13 matches
-
dar și din "jeliștea vântului istoriei", vin Alexandrina Cernov, Grigore Bostan, Vasile Tărâțeanu, Ștefan Broască, Simion Gociu, Ilie Zegrea, Ilie Luceac, Arcadie Opaiț și încă alții. Poetul Lucian Vasiliu îi salută și el în stilu-i caracteristic: "De zece ani sunt salonard,/ Bibliofil din carte-n carte,/ În inimile voastre ard/ Labișian și eu, în parte...". Încă o dovadă, cartea, mereu amintită, există, se înalță, zidește punți. Ne-au sosit noi prieteni. Împărăția noastră ține doar de această lume, emblemă de toamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Salonului, din prelunga lor picoteală și se înfățișau proaspeți cu aceeași lucrare pe care o tot plimbau de la o ediție la alta, de la național la municipal și viceversa. Se năștea, astfel, o specie nouă în lumea artelor noastre contemporane: artistul salonard sau sezonierul. O efemeridă, la urma urmelor, care bătea o clipă din aripioare și apoi se stingea anonim, odată cu golirea melancolică a simezelor. Dar, pe lîngă faptul că era neverosimil de plat, Salonul crea și o imagine falsă a artelor
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
la care se producea aveau loc în marea lor majoritate în salonul artistic personal sau în cîteva altele similare, în fața unui auditoriu restrîns, fără a se putea bucura de abundența comentariilor în presă. Un aer de cerc select, de ezoterism salonard a înconjurat-o măgulitor dar și cu dezavantajul unei notorietăți limitate de numărul invitaților. Circumstanțe menite a stimula curiozitatea biografului cu mare dispoziție investigatoare și deopotrivă a-i solicita resursele scriitoricești ce se aplică unei lumi fantomale, tabloului unei umanități
O carte somptuoasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8422_a_9747]
-
slăbiciune". Un al treilea exemplu: Cioran în postura de paj și companion al doamnelor (fapt înregistrat în jurnalul lui Virgil Ierunca, tot în 1950): la o conferință foarte mondenă, "își face apariția și faimoasa doamna Florence Gould, urmată inevitabil de salonardul Cioran". în fine, foarte semnificativ este faptul ca Simone Boué n-a simțit nevoia să aibă un copil, timpul fiindu-i ocupat cu "copilul" Cioran, nematurizat niciodată, capricios și pretențios că un animal de casă. Mărturisirea partenerei lui de-o
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
Salonului, din prelunga lor picoteală și se înfățișau proaspeți cu aceeași lucrare pe care o tot plimbau de la o ediție la alta, de la național la municipal și viceversa. Se năștea, astfel, o specie nouă în lumea artelor noastre contemporane: artistul salonard sau sezonierul. O efemeridă, la urma urmelor, care bătea o clipă din aripioare și apoi se stingea anonim, o dată cu golirea melancolică a simezelor. Dar pe lîngă faptul că era neverosimil de plat, Salonul crea și o imagine falsă a artelor
Salonul Oficial, între memorie și proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10690_a_12015]
-
atenția. La Muzeul de Artă din Philadelphia, de exemplu, o expoziție a fost consacrată peisajelor lui Renoir, artist care demonstrase încă din 1878 - în "Doamna Charpentier și copiii ei" - că nu există nepărat o incompatibilitate între "revoluția" impresionistă și stilul salonard, burghez. Pictorul, adulat de public dar prea puțin apreciat de critică din cauza imaginilor sale repetitive, dulcege, mereu lipsite de îndoieli, este cunoscut mai ales ca portretist și nu ca autor de peisaje. Și totuși, în deceniile de la începutul unei cariere
Arta secolului al XIX-lea văzută din alte unghiuri by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8686_a_10011]
-
citit, ca în cutare closet public din Timișoara de pe vremuri, un distih (scris cu creionul, sub tavanul foarte înalt, căci «alte Zeit» ), cu numele de Epitafși următorul conținut: Aici zace îngropat/răposatul meu... produs". La polul opus, înregistrăm spiritul galic, salonard pînă la o avîntată prețiozitate. Spre a-și curăța spațiul textual de miasmele ce, în răstimpuri, îl inundă, cozeurul se dedă la subtilități verbale în care e neîntrecut (omonimii și omofonii, tautologii și tautofonii, dismorfologii ale vorbirii de tot soiul
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
Salonului, din prelunga lor picoteală și se înfățișau proaspeți cu aceeași lucrare pe care o tot plimbau de la o ediție la alta, de la național la municipal și viceversa. Se năștea, astfel, o specie nouă în lumea artelor noastre contemporane: artistul salonard sau sezonierul. O efemeridă, la urma urmelor, care bătea o clipă din aripioare și apoi se stingea anonim, odată cu golirea melancolică a simezelor. Dar pe lîngă faptul că era neverosimil de plat, Salonul crea și o imagine falsă a artelor
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
Salonului, din prelunga lor picoteală și se înfățișau proaspeți cu aceeași lucrare pe care o tot plimbau de la o ediție la alta, de la național la municipal și viceversa. Se năștea, astfel, o specie nouă în lumea artelor noastre contemporane: artistul salonard sau sezonierul. O efemeridă, la urma urmelor, care bătea o clipă din aripioare și apoi se stingea anonim, odată cu golirea melancolică a simezelor. Dar pe lîngă faptul că era neverosimil de plat, Salonul crea și o imagine falsă a artelor
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
particulară. El este indisociabil de o anume urbanitate și civilitate de esență profund citadină. A te purta ca la coada vacii, a trânti căciula de pământ sau a scuipa pe jos etc. nu este, cu certitudine, o ținută... europeană. Stilul salonard, monden, să-i spun parizian, al cărui exponent tipic a rămas la noi mai ales conu Alecu paleologu, personaj simbolic, reprezentant al unei specii pe cale de totală dispariție, a apus, într-adevăr. Clasa, mai mult sau mai puțin aristocratică, boierească
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
N-a venit decît o stagiune. Intra în sală cînd orchestra își făcea acordajul: să fie remarcată! Purta o pălărie de plajă, galbenă, cu panglici și flori. Trăsnet! Doar o stagiune. Pentru pălărie. De revenit la vivisecția lui Proust. Cvasimisoginul salonard împarte tranșant cele două categorii de femei: frumoasele tinere, urîtele bătrîne. "Primele, sculptate ca în marmură, cu trăsături definitive din care nimic nu poate fi schimbat, se macină ca statuile". Celelalte: "Bătrînețea are în ea ceva umil... ele sînt monștri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
desprinde nici o clipă, hipnotic, ochii de pe litoul cu cei doi comici vestiți ai micului ecran. - cînd lumea începe să se adune, trec strada să le invit pe frizerițele mele să mă onoreze cu prezența lor frumos mirositoare; se scuză toate, salonard, arătîndu-mi scaunele ocupate cu (... urît mirositorii) clienți. - intră unu' (al cărui nod la cravată e nod Geoană) să-ntrebe dacă poate completa formular loto; pardon? zic. - se face ora și nu apare nici unul din gravii mei maeștri de generație; e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ministru inconfundabil chiar ca ghinion.) Să sperăm cei care, evident, din ce în ce mai numeroși, ne dorim desprinderea definitivă de pesedismul anacronic să sperăm așadar în eradicarea rapidă a urmărilor unui blestem natural și, vital important, armonizarea celor două gestici predominante: cea a salonardului Tăriceanu cu a proletarului Băsescu. Încă posibilă. Să ne întoarcem, o secundă, nu fără oarecare gust al lejerei delectări la farmecul discret al burgheziei. Și să ne oprim iarăși o secundă la alt farmec (tot atît de discret?), cel al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]