu
CEASUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1416777868.html [Corola-blog/BlogPost/371858_a_373187]
-
s-o menajeze, astfel indiferent ce va decide să facă pe parcurs, cel puțin ea avea cunoștință de ce i se întâmplase și va ști la ce să se aștepte de la cei, ce-i credea prieteni. Desire se adună puțin din răvășeala teribilă ce-i răscolea toată ființa de oroare și zice cu voce pierdută Ancăi: - Continuă, nu mă asculta cum delirez! - Amicii dumitale... scuze, invitații dumitale sunt disperați și furioși că nu au putut duce la bun sfârșit mârșăviile lor și
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1468413460.html [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
de la reguli se abate- Amurgul printre pleoape o să treacă... Mi-a fost dorința stranie greșeală, E prea târziu acum să mai rămâi; De ce privirea ta încă mă-nșală Cum o făcea la ceasul cel dintâi? Mi-e gândul asuprit și-n răvășeală, Rămân spre țărm iar, zorii să-i tămâi... SONET XII Mă redescopăr viu sub promoroacă Prin iarna care umbrele-și deșartă, Sculptând în stânci neîntinata artă Tivesc culori ce timpul le îmbracă. Iar marea de ar vrea să ne despartă-
POEMELE VISULUI IMPLINIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1407893866.html [Corola-blog/BlogPost/368365_a_369694]
-
ce-a citit de-a lungul anilor, din vremea când era lucid sau poate și din zilele de apoi, când a citit mecanic și a înregistrat textele care i-au trecut pe sub ochi haotic, mult, dar rătăcit, într-o continuă răvășeală a memoriei. Când te întrebi de gravitatea unor lucruri, riști să nu înțelegi că, oricât de impresionantă e nenorocirea unui om, există întotdeauna și belele mai mari. Cum ar fi aceea că o mulțime de indivizi cu judecata întreagă pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
În cealaltă saltele Întinse pe lângă pereți și pe linoleul dintre ele sfărâmătura de pământ amestecată cu pantaloni și pulovăre din geanta noastră. A avut ceva de lucru Florinel până să dea colțul de pâine pe care-l morfolește liniștit În mijlocul răvășelii generale, și vorba lui Laur, că zici că ești la Motănica, e ca la mama acasă aicea, drept pentru care și-a slăbit catarama nichelată a curelei și s-a răstignit pe o saltea. Trebuie că plesnește de câtă fiertură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
văzut trei inși În salopete și cu o scară de lemn, care tocmai terminau de Înlocuit geamul unei vitrine. Toate vitrinele din apropiere arătau de altfel noi și rearanjate de curând și zadarnic ne-am fi uitat după urme de răvășeală și cioburi. Măturaseră și făcuseră ordine. Deși am venit cam cu noaptea-n cap, uite că s-a terminat. Ce rahat de revoluție au mai făcut și ăștia de a ținut așa puțin? Nu mai era chiar nimic de văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să-i închidă "Doar n-a murit!"... Nici lacrimi, nici suspine, nici bocete; era ceva tragic în acea încremenire, în acea tăcere atât de adâncă de se auzea cum arde lumânarea de la căpătâi, pe marginea pătuțului. În iatac, era o răvășeală ca după o luptă: un lighean răsturnat, podelele ude, rufe aruncate peste tot, sticluțe cu leacuri, ștergare... În aer stăruia mirosul acru, înțepător al oțetului cu care mama frecase cu disperare trupușorul gol al puiului, ca să-i domolească fierbințeala ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
următorii opt ani care aveau să ducă la a doua arestare a lui Vlad, anii aceia care aveau să schimbe profund societatea românească? I-am trăit și i-am cunoscut din locșorul acela obscur pe care-l ocupam în marea răvășeală a erei staliniste. Întors din lagărul de muncă Dunăre -Marea Neagră, Vlad a găsit de lucru pe un șantier, la o „stație de utilaje“ aparținând unui sovrom, una din acele societăți sovieto-române create la începutul regimului, prin care sovieticii care
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
ierarhiile în lung și-n lat. Bărbații și femeile se magnetizau, mizeria locurilor de muncă îi făcea disponibili în modul cel mai vădit. Să simți prin vreun cotlon ascuns, murdar, de fabrică dorința altuia îndreptată spre tine făcea mai suportabilă răvășeala de care erai cuprins în fața benzii rulante ori la masa de scris. Urmarea: nu cunosc altă țară în care intimitatea să fi fost atât de întramestecată cu minciuna, amăgirea, fățărnicia, cu sfâșierea propriei substanțe. Nici o altă țară cu atâta violență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
