40 matches
-
căi se dobândea acces către cea mai înaltă formă de cunoaștere: teologia. Cartea la rândul său nu se mai limitează la forma ruloului de papirus, ci trece la codexul de pergament, mai ușor de manevrat. Cărțile sunt copiate în ateliere (scriptorii) și împodobite cu miniaturi, circulând în cadrul manăstiresc dar putând ajunge și la laicii bogați. „Crestinismul presupune mistica de altadata a antichității, dupa cum germenul plantei isi presupune solul”. De aici, legatura - fireasca, organica - cu misteriile Antichitatii: legatura, precizează Steiner, ce
ANTICHITATEA VERSUS CREŞTINISMUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Antichitatea_versus_crestinis_ion_ionescu_bucovu_1385218383.html [Corola-blog/BlogPost/347241_a_348570]
-
căi se dobândea acces către cea mai înaltă formă de cunoaștere: teologia. Cartea la rândul său nu se mai limitează la forma ruloului de papirus, ci trece la codexul de pergament, mai ușor de manevrat. Cărțile sunt copiate în ateliere (scriptorii) și împodobite cu miniaturi, circulând în cadrul manăstiresc dar putând ajunge și la laicii bogați. „Crestinismul presupune mistica de altadata a antichității, dupa cum germenul plantei isi presupune solul”. De aici, legatura - fireasca, organica - cu misteriile Antichitatii: legatura, precizează Steiner, ce
ANTICHITATEA VERSUS CREŞTINISMUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Antichitatea_versus_crestinismul_ion_ionescu_bucovu_1359122853.html [Corola-blog/BlogPost/359363_a_360692]
-
în Octoihul lui Macarie , p.525 ,documente consemnate și în Bibliografie selectivă a cărți.Aceste tipărituri ale ieromonahului Macarie ,așa cum specifică autorul,au constituit n o sursă de inspirație pentru copiștii manuscriselor din secolul al XVI-lea , care activau în scriptoriile mănăstirești sau laice din cele două principate românești. Acestea, de exemplu, Liturghierul lui Macarie de la 1508, au circulat în nenumărate copii manuscrise, până în secolul al XVII-lea . 2 Remarcăm că litera și ornamentele cărților ieromonahului Macarie erau mult superioare în comparație cu
ARHIM. VENIAMIN MICLE IEROMONAHUL MACARIE-TIPOGRAF ROMÂN( 1508-1512) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Arhim_veniamin_micle_ieromonahul_macarie_tipograf_roman_1508_1512_.html [Corola-blog/BlogPost/356698_a_358027]
-
lombarzi - "entrelac"-ul; la irlandezi - spirala; la bizantini - arabescul (împrumutat din arta sasanidă); la germani - ornamentația bazată pe teme animaliere.. În anluminură, planul textual este articulat figural, iar cel figural are valori scripturale. Încă din secolele timpurii ale creștinismului, copiștii scriptoriilor monastice erau însoțiți de miniaturiști și anluminatori, pentru a reprezenta figuri sau episoade exemplare ale Evangheliilor. În mănăstirile irlandeze și anglo-saxone, textele anluminate debutează în anii 650-800 cu monograme ornamentale.
Anluminură () [Corola-website/Science/321204_a_322533]
-
deoarece cercetătorii din secolul al XIX-lea aveau o tendință de a le data mai vechi decât a putut fi stabilit. Cercetările s-au ocupat și cu locul în care au fost scrise, ajungându-se la concluzia că existau 7 scriptorii importante: Winchester, Exeter, Worcester, Abingdon, Durham, și două case din Canterbury, Christ Church și St. Augustine. O altă temă a cercetărilor a fost identificarea dialectelor regionale care au fost folosite; au fost 4 dialecte: cel din Northumbria, cel din Mercia
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
de România, atât de Prut cât și de bolșevicii lui Stalin, „eliberatorul popoarelor”. Pentru prima dată În istorie, limba română a fost pusă oficial la locul de cinste care i se cuvine, ca „temelie” a națiunii române. Până la urmă, noi, scriptorii din Asociația Canadiană a Scriitorilor Români am hotărât să celebrăm eveni mentul pe 31 august alături de Eminescu nostru, În Piața României de la Montreal. Cum să-l lăsăm singur pe Eminescu și să ne Închidem Într-o sală oarecare, ca la
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_383]
-
conștientizează absența intențiilor literare pe care le au scriptorii genurilor biograficului. Dar, constatând că finalizările tipărite (în timpul vieții sau postum) prezintă fructuoase, și deloc neglijabile, elemente literare, le aduce să funcționeze sub lumina ficțiunii. Ca orice autor de literatură prozastică, scriptorii în cauză au apelat la imaginar cu încredere, vizând chiar o rezultantă estetică. De aceea, lectorul interesat poate purcede la o ordonare a materialului actual pe specii convenite, stabilindu-și singur gradul de informație dorit, precum și deciziile de a redacta
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
sunt înscriși spre pomenire boieri cu cele mai înalte ranguri, cu membrii familiilor lor, ceea ce arată importanța mănăstirii ca fiind unul dintre cele mai importante lăcașuri de cult ale Moldovei pe parcursul secolelor XV-XVIII. În 1490 la Voroneț se fondează o scriptorie în care erau copiate cărțile necesare oficierii slujbei religioase, cel mai bun exemplu fiind copierea unui Tetraevanghel de la 1490 de către călugărul Pahomie, din partea locului. Se consideră că aici a fost înființată, ca și la alte mănăstiri, o școală de slavonie
Mănăstirea Voroneț () [Corola-website/Science/298619_a_299948]
-
moment a unei civilizații urbane suficient de complexe, ca și înființarea universităților cu aproape două secole înainte. În urma cercetărilor istorice din ultimii ani, Evul Mediu nu mai este considerat drept o epocă întunecată, lipsită de creativitate culturală. Datorită așa-ziselor ""scriptoria"" din mănăstirile medievale se păstraseră exemplare în limba latină din scrierile autorilor greci sau romani, ca Aristotel și Thucydide, Virgiliu, Seneca, Cicero și Ovidiu. Scriptoria mânăstirilor nu erau însă, nicicum, unicele locuri în care s-au copiat scrieri mai vechi
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
nu mai este considerat drept o epocă întunecată, lipsită de creativitate culturală. Datorită așa-ziselor ""scriptoria"" din mănăstirile medievale se păstraseră exemplare în limba latină din scrierile autorilor greci sau romani, ca Aristotel și Thucydide, Virgiliu, Seneca, Cicero și Ovidiu. Scriptoria mânăstirilor nu erau însă, nicicum, unicele locuri în care s-au copiat scrieri mai vechi sau mai recente în perioada dificilă a Evului Mediu: în ciuda obstacolelor au existat continuu copiști, anticari și vânzători de cărți, așa cum știm din mărturiile lui
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
spre mânăstiri din partea unor persoane private (practică despre care amintește și F. Somner Merryweather în "Bibliomania"), bibliotecile personale ale acestora conținând și lucrări ale autorilor clasici, decât datorită muncii de copiere a operelor de literatură latină efectuată de călugări în scriptoria: în perioada cuprinsă între înființarea primei mânăstiri creștine și până spre finele secolului al XII-lea, istoricul american William Birney n-a reușit să găsească numele niciunui călugăr copist menționat pentru copierea de literatură latină, iar Merryweather, autor deja amintit
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
călugăr copist menționat pentru copierea de literatură latină, iar Merryweather, autor deja amintit și care s-a aplecat cu multă simpatie asupra tagmei călugărești, nu menționează nici el vreunul care să fi trăit și copiat literatură latină până în anul 1178. Scriptoria mânăstirilor erau, de altfel, locurile unde se copia literatura religioasă necesară clerului creștin, iar faptul semnificativ că în mod sistematic căutătorii renascentiști de manuscrise de literatură clasică în limba latină spun că nu le-au găsit în bibliotecile mânăstirilor explorate
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
creștin de inspirație anglo-saxonă și-a pus amprenta pe specificul național franc de la curtea lui Carol cel Mare. În această înflorire culturală vechile mănăstiri din jurul Rinului (ca Luxeuil, Corbie, Tours, Reichenau, St. Gallen, Lorsch, Reims, Aachen, etc) și-au organizat scriptoria și armaria dedicate copierii manuscriselor valoroase. Carol cel Mare și-a creat o bibliotecă alcătuită din cele mai frumoase manuscrise și a dăruit multe altele. În testamentul întocmit de el în 811, prevedea vânzarea cărților din biblioteca personală iar sumele
Codex Aureus () [Corola-website/Science/298594_a_299923]
-
o perioadă în care bibliotecile se dezvoltă cu precădere pe lângă centrele monahale ale creștinătății. Ca și în perioada antică, necesitatea primară era legată de existența cunoașterii scrise și pentru a împlini cerințele de educație a preoților, în mânăstiri exista un „scriptoria” ca parte funcțională a unei adevărate biblioteci. În anul 529 d.Cr. Sfântul Benedict înființează ordinul cu același nume, care își conducea activitatea după un cod strict care specifica ca și îndatorire, printre altele citirea și copierea cărților. Cultura greco-latină s-
Istoria bibliotecilor () [Corola-website/Science/337531_a_338860]
-
Vechiului Testament, aminteam că anumite litere arătau asemănător cu litere ale aceluiași alfabet folosit în altă regiune sau în altă perioadă de timp; această similitudine conducea în mod evident la greșeli de copiere. 2. Am amintit deja de practica din scriptorii de a dicta textul unui manuscris mai multor scribi. În astfel de împrejurări, se puteau întâmpla două lucruri: fie scribul auzea un cuvânt, în timp ce lectorul pronunțase un cu totul alt cuvânt, fie auzea cuvântul corect, dar, din cauza neatenției, îl scria
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
sacre. În Germania, această mișcare artistică și literară va fi continuată în secolul al X-lea de primii trei Otton; mănăstirile din Korvey, Fulda, Reichenau, Saint-Emmeran de Ratisbonne, Lorsch, Echternach, Saint-Maxim de Trčves cunosc o activitate intelectuală intensă. Printre alte scriptoria importante ale epocii, să le menționăm pe cele din Bobbio, Verona, Benevento, Monte Cassino, în Italia, cele din Canterbury, Durham, Winchester și York în Anglia, cele din Silos și din Ripoll în Catalonia. În Franța, invaziile normande din secolele al
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
el aparținea unei mănăstiri sau biserici. Cîțiva scribi au lucrat, în secolele al VIII-lea și al IX-lea, și în palatele regale sau pentru persoane de vază, dar cu intermitență; poate au rămas și cîțiva copiști izolați în Italia. Scriptoria erau numeroase, dar de importanță și dimensiuni variabile. Cum manuscrisele medievale nu aveau adresă, atribuirea lor unui anumit scriptorium se bazează pe datele unei aprecieri delicate și care adesea nu furnizează decît probabilități. Realizarea cărților se făcea sub conducerea unui
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
era mai curînd Trčves decît Aix-la-Chapelle și de unde provine Evangéliaire de Godescalc. Pe Rinul superior, scriptorium-ul de la Saint-Gall este activ și influența irlandeză este puternică. După epoca lui Carol cel Mare, centrele artistice se deplasează din Franța, în care multe scriptoria sînt distruse de invaziile nomade, spre Germania primilor trei Otton. În afară de Fulda, cea mai mare parte a atelierelor se regrupează în regiunile renană și danubiană. Se disting patru școli renane: cea din Reichenau, care a preluat ștafeta de la Saint-Gall; școala
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
de Echternach; școala din Renania Mijlocie (Alsacia, Palatinat) a cărei operă celebră, Hortus deliciarum, a fost distrusă în 1870; școala souabă. Se cunosc și două școli danubiene, cele din Regensburg și Salzburg. În Franța, abațiile își revin după invaziile normanzilor. Scriptoria au o producție variată, marcată de diverse influențe exterioare. Se distinge o contribuție engleză în abațiile din nord (Saint-Bertin de Saint-Omer, Saint-Vaast de Arras, Anchin, Marchiennes), pe care le domină Saint-Amand prin originalitatea și fecunditatea artiștilor săi, și în cele
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Codicele ornate cu miniaturi sînt încă rare, iar decorațiile cele mai originale se găsesc în sulurile din Exultet, care îi serveau diaconului în timpul nopții pascale; principalul scriptorium era cel din Monte Cassino. În Anglia romană, principalele centre de miniatură sînt scriptoria din Winchester, Saint-Albanm, aproape de Londra, Cantesburry, Bary Saint Edmunds și Peterborought, unde au fost executate biblii frumoase, psaltiri, apocalipse. De la cucerirea Angliei de către normanzi, legăturile cu continentul au devenit mai strînse; influența engleză este foarte puternică în scriptoria din Burgundia
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
miniatură sînt scriptoria din Winchester, Saint-Albanm, aproape de Londra, Cantesburry, Bary Saint Edmunds și Peterborought, unde au fost executate biblii frumoase, psaltiri, apocalipse. De la cucerirea Angliei de către normanzi, legăturile cu continentul au devenit mai strînse; influența engleză este foarte puternică în scriptoria din Burgundia, mai ales la Cîteaux, cu Etienne Harding, în timp ce francezul Mathieu Paris, cel mai celebrul miniaturist englez al secolului al XIII-lea, va conduce scriptorium-ul din Saint-Alban. Miniatura romană prezintă în desen aceeași stilizare ca și sculptura epocii. Fondurile
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
a căror materie, pergamentul, avea tendința să se miște. Aceste scînduri erau acoperite cu piele de vițel, vacă sau scroafă și cu puține ornamente. Cărțile erau legate și în stofă. 5. Bibliotecile. Principalele biblioteci se găseau în mănăstirile ale căror scriptoria erau aproape singurii producători de cărți. Existau și cîteva biblioteci laice, adunate de regi sau de personalități; preoții și episcopii aveau colecții personale; simplii clerici sau călugării dețineau ei înșiși cîteva volume, uneori mai multe. Toate aceste colecții particulare aveau
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Perioada laică 1. Producerea și difuzarea cărții. La sfîrșitul secolului al XII-lea și în cursul secolului al XIII-lea are loc o transformare în producerea și difuzarea cărții. Abațiile încetează să mai fie singurele centre ale vieții intelectuale și scriptoria lor nu mai produc decît manuscrise liturgice și lucrări de studiu pentru propriul uz. Care sînt motivele acestei mutații? Distruse de invazii, orașele Apusului nu mai strîng în interiorul zidurilor lor decît o populație restrînsă și o activitate limitată la nevoile
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
mai există nici cerere, nici ofertă, nici o organizație comercială de producție și de difuzare a manuscriselor. Ceea ce rămăsese din viața economică se refugiase în aglomerațiile rurale: în moșiile merovingiene și abații. Viața intelectuală se izola în aceste abații; bibliotecile și scriptoria lor satisfăceau nevoile comunităților respective, iar difuzarea scrierilor timpului nu ieșea deloc din circuitul închis al lumii monastice. De aceea este numită perioadă monastică această epocă a istoriei cărții. O dată cu evoluția favorabilă a comunității, renașterea urbană se afirmă chiar de la
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
emisari în Apus, la Veneția și la Roma, la papa Leon al X-lea, dorind să devină aliat al occidentalilor în expedițiile împotriva turcilor. Domnia lui este un reper fundamental și pentru mersul alcătuirilor culturale la români. A sprijinit tiparul, scriptoriile, pe cărturari. A fost unul dintre cei mai însemnați ctitori de biserici din istoria românilor și un mare protector al ortodoxiei. Domnia lui se va transforma în model și în temei pentru edificarea mitului dinastic al Basarabilor. A murit probabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]