15 matches
-
cazi De nu te-nalți, nu poți să faci un pas Secretul lumii stă într-un compas și semnul plus. Că pe urmă scazi Minusul te duce la eșec Chibiții dau povețe false Și fiecare carnaval se Închide c-un salamalec Așa e viața autodidactă Dacă nu cauți, nu găsești nimic Orice lucru are un tipic Ca o scadență riguros exactă Referință Bibliografică: Nu poți să urci / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 358, Anul I, 24 decembrie 2011
NU POŢI SĂ URCI de ION UNTARU în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Nu_poti_sa_urci_.html [Corola-blog/BlogPost/350893_a_352222]
-
una mai întreagă decât cealaltă. „Iată un poet!”, am exclamat către camarazii mei după ce isprăvisem lectura lor. Și nu mă înșelasem deloc: Ion Pena, acest nou poet, i-a cucerit și pe ei, prin simpla lectură, fără reverențe și fără salamalecuri. Aceasta este pecetea talentului.”. În „Universul Literar” au mai debutat, in acea perioadă, Ștefan Augustin Doinaș, Leonida Secreteanu și Ion Caraion . Prozatorul Constantin Stan (n. 1951 - d. 2011), membru al Uniunii Scriitorilor, în „ Ziarul de Duminică „, din 28 septembrie 2001
Marin Scarlat despre poetul Ion C. Pena by http://revistaderecenzii.ro/marin-scarlat-despre-poetul-ion-c-pena/ [Corola-blog/BlogPost/339666_a_340995]
-
una mai întreagă decât cealaltă. „Iată un poet!”, am exclamat către camarazii mei după ce isprăvisem lectura lor. Și nu mă înșelasem deloc: Ion Pena, acest nou poet, i-a cucerit și pe ei, prin simpla lectură, fără reverențe și fără salamalecuri. Aceasta este pecetea talentului.” În "Universul Literar" au mai debutat, in acea perioadă, Ștefan Augustin Doinaș, Leonida Secrețeanu și Ion Caraion. În cartea sa de memorialistică, "Praful de pe tobă. Memorii 1918-1946", scrisă în 1980 la Honolulu, Ștefan Baciu iși amintea
Ion C. Pena () [Corola-website/Science/333146_a_334475]
-
omnu]lui Juvara 2. Trebuie să fi fost la vreun cuvânt de-al dumitale. Am să-i răspund când voi avea volumul, peste vreo două săptămâni, din Pietre de vad3, ca să-i pot trimite și eu ceva. M-au mirat salamalecurile, pe care le face, în afară de mici și, cu cereri de iertare, făcute îndreptări, monografiei despre Maiorescu a lui Lovinescu. Omul este un cercetător literar de meserie. Trebuia să pună la un loc datele de ici, de colo, din viața și
Emanoil Bucuța și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4506_a_5831]
-
eu trebuie să plec!" "Nu", tresări ea și avu pe chip o expresie neașteptată de supunere, pe care nu i-o cunoșteam și care o făcu să se ridice de pe scaun. Așteptai liniștit lângă ușă să se termine pupăturile și salamalecurile de despărțire, nu dădui mâna cu nimeni, fiindcă nici ei nu dăduseră când venisem, spusei global bună ziua și ieșirăm. VII Merserăm multă vreme pe jos. Matilda arăta mai departe supusă, avea pași șovăielnici, pașii ei de-atunci, când o găsisem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
va lovi în porțile Budei, ale Cracoviei, ale Vienei, ale Romei!... Se vor trezi, când Mahomed își va adăpa iapa cu agheasmă din cristelnița Sfântului Petru de la Roma! Când burtoșii neguțători venețieni, pe Canal Grande, se vor ploconi înaintea stăpânilor: "Salamalec! Salamalec efendi!"... Am auzit că Luminăția sa, Padișahul, jinduiește la o catedrală de la Paris, de-i zice Notre-Dame! Ce trăsnaie și aiasta, să-ți duci iapa să se balige prin toate catedralele lumii!... Zău!... Ar merita să le-o tragem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lovi în porțile Budei, ale Cracoviei, ale Vienei, ale Romei!... Se vor trezi, când Mahomed își va adăpa iapa cu agheasmă din cristelnița Sfântului Petru de la Roma! Când burtoșii neguțători venețieni, pe Canal Grande, se vor ploconi înaintea stăpânilor: "Salamalec! Salamalec efendi!"