20 matches
-
umărul ceștii Din care sorb că din suc de cucuta. Stă tolănita jivina dinaintea tejghelei Și continui să pictez hieroglife Pe tot zidul tapetat cu reviste din veacul trecut. -Vrem sânge de pe linia întâi a vietii! Țipă rărunchii Și îngeru-mi schilav Cobora pe frânghii celeste În visul chircit că un fetus În poemul pe care tot aman să îl scriu. În rest, pe pagina zilei de azi Se văd ziduri de case în care Femeile spală și prind în cârlige de
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/melania_cuc_1409393379.html [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
cotrobăind prin dosnicii de trupuri croite din sudalme și-înjosiri. Mă ruginisem de atâta plânset, și rob al rânii sfinte mă jertfeam, când m-am trezit, între rostiri și pătimi, cum prins de vrăji pe trupu-ți colindam. Dar azi din schilava-mi singurătate mă văd șezut pe-un scaun sub un tei, tot cobzărind romanțe desantate, cântând povești cu feti frumoși și zmei care se bat pe viață și pe moarte, și pe torace ample de femei. AZVÂRL ÎN JUR CU
CÂNTICE DE LA CIŞMEAUA DIN COLŢUL STRĂZII (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 by http://confluente.ro/Daniel_ionita_cantice_de_daniel_ionita_1372263061.html [Corola-blog/BlogPost/345642_a_346971]
-
M-am îmbarcat, într-o noapte (pe corabia unui palermitan, venit, cu credință uimită,-n Toledo - și plecat din portul Cadix, din Andaluzia), spre țărmii Iudeii. Am ajuns, pe jos, în zdrențe, cu o sete de nestins în pântecele-mi schilav, la Ierusalim. Cămilarii trăgeau de zdrențele mele, în toate părțile, intuind, negustorește, că sub zdrențele mele se poate afla și altceva decât o simplă fâlfâire-a văzduhului. Era și acesta un mod de credință - dar eu m-am depărtat, iute
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/adrian_botez_1422201854.html [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
prin dezertări îmi torc ființa, Eu n-am habar de-al uniformei preț. Însa de-mi vindeți un coltuc de pace, Vre-un armistițiu-n marș mitraliat Vă voi cănta eroii cu prohoduri De birunță-n scâncet dezarmat. Singur îmi cânt Schilav în vânt Un imn în grai cazon. Razboi jelit, Gri asfințit Împușcă monoton... Daniel IONIȚĂ Sydney, Australia 5 aprilie 2013 Referință Bibliografică: Daniel IONIȚĂ - LECȚIA DE ISTORIE (POEME) / Daniel Ioniță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 826, Anul III, 05
LECŢIA DE ISTORIE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Daniel_ionita_lectia_de_i_daniel_ionita_1365146624.html [Corola-blog/BlogPost/345685_a_347014]
-
nespunând nimica. Pune-ti opinci sau poate cu piciorul gol Să dăm prin lumea noastră un ocol, Să învățăm lumină să se-ntoarca Și oamenii să-și construiască arca, Of viața prea frumoasă și firava Ce rătăcești în lumea-ne schilava Că o regină, nu puternică, ci bună, Invata-ma să mă întorc spre luna, Cu fata-mi nevăzuta, poate Atunci și luna va socoate Să se întoarcă în sfârșit spre mine, În nopțile tulburătoare și senine Și-n mângâierea ei
NEMURIREA FRUMUSETII de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1462397335.html [Corola-blog/BlogPost/378843_a_380172]
-
Acasa > Poezie > Amprente > MOLITVA LUI HOREA... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1884 din 27 februarie 2016 Toate Articolele Autorului 27 Februarie 2016 Trezește-te-adormitul meu popor, Dreptatea umblă schilavă prin sate Și așa nu-mi vine să mai mor Pe eșafod, la Alba în Cetate, Chiar dacă roata mă apasă greu, Ea niciodată n-o să mă mai doară, Din Fericet mă rog lui Dumnezeu Să ne aducă liniștea în Țară
MOLITVA LUI HOREA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1456526097.html [Corola-blog/BlogPost/367682_a_369011]
-
De ochii lor vicleni și nu de moarte! Cu gânduri mârșave sunt cei ce vin, Sufletul meu e plin de îndoială, Tu, pedepsește-i, Doamne, pe deplin, Eu nu mai vreau de-acum nicio răscoală! Trezește-te-adormitul meu popor, Dreptatea umblă schilavă de-atunci Și-așa nu-mi vine în zadar să mor Pe Dealul răstignit și el în furci... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Molitva lui Horea... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1884, Anul VI, 27 februarie 2016
MOLITVA LUI HOREA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1456526097.html [Corola-blog/BlogPost/367682_a_369011]
-
ascuns, poate chiar nițel pervers (sugera elă, va vedea, va pricepe, va tânji, va arde pentru el. Se uita după fiecare femeie sperând așa ceva. Nu voia și pace să stea schilod, Einhorn al nostru; nu accepta să-și păstreze sufletul schilav. Uneori îi era tare greu să facă asta; pierdea tot ce se chinuise de nenumărate ori să accepte și semăna cu lupul din groapa de la grădina zoologică care tot își pune botul în colțurile pereților, înainte și înapoi, înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pietrele inegale din piață și din când în când în mijlocul admirației resimțite te făcea să fii străbătut de un soi de tristețe, amărăciune sordidă, îngrețoșătoare, atât de bine incorporat era în peisaj. Clopotele stăteau spânzurate asemeni unor vite bătrâne și schilave, verzi și tocite, iar ușile se deschideau spre pâcla densă în care se aflau altarele moarte și albe și imagini hăcuite și zgâriate de topoare, ghimpi, brăzdate de răni negre - unele dintre acestea șocând prin lenjeria feminină zugrăvită pe șoldurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
comunitari, cotarle huzurind aiurea în praf, pe trotuare sau în mijlocul drumului, renunțaseră să latre sau să scheaune, lehămetiți, iar certărețele de vrăbii citadine jumulite, brabeți murdari vânători de muște, se topiseră și ele printre frunzele ofilite a doi-trei-patru copăcei fumurii, schilavi și găunoși, ca niște avortoni vegetali, salvați miraculos de la tăiere, de veșnica birocrație indolentă și coruptă, a edililor municipalității. Murise până și vibrația imperceptibilă, inerentă și perpetuă, de fond, a asfatului încins, engrama orchestrală ultimă, universal recognoscibilă, a spațiului conglomerat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a se mândri. Începem cu : Nicolae Blendea. Cunoscut în sat sub numele de Lae Nițului, rapsod de anvergură, făuritor de texte, născut la 10 aprilie 1877, vajnic ostaș, distins prin eroismul său în grozăviile primului război mondial de unde se întoarce schilav, sprijinit în cârje ca să-și găsească acasă boreasa, cu vreo doi trei prunci mai mult decât cu câți o lăsase la plecare, și să se stingă apoi încet, în vatra satului pe care atât de mult l-a iubit. Astăzi
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
aducătoare de ploaie. Ni se repartizau treburile. Eu eram norocoasă că mă ocupam de croșetat, tricotat, coseam flori frumoase pe pânză, bluzițe, cămășuțe, dar mai țineam și cartea pe genunchi și învățam poezii. Ce mult îmi plăcea de Coșbuc: Ești schilav tot! Un cerșetor te-ntorci acum acasă Și ce fecior frumos erai Dar oricum ești, ce-ți pasă!, Tu vei vedea iar satul tău Și casa voastră-n vale Iar biata mamă-ți va ieși Plângând în cale. Sau: Afară
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
hîrtii de zece ruble, chinuidu-se să aprindă o lumînare pe un piedestal mult prea înalt. Încercarea mea stupidă, neinspirată de a-l ajuta a dezlănțuit o sumedenie de blesteme aruncate cu gura schimonosită, însalivată a profeților pustiei, apoi cu gesturi schilave de pasăre șontorogită a continuat să aprindă lumînările una cîte una. În aceeași mînăstire am întîlnit singura icoană care m-a fascinat, de o mărime neverosimilă, o icoană a Maicii Domnului. Oriunde te-ai fi aflat în Biserică acea icoană
