408 matches
-
măicuța mea, tu ești un fum la geam în astă seară și între-tai drumul cu drum spre casa din ulcioară, e toamnă și prin parcuri reci și încărcate în brumă cu umbra ta încet petreci timpul meu ce mi se scurmă, calc, iar pe cărări de toamnă prin parcul plin de trandafiri tu, unde ești măicuță - mamă când ani-mi intră în amintiri, și lacrima încet o șterg când ea vrea ca să cadă iar anii mei tăcuți se pierd prin ultima
PE MALUL APEI de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 by http://confluente.ro/stejarel_ionescu_1473448341.html [Corola-blog/BlogPost/375913_a_377242]
-
-te și tu pe la jeni îmi spune soră-mea care o vizitează a treia oară săptămâna aceasta o spală o hrănește îi pune pansamente cum n-a făcut pentru nimeni niciodată degeaba moartea s-a ascuns bine de bisturiu duhnește scurmă în jeni cum ar căuta după viață nici ea nu mai găsește decât un licăr jeni e frumoasă are părul lung blond așa ca lanul copt din spatele casei ei la anul nu va mai fi aici să-l picteze jeni
DOUĂ VIEȚI ȘI DOUĂ MORȚI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 by http://confluente.ro/violeta_deminescu_1468873214.html [Corola-blog/BlogPost/373594_a_374923]
-
mea genială și a revenit printre noi. - Gata, copii? Mai aveți orceag? - Aproape l-am terminat, am afișat noi zâmbete luminoase de bucurie. - Cum așa? Pe o suprafață așa de mică ați semănat atât de mult? Ia să vedem! A scurmat pământul greblat și ne-a dovedit prosteasca șmecherie. - Cine v-a spus să faceți asta? Toți au tăcut, dar câțiva mi-au aruncat priviri piezișe și domnul Arsu a înțeles. - Deci, tu ești deșteptul cu invenția! Ar trebui să te
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1458223439.html [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
reîncepi - de câte ori îl mântui...// Și-oricât ar fi de grea această normă,/ Și-oricât ar fi de greu deznodământu-i,/ Să nu se vadă munca ta enormă!’’. Iată acum care-s terținele corespondente din volumul lui Theodor Răpan: ,,Plânsu-m-au iambii? Corbii scurmă-n Lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide.// Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide...’’. Rimelor destul de ,,nababe’’ ale lui Victor Eftimiu: labe-silabe-slabe-nababe, valul-madrigalul-teatralul-finalul, veșmântu-i-mântuideznodmântu-i, respectiv, formă-normă-enormă
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-albumul-liric-fiind-365-1-iconosonete-de-theodor-rapan/ [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
n.n. înțelegem că, în locul lui Dumnezeu, poetul nostru va scrie Necuprinsul...). Prin efectul muzical intrinsec, aliterația capătă virtuți de armonie imitativă. Catrenul următor redimensionează cavalcada trubadurului aflat ,,în Marea Trecere’’: De noapte mă feresc, iubirea-mi crește,/ Zodii de apă scurmă Neatinsul,/ Voi măcina cuvinte, sunt învinsul:/ Secunda zace-n taină, se smerește!’’. Ar fi fost de preferat ca nu secunda să se smerească, versul putând fi caligrafiat astfel: ,, Secunda zace-n taină, mă smerește’’. Capitolul titrat III. Mărțișor este subintitulat
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-albumul-liric-fiind-365-1-iconosonete-de-theodor-rapan/ [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
Groparul, de-ntristare, nu mai vine!// Ce mort frumos voi fi întru vecie!/ Țărâna rimelor mă va înghite/ Slujindu-te pe tine, Poesie!// Zălog etern al Clipei ostenite/ Fi-vor doar lacrimile unor urme/ În care nici Uitarea n-o să scurme...”. Salutând cea de-a 18-a apariție editorială a remarcabilului poet Theodor Răpan, nu ne sfiim să mărturisim că sonetele sale - tocmai prin perfecțiunea tehnică a lor, inumană! - pot stârni o reacție inversă, pornind de la impresia de sațietate, sufocare, până la
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-albumul-liric-fiind-365-1-iconosonete-de-theodor-rapan/ [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
la Raiul în care vin s-or face; Cocori și alte păsări fac planuri de plecare Spre țări scăldate-n vară, în verde și în pace. Pe câmp se strâng recolte și se ivesc ogoare: Îi scarpină spinarea și-l scurmă inși - o droaie; Deși se-abat vântoase, afară încă-i boare, Încă mai dorm șopârle întinse pe pietroaie. Frunzișul cald și moale, ca pletele iubitei, Se-agită și vibrează la orice adiere; Sub cerul de alamă - în nuanțele piritei - Își
NICOLAIE DINCĂ by http://confluente.ro/articole/nicolaie_dinc%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
jind la Raiul în care vin s-or face;Cocori și alte păsări fac planuri de plecareSpre țări scăldate-n vară, în verde și în pace.Pe câmp se strâng recolte și se ivesc ogoare:Îi scarpină spinarea și-l scurmă inși - o droaie; Deși se-abat vântoase, afară încă-i boare, Încă mai dorm șopârle întinse pe pietroaie. Frunzișul cald și moale, ca pletele iubitei,Se-agită și vibrează la orice adiere;Sub cerul de alamă - în nuanțele piritei -Își
NICOLAIE DINCĂ by http://confluente.ro/articole/nicolaie_dinc%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
Port gând smerit de înzăuat iubirea,/ Pohtirea ochiului aduce știrea:/ Ah, gura sufletului nu mă minte!// Dor nepereche-mi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea.// Plânsu-m-au iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide.// Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide...” Poetul - fiind„ecou nespuselor cuvinte” - intuiește că importantă nu este materialitatea Creației
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 by http://confluente.ro/Fiind_365_1_iconosonete_de_nicoleta_milea_1392311260.html [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]
-
Scopul și durata”, formulă ideală de expediere a bunului simț”. Puiul de viperă și Terente al nostru . De la “omul cavernelor” la “ înfrățrățirea giganților” informaticii tehnologiilor de vârf și mediatice. Quantico și Langley, aparent s-au predat dar...veghează ! Arme sofisticate scurmă și aerul pe care-l respirăm iar bibicul nicăieri !... Fiecare pasager, un mic Sherolk Holmes ! Măria sa Statul și reproșurile sale binemeritate ( !). Era să câștigăm până-n 800 de dolari pe noapte dacă renunțam la cursa spre Frankfurt. Când suntem copii, geografia
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 by http://confluente.ro/La_capatul_lumii_california_.html [Corola-blog/BlogPost/341733_a_343062]
-
lichidului roșu iți inundă ochii, gura ... simți gustul metalic, iute. « Aruncă-te ... aruncă-te ... ce aștepți ? Lașule ! » « Nu asculta! Se prăbușea alunecând. Ceva îl susținea,căderea era lină. Mai jos de iadul remușcărilor nu era nimic ... vid ... Vârtejul nebun îți scurmă creștetul, dangăt de clopot, bubuituri insuportabile Spirala a smuls în calea ei ultima rămășiță de viață. Nemiloasă sfâșie din carnea și spiritul tău ... cățeaua în doliu, nesătulă. Întuneric ... întuneric de smoală ... dens, gros, cu iz greu. Dezumanizare, nepăsare.. Dublă crimă
DEZILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 by http://confluente.ro/Deziluzii_camelia_constantin_1329665286.html [Corola-blog/BlogPost/345233_a_346562]
-
pe buze cuvântul. Mi-e dor de-o atingere moale- De buze, de zâmbet, de sân-, De-un foșnet fâșneț - ca de poale Muncite de-o dragoste-n fân. Mi-e dor și de arșița mută- Vârtej care arde și scurmă, De patima noastră,-absolută, Ca flacăra cea de pe urmă. Mi-e dor de plăcerile-astrale, Când dragostea-n mreje ne ține, Gustate în brațele tale- Poteci spre cărări celestine. Mi-e dor de-nserări liniștite, Cu zumzet de flori și albine
MI-E DOR… de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1457774372.html [Corola-blog/BlogPost/352661_a_353990]
-
cât aș vrea/ să-i descojesc,/ alb și subțire,/ trupul de stea,/ până la miez,/ până la/ inima/ incendiind/ poemul-lumină,/ iubirea/cea limpezită de tină !/ Aud lebăda/ în roșul amurg -/ cântecul trecerii/ de pe urmă./ Cocorii străpung văzduhul de nea,/ fiarele urlă/ și scurmă./ Nu deslușesc fereastra,/ e troienită de vis./ Veni-va curând și-nălțarea - ori,/ poate,/ căderea-n abis? Aproape,/ departe,/ aproape,/ lebăda cântă mereu./ Sfâșie norii cei negri/ un obosit,/ prea bătrân,/ curcubeu./ Și, totuși, ninge,/ ninge cu sori/ peste sufletul
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 by http://confluente.ro/Sapte_poeme_neprohibite_cron_al_florin_tene_1367915009.html [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
în: Ediția nr. 1991 din 13 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Pasărea aceasta cu cioc de pământ cu-ale cărei pene lacrimile-mi zvânt mi-a cântat aseară despre primăvară și acum grădină-nmiresmată sînt. Cine te trimise ca să-mi scurmi în vise să-mi aduci aminte că de fapt sunt cânt, pasăre măiastră, pasăre albastră care porți în àripi cerul tot răsfrânt? Trilurile tale diamanticale mi-au pătruns în suflet și-n orice cuvânt și-ale tale-arìpe fâlfâind în clipe
PASĂREA ACEASTA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1465838277.html [Corola-blog/BlogPost/378779_a_380108]
-
Articolele Autorului Damigeană, damigeană Bucuria mea de-plină N-ai nici merit, n-ai nici vină Când e vinul pe sprânceană Cât aș vrea eu să te iert, Bucuriile păgâne Nu mai vor ca să mâne, Impecabilul deșert Și regretele iar scurmă După dramul de noroc Să te văd plină la loc Că pe urmă, că pe urmă... Referință Bibliografică: Damigeană / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 361, Anul I, 27 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru
DAMIGEANĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Damigeana.html [Corola-blog/BlogPost/351136_a_352465]
-
mea, poate să devin... iubita unui politician „cu trecere la-mpărăție” și să obțin și eu un serviciu „ca lumea!” Nicio șansă!!! Nu-mi plac celelalte galaxii, iubesc Terra, îmi iubesc locul natal, îmi iubesc grădina, pământul reavăn în care scurm cu mâinile amândouă și sădesc fire de flori, iubesc muntele, m-am născut cu roua Apusenilor pe frunte și adieri de vânt purtând în ele aroma rășinii de brad și vreau să trăiesc AICI, ACASĂ! Dar cum?!! Ei, na, voi
MĂ SIMT STRĂINĂ ÎN PROPRIA MEA ŢARĂ ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 834 din 13 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_ma_simt_s_georgeta_resteman_1365847116.html [Corola-blog/BlogPost/345882_a_347211]
-
spre alte iubiri. Întreb stelele unde ești, dar ele clipesc cu gene răsfrânte și numai vântul, hoinar ca și mine, mai șuier-un cânt care-l știu. Peste sufletul amorțit, așez pecețile nopților mele și, în lunecările dintre două anotimpuri, scurm printre cuvinte ca să găsesc strigarea dintâi. Cu gura arsă de arșița dorului, mă-nvelesc în tăceri și leagănez stelele și florile și nopțile, ca să-mi adoarmă visând. Leonid IACOB Referință Bibliografică: veghetor / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
VEGHETOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Veghetor_leonid_iacob_1391100779.html [Corola-blog/BlogPost/360322_a_361651]
-
din copac. Spre deosebire de porcul sălbatec vânat sau cel domestic crescut în cocină care se satură cu rămășițele mesei tale, tu, adică omul în general, consideri că hrănirea este un lucru secundar, de neglijat, activitate fiind doar procurarea hranei. Porcul sălbatec scurmă și găsește jir gata căzut din copac bun tocmai pentru o masă copioasă. Cel domestic așteaptă ca tu să-i umpli troaca și o faci sperând o șunculiță mare și gustoasă. Ție cine-ți pune în farfurie? Cine gătește bucatele
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1397038554.html [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
de frig sau arșiță? Nu cumva tot tu, frații tăi, nevasta sau copiii, adică familia ta, adică tovarășii tăi de viață? Tot animalul știe că spre a trăi trebuie să mănânce respectiv să aibă ce înfuleca. Obține hrana vânând, sau scurmând solul sau culegând frunze și fructe. Și tu omule, prinț sau cerșetor de-ai fi, duci ca principală activitate procurarea hranei și astâmpărarea stomacului. Nu te poți procrea dacă nu mănânci, nu poți preamări pe cel de sus dacă ți-
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1397038554.html [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
transferă la scară mică, în această fostă aerogară. Nevoia de apa și mâncare a celor de afară, nevoia după lucrurile de bază ale vieții, se repetă cu detalii șocante, la nivelul ostaticilor. “Buim într-acolo, ne lovim, chiuim, îngenunchem și scurmăm și noi, cu degetele anchilozate și unghiile rupte, prin teancuri de rufe nefolosite, truse de igiena intimă, cutii cu medicamente, jocuri electronice și pachețele în care alimentele perisabile sunt doar o masă de mucilagiu. Miroase a humus, a ciuperci comestibile
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 by http://confluente.ro/_dantela_de_babilon_o_poveste_despre_solidaritate_umana_si_schimbarea_mentalitatilor.html [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
lut, o rozâ înflorită.... III. ZBUCIUM, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017. La umbra ta, m-aplec, pădure, Cu osteneala zilelor cu brumă; M-apasă vântul, ploaia mă-ncovoaie, La geamul vieții, ciorile, îmi scurmă. Nu mai sunt copilița alintată, Nici ramu-nmiresmat de Primăvară; Sunt plânsul frunzei, lacrima uitată A unui drum ce duce către seară. Pe fruntea rece, mi se-așează Toamna, Cu norii coborâți peste pământ; Mă doare-nsingurarea și regretul, Mă doare orice
FLORINA EMILIA PINCOTAN by http://confluente.ro/articole/florina_emilia_pincotan/canal [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
catran. Întind cu teamă, mâna printre ierburi, Biet cuc stingher, căutând un cuib...și-un ram. Citește mai mult La umbra ta, m-aplec, pădure,Cu osteneala zilelor cu brumă; M-apasă vântul, ploaia mă-ncovoaie,La geamul vieții, ciorile, îmi scurmă.Nu mai sunt copilița alintată,Nici ramu-nmiresmat de Primăvară; Sunt plânsul frunzei, lacrima uitatăA unui drum ce duce către seară.Pe fruntea rece, mi se-așează Toamna,Cu norii coborâți peste pământ;Mă doare-nsingurarea și regretul,Mă doare orice vorbă
FLORINA EMILIA PINCOTAN by http://confluente.ro/articole/florina_emilia_pincotan/canal [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
EU VIN LA TINE, MAMĂ... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1722 din 18 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Vineri, 18 Septembrie 2015 Îmi stăruie în minte Cuvintele din urmă- „Eu vin la tine, mamă!” Durerea-n ele scurmă Și a plecat Poetul Pe calea lui cea dreaptă, Știa de multă vreme Că Mama îl așteaptă; Scârbit de-această lume, De tot ce-n ea se-ntâmplă, Îi auzea chemarea Zvâcnind adânc sub tâmplă... Când trupul, plin de patimi
EU VIN LA TINE, MAMĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1442549826.html [Corola-blog/BlogPost/343955_a_345284]
-
a plecat acasă lăsând în urmă jale și durere ... De acuma cui crezi că-i mai pasă să ne mângâie și să ne răsfețe ?! Privirile mai caută doar urme cu întâmplările din viața-i toată. Ce amintiri voiesc ca să mai scurme, să tulbure trăirea fără pată? Durerea-nvