2 matches
-
una sau două molecule de insulină. Cu toate acestea, numai o moleculă de insulină se leagă cu afinitate înaltă. Legarea insulină - receptor este specifică. Această specificitate decurge din proprietatea receptorilor, și anume: existența locusurilor specifice de legare; număr limitat și saturabilitatea acestora, legare rapidă și reversibilă a insulinei; declanșarea efectelor fiziologice după legarea insulinei de receptor. Un rol important în specificitatea de interacțiune receptor - insulină îl are fenilanina din poziția 39 a receptorului insulinic. Activitatea insulinică maximală se înregistrează la o
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
și legare dependentă atât de concentrația lor la nivelul receptorilor, cât și de echilibrul stabilit între forma liberă și forma legată a acestora. Situsurile active ale receptorilor pot fi parțial sau total ocupate cu concentrații suficiente de ligand. Gradul de saturabilitate permite să se distingă legătura cu situsurile specifice de alte legături cu situsuri nespecifice. Ligandul care antrenează activarea receptorului, comportându-se ca agonist, produce o acțiune fiziologică identică cu a neurotransmițătorului. Mai mulți agoniști naturali sau sintetici pot intra în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]