10 matches
-
cu un scaun și un bufet, iar pe dușumea un covor oarecare, se vedea: „casă de oameni săraci”, apoi furăm poftiți - deschise ușa aceeași femeie - în odaia din stângă. Era o cameră luminoasă, soarele pătrundea prin două ferestre cu lemnul scrijelat, vopseaua - în parte căzută. În dreptul ușii un pat de alamă, obișnuit la vremea aceea. În pat, sub o cuvertură roșie și cearșaf alb, curat, schimbat, cred, anume pentru venirea noastră, stătea o femeie bolnavă. Împlinea în anul acela patruzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
îngerul meu păzitor îmi spuse: -Plecăm spre Spania. Ținta noastră este Barcelona. Aici te-ai născut tu. Să ne oprim la cimitir. Eram în fața unui mormânt de pământ, având grilaj și lespede de căpătâi construite din piatră de granit, având scrijelate adânc următoarele date: CRISTIAN BONAROTI CAVALER *1600+1700 Acesta ești tu în viața anterioară acesteia pe care o trăiești acum. Religie, catolic. Starea socială-sărac. Te-ai născut într-o familie de împletitori de coșuri din nuiele, artizani săraci. Tu ai
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
paradoxal, defectul devenind în context calitate. Monologul Mithridate, scris către apusul vieții, poate fi citit ca o confesiune în care M. poetizează în jurul propriei ratări: „Otravă simt pe-ntregul cer al gurii,/ Mi-i limba străpezită de veșnic ulcerat/ Și scrijelat încet de unghia torturii/ Mă sting sub clopotul îndurerat.// Ca pe femeia stearpă-a întâmplării,/ M-a legănat viața-n dezmierdări/ Și m-a zvârlit la țărmul înserării,/ Crispat de țipătul atâtor încordări.[...]// Cu aripi frânte vulturii din mine/ S-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288013_a_289342]
-
sumbră a devenirii noastre, pe treapta caricatural jalnică unde aniversarea poetului fusese împinsă de către dictatură, în ianuarie 1989. Și inscripția de pe tablou, în chiar ziua vicleimului oficial, rememora un întreg cutremur lăuntric, - o nebuloasă de întuneric, pe care citeai, dur scrijelată, trimiterea la Eminescu: „plânsu-mi-s'a" - aleanul românesc ajuns insuportabil suspin al elementelor. Talentul lui Flondor nu e acela al unui justițiar pornit să pedepsească aprig. Însă resursele sale, desenul, oricât de palid schițat, zvâcnind ca un lasou în stare de
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
clipei în casa de lemn pocnind din toate încheieturile și din toate fibrele cînd lumina întîrzie prea mult pe suprafața-i lucioasă înfiorată de sfiiciunea goliciunii imaculate a gîndului care prea mult adastă-n contemplare și nici un semn nici o literă scrijelată nu trădează interioru-i devastat de viziuni precare doar prin colțuri umbrite de spaimă se aciuiază demonii închipuirii ca niște fantasme din trecutul fugar. Pericol de moarte poezia prin inoculare sub limita sublimă a sensului hașurat prin coduri de bară care
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
de vorbă cu câinele și Grivei nu-l mușcă, îl cunoaște și-l ascultă. ...Un ciocănit nervos în stâlpul porții și încercarea de a o forța au atras mânia paznicului patruped al curții. Lătrături pline de reproș și ură, lemn scrijelat de dinții, puternici încă, ai animalului. Nenea Fănică se-ndreaptă spre poartă. “Bună dimineața” “Bună să vă fie inima” “Aici stă Dumitru Alexandrescu?” “Apăi, aici o sta, da’ dumneavoastră cine sunteți și ce treabă aveți cu el?” “Vreți să-l
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
1. Încolo, frații mei, bucurați-vă în Domnul. Mie nu-mi este greu să vă scriu mereu aceleași lucruri, iar vouă vă este de folos. 2. Păziți-vă de cîinii aceia, păziți-vă de lucrătorii aceia răi; păziți-vă de scrijelații aceia! 3. Căci cei tăiați împrejur suntem noi care slujim lui Dumnezeu, prin Duhul lui Dumnezeu, care ne lăudăm în Hristos Isus, și care nu ne punem încrederea în lucrurile pămîntești. 4. Măcar că eu aș avea pricină de încredere chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
Omul de serviciu îl trimise de la Ana la Caiafa, și el ameți de atâta gălăgie, numărând treptele. Odăile în care intra erau pline de dosare și aerul cenușiu și stătut mirosea a tutun prost și a hârtie veche. Deasupra birourilor scrijelate, nevopsite, ardea un bec galben. Lumina de afară părea și mai ștearsă. Așteptă în câteva locuri la ușă. Funcționarii aveau fețe încordate, ochelari mari, legați cu șireturi și mânecuțe de satin lucios până la coate. Lui i se păruse că oamenii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu un scaun și un bufet, iar pe dușumea un covor oarecare, se vedea: „casă de oameni săraci”, apoi furăm poftiți - deschise ușa aceeași femeie - În odaia din stîngă. Era o cameră luminoasă, soarele pătrundea prin două ferestre cu lemnul scrijelat, vopseaua - În parte căzută. În dreptul ușii un pat de alamă, obișnuit la vremea aceea. În pat, sub o cuvertură roșie și cearșaf alb, curat, schimbat, cred, anume pentru venirea noastră, stătea o femeie bolnavă. Împlinea În anul acela patruzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
prea lungă, fugind de noi, când iar/ Pândește ceasul galben al toamnei, timpul treaz,/ Când seara prea mâhnită pe cataligi coboară." Ca și Alexandru Andrițoiu, Ion Brad este o structură romantică, fără să fie însă fantezist, versurile lui sunt parcă "scrijelate", stilizările ne trimit la un anume hieratism, chiar la prețiozități descoperite în încercarea de "a reface", cum spune Petru Poantă, tradiția: "Prea ostenite se fac/ Pădurea răsturnată în ochiul unui lac/ Cu ascunzișuri clare din care nu mai vine/ Nici un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]