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
nouăzeci, cînd cu mișcarea cu pricina. Cel ce l-a nășit a fost însuși dl Virgil Măgureanu, șeful serviciului secret de pe vremea cînd dl Munteanu era bătut măr de către agenți și cînd bravul student, după atîtea snopeli, căpătase, cu trupul schilav și fața sa suptă, un aer de Crist... Dacă în țara noastră ceva continuă sau perseverează, indiferent de vicisitudini, acesta este comicul, este umorul, este subiectul etern al lui I. L. Caragiale. Dar, cum să zic, pe Caragiale îl întrecu însăși
Psiho-candidați by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16686_a_18011]
-
literară. Aceea că autorul își imaginează un scenariu posibil, căutînd apoi - și negăsind - probe documentare care să-l sprijine și să-i dea viață. Dar, cum spuneam, probele neputînd fi colectate, pentru bunul motiv că nu există, rămîne, dezgolită și schilavă, armătura scenariului prestabilit. (De regulă, în istoriografia literară se procedează invers. Probele documentare colectate și interpretate duc, dacă e cazul, la un scenariu posibil. Dar asta, par a crede unii, este o metodologie tradițională, pe care o resping cu superbie
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
așa îmi suci mâinile la spate și făcu ca să-mi pîrîiască, trosnind, osul spinării. Acum văzui că nu mai e de glumă! Așa mă spăriai încît scosei un țipăt, socotind că mi-au frânt mijlocul, gândii că m-au lăsat schilav. Dar frământătorul meu, mulțumit de isprava sa, lăsă această lucrare și se apucă de alta: începu să-mi strivească, să-mi frământe brațele, picioarele, mușchii, rănichii, cu o îndemînare de minune. Aceasta ținu ca un sfert de ceas și apoi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
care ieșeau dezordonat din buzunarul necunoscutului, risipindu-se printre frunzele de nuc, i se cuveneau ei, într-un fel. Găsind că așa e firesc, se apucă să le tezaurizeze după străvechea metodă a inconștientului furtișag. Socoti, iarăși, în mintea ei schilavă, că nu se cădea să-l scoale pe ghiorlanul anonim din cuibarul pe care-l împărțiseră, fără să știe, în noaptea geroasă, ambii astrucați sub înveliș de omăt și în vânzoleală de frunze uscate sub ei. Firește că, în scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să‐ i spun o vorbă‐n poartă; și dacă tac, îi vin călduri, să moară! Să vezi tu mamă‐njurături? Că ea cu Mă‐sa‐ s, zece guri! Din Fire de tort, pag. 80‐83 RUGĂMINTEA DIN URMĂ ( Fragment ) Ești schilav tot! Un cerșetor Te‐ ntorci acum acasă, și ce fecior frumos erai? Dar oricum ești, ce‐ ți pasă! Tu vei vedea iar satul tău și casa voastră‐n vale, și biata mamă‐ ți va ieși Plângând în cale. 109 Iar
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
în jurul ei, a pus piatră, i-a făcut și popii casă alături, înaltă și arătoasă, cu scări și gard de zid. 132 Primăvara au venit pictorii s-o împodobească. Erau doi tineri cu bărbi și fețe lungi, osoase, galbeni și schilavi. Aveau haine peticite și rupte, murdare de culori. Au deschis ușile, biserica, goală, fără pardoseală, mirosea a tencuilă proaspătă și avar. O umezeală rămasă de cu iarnă se simțea din pereți. Prin ferestrele turlelor întră lumina veselă a soarelui. Au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
umbla pe uliță, sprijinit într-un toiag, îmbrăcat în blană de lup, urla și scheuna, mârîia..., se întărâta ca lupii; gemea, plângea, ridica gura în sus către cer ăuind, de te cuprindea frica, dar și mila și jalea văzându-l... Schilav, de șale îndoit și cu un singur ochi, așa cum a scăpat cu viață de sub grinzile casei în flăcări căzute peste el, era chiar înfricoșător. Îți trebuia tărie să-l vezi, cum ochiul acela adânc și cenușiu, care nu se mai
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]