târî până în cealalt capăt al satului unde locuia și unde a avut parte de o altă surpriză. „În seara aceea, mi-am găsit casa prădată. Mare lucru de la mine nu putea lua dar era cusut cu ață albă că toată răvășeala fusese făcută în chip de răzbunare, inspiratorul fiind chiar directorul școlii căruia pe deasupra, la nuntă, îi dansasem fata mai mult decât se cuvenea. Cum stăteam la marginea satului, eram sigur că urmează și alte demonstrații de soiul acesta. Și de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Va mai veni apoi în toamna lui 1874, prin octombrie, pentru cinci zile, în postura de director al Bibliotecii din Iași (tot fără bani, însă), ca să lămurească datoriile lăsate de Șerban după moartea acestuia la Berlin. În Ipotești găsește o răvășeală totală; căminarul era plecat după Aglaia și Harieta, pe care le crezuse pierdute prin lume, cheltuind cu această ocazie vreo 3000 de florini, venitul său pe trei ani. Poetul nu putea să lămurească totul printr-o scrisoare, căci epistola ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
oră I. Citește cu atenție textul următor: ̋ În prima zi de martie, Luș se sculă stăpânit de-o bucurie proaspătă, răcoroasă, revărsată din toate simțurile.Fața lui rotundă, cu pielea de-un roșu-trandafiriu, fragedă, după somn, împrumuta ceva din răvășeala pașnică a lucrurilor din odaie. Înjură vesel greierul care cânta tihnit după sobă, se îmbrăcă și ieși din cerdac. Vântul se oprise, aerul pocnea de ger și sta să ningă. În cerul atârnând la două palme deasupra salcâmilor, croncăneau nevăzute
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
așa că dă, în amintirea lui Ramses, manuscrisul la tipar. O poveste-acatist, pentru copiii cărora le-au trecut mai mulți ani de pomenire decît vîrsta lor cînd au murit, pentru părinți, nici ei maturi, pentru autori și pentru personaje. Legătura dintre răvășeala din viața unui fiu nedorit și clinii de hîrtie care-și tot schimbă locul, dezorganizînd cu bună știință textul o fac cele două dedicații, pe două romane despărțite de doi ani: "aștern gîndurile mele pe țărîna și ciolanele tale, tată
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
lași deoparte malițiile și îi iei în serios textele, spre a le judeca cu mina distantă a exegetului. Genial sau nu, descreierat sau nu, Nietzsche e totuși un gînditor, și, în ciuda grafomaniei cu care își aruncă divagațiile pe pagină, din răvășeala considerațiilor se pot desprinde cîteva intuiții rare. În acest caz, răbdarea de a-i cerceta litera întrece exasperarea insuflată de incoerența ei, cărțile lui Nietzsche fiind un șir de digresiuni cărora le lipsește direcția unei idei. Cauți trufele în învălmășeala
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
VI și VII, cu activitate eseistică novatoare remarcabilă, specialistă în poezia poetului și preotului englez John Donne (1572-1631). Fiind vorba despre moarte, despre o suferință cumplită și incurabilă, despre singurătatea unui intelectual fin la sfîrșit de secol 20, despre o răvășeală atît de profundă într-o situație limită, cred că actorul are nevoie de curaj și nebunie ca să te poți apropia de un personaj aflat într-o asemenea stare. Și nu poți sta doar în proximitatea lui. Trebuie să ți-l
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
pe Podișul Orgall, se află „o bătrână cetățuie”, dincolo de care, prin pasul Vulcan, drumul duce „până în valea celor două Jiuri, unde se ivesc târgușoarele Livezeni, Lonea, Petroșani, Petrila, strânse la gura exploatațiilor carbonifere”. Mai departe, în ultimele planuri - o minunată răvășeală de forme împădurite, înverzite pe coaste, sterpe în vârf, dominate de piscurile Retezatului și Parângului; dincolo de Valea Hațegului și de albia Mureșului se văd îndepărtatele profiluri, înecate în neguri, ale Alpilor Transilvaniei. Reperul acestor priveliști, scrie mai departe Jules Verne
Agenda2005-12-05-b () [Corola-journal/Journalistic/283497_a_284826]
-
zicea - scrie Cronicarul - că Domnitoru... l-au închis pe Stroe vornicul în pușcărie și i-au făcut judecată dă moarte și l-au pus într-un car cu boi, numai cu antiriul și nădragii pe el și i-au spînzurat răvășelile acele, ale cui vor fi fost, Dumnezeu știe, și așa cu acea pompă l-au trecut pen tîrgu și-au dus la mănăstirea Snagovului dar nu l-au omorît, ci fără voie l-au călugărit..." Așa să fi făcut, fiule
Folclorice by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16649_a_17974]
-
zicea - scrie Cronicarul - că Domnitoru... l-au închis pe Stroe vornicul în pușcărie și i-au făcut judecată dă moarte și l-au pus într-un car cu boi, numai cu antiriul și nădragii pe el și i-au spînzurat răvășelile acele, ale cui vor fi fost, Dumnezeu știe, și așa cu acea pompă l-au trecut pen tîrgu și-au dus la mănăstirea Snagovului dar nu l-au omorît, ci fără voie l-au călugărit..." Așa să fi făcut, fiule
Folclorice by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16649_a_17974]
-
precum și problematica din punctul de vedere al studiului patologiei celor internați aici: pereții groși, cu ferestre mici, îngropate-mânăstire-paturi metalice, de spital, iar pe panouri mari, înalte sînt amplasate fotografiile, mărite, alb-negru, ale protagoniștilor-pacienți, imagini ce le pune în evidență, impresionant, răvășeala, hăituiala bolii, a izolării și abandonului. Sînt ca niște imense radiografii, supradimensionate pentru studiu de caz, o cercetare critică, nu doar medicală, asupra lor, asupra noastră. Se păstrează mai bine și tot timpul reprezentației în fața ochilor, momentul inițial, al disperărilor
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
oară -, adierea aceea excitantă de trupuri tinere, care răpândeau o mireasmă dulce de eleatrop, de muguri de salcie și de ceva fără nume care-l pătrunse până în stomac. Camera o cunoștea, dar și aceasta avea ceva schimbat în dezordinea și răvășeala lucrurilor împrăștiate de-a valma. Ceva din tinerețea și drăgălășenia fetelor plutea peste tot. Dacă intri, intră odată, să închid! îl zori fata din ușă. Avea mișcări svâcnite din umeri parcă mereu voia să te împungă cu sânii. Să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în fața oglinzii. Și-a dezlegat fundele bretelelor de pe umeri și a rămas goală până la brâu, cu sânii mari și duri, cu gurguiele ridicate de răcoare. Cum stăteam în picioare în spatele ei, î-am trecut o mână prin păr, și prin răvășeala șuvițelor cafenii am întrezărit prima dată Minunea: universul multicolor gravat în pielea albă-sidefie a capului ei. Sub degetele mele se deschideau cărări parfumate, mărginite de mii de fire, prelungind rădăcinițele albicioase. Fiecare cărare părea pietruită cu dale albastre și violete
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sanatoriu din Viena: „în suferințele mele grele, doririle de bine ale facultății de teologie îmi servesc de mare mângâiere. Nectarie”. Sunt cuvinte care reflectă dorul după atmosfera senină de altă dată a facultății unde a muncit în pace și fără răvășeală. Situația Arhiepiscopiei Cernăuților la înscăunarea lui Nectarie Cotlarciuc Iată cum era organizată Biserica Română în timpul păstorii lui Cotlarciuc în Bucovina și în primul an de când avea statutul de patriarhie: avea patru mitropolii: a Ungro-Vlahiei (având în frunte pe mitropolitul
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
elementele simple ale naturii umane implicate aici, tunetul titanic îi lovi din nou mintea: ― OMULE, DE CE ȚI-AI RISCAT VIAȚA PENTRU CA CELELALTE FIINȚE OMENEȘTI SĂ POATĂ AJUNGE PÎNĂ LA STELE? ȘI DE CE VREI SĂ LE ÎMPĂRTĂȘEȘTI ALTORA SECRETELE NEMURIRII? În ciuda răvășelii din mintea lui Hedrock, încetul cu încetul gîndurile începură să i se prefacă în înțelegere. Aceste ființe ca niște păianjeni se străduiau să priceapă natura emoțională a omului fără ca ele însele să aibă capacitatea afectivă. Iată niște orbi care cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
an. Deocamdată eu cad cum se nimerește. Acum n-am căzut. PAM a ținut cu mâna ei draperia. Pentru că nu cădeam singur ci împreună cu ea și draperiile chiar nu știu să cadă. Oricum, am pășit demn și tacticos peste toate răvășelile din cameră, până în fotoliul lui PAM, unde m-am pisicit, numai și numai ca să-i arăt, fără cuvinte, ca de obicei, că am iertat-o. ...Acum, gata, liniște! La mine e noapte dar v- am spus că eu noaptea văd
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]