... Am auzit că Luminăția sa, Padișahul, jinduiește la o catedrală de la Paris, de-i zice Notre-Dame! Ce trăsnaie și aiasta, să-ți duci iapa să se balige prin toate catedralele lumii!... Zău!... Ar merita să le-o tragem! hohotește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a adus vorba și-o drege: Și eu am făcut destule nemernicii... Parcă-i pe vrute. S-o facem și pe aiasta. Una-n plus... zâmbește el batjocoritor, face o plecăciune, salută cu palma la frunte, la buze, la inimă: "Salamalec Strălucire! Athletul Creștinătății ți se închină!" Dacă altfel nu se poate... Numai domn să nu fii... Plătim haraci padișahului, plocoane Marelui Vizir, peșcheșuri pașalelor, bacșișuri dregătorilor, ciubuc slugilor și odoare cadânelor favorite. Și de-ar fi numai aiasta... 12 Pumnal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Fanarului: Cine dă mai mult, efendi?!" După Sfânta Sofia, va fi rândul Mirăuților. În locul clopotelor de vecernie, veți auzi glasul muezinului din minarete: "Alllalllah Allah, Allah!!" În loc de binețe, vă veți ploconi cu palma la frunte, la buze, la inimă: "Aferim! Salamalec efendi!" "Prieten prietenului și vrăjmaș vrăjmașului!" Vor târî oastea Moldovei în războaiele de jaf și cotropire împotriva popoarelor pașnice... Casă, muiere, fiică, fiu... nimic din ce-i "al nostru" nu va mai fi "al nostru". Mereu te vei întreba: "Oare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aer tragic, cu ochii închiși ca Amidée când cânta Cara-Căz. M-au poftit la prânz și duminică sunt invitata lor toată după masa. Ele au fost de fapt cele mai drăguțe. M-au condus cu o mulțime de politețuri și salamalecuri. I-am văzut pe Al. (cei care au vila în care a stat Lisette anul tre cut), apoi m-am dus să cinez; am vorbit despre tine cu Miraco vici și cu France. Tot timpul singură... tot timpul singură. Îți
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
copilă mult iubită, le-am mai spus și că, orice ai face, n-am să te reneg niciodată și că ai să rămâi odrasla pântecelui meu, a sângelui meu, a creierului meu, a inimii mele: copilul visat. Nici lașitate, nici „salamalec“, nici înjosire ca să-mi scap pielea. Strivită fizic, dar cu fruntea sus, cu capul sus. Și așa are să fie până la sfârșit, sper. Îmi pare atât de rău după cărți; nu-mi dădusem seama, până acum, ce mult mi-am modelat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
reprize acționează după toane, numai Cezarul pe viață acționează sistematic. * * * Urcuș la patriarhia maronită, pe înălțimile de la Jounieh. Mai aproape de ceruri, dar tot în Țara Sfântă, un om sfânt se ocupă mai mult de pământ decât de cer. Odată expediate salamalecurile, intrăm în subiect: Cu Siria, jocul nu-i încă încheiat, să știți. Se merge la schimb. Ziua în care americanii vor avea nevoie de ea pentru a ieși din Irak nu e chiar așa departe. La urma urmei, chestiunea înălțimilor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și ironici își luau prea tare, cum se zice cu o vorbă neintelectuală, nasul la purtare. Crizele de autoritate trec însă, ieri ca și azi, repede, îmi place alt stil de relație: stilul cordial, fără ifose, direct și cinstit, fără salamalecuri. Observ că stilul funcționează. Nu le-am cerut niciodată să scrie cum vreau eu, ci cum gândesc ei. Nu i-am obligat și nu-i oblig niciodată să-mi laude prietenii și să-mi înjure adversarii. O servitute pe care
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
spahiii să mai respir) cacealma, salcîm, sacîz, cerdac (voiam să-i vin neapărat de hac) sarma, ceauș, caldarîm (dovedeam a mă trage din Rîm) sipet, sarailie, chilipir (mă trezeam recitînd din Shakespeare) haihui, haimana, hamal (ludic valah în port oriental) salamalec, sictir, hatîr - era bairam poetic, nu cîr-mîr... FIUL NOSTRU Sper ca fiul nostru să înmulțească talanții pe care i-am risipit în tranșee, în subterane, în poduri de case boierești, într-un Iași de prăvăliași ai divelor și andivelor Ne
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
hena și despărțit în două, la fel ca și al meu, de o cărare cu grijă desenată. După ce se înclinaseră în fața lui Boabdil, majoritatea vizitatorilor se retrăgeau spre curtea Mirților, unde dădeau câtăva vreme târcoale în jurul bazinului, pierzându-se în salamalecuri. Cei mai de vază dintre ei se așezau pe divanele acoperite cu covoare, rezemate de pereții imensei încăperi, făcându-și din greu loc cu mișcări din șolduri spre a se apropia pe cât posibil de sultan sau de viziri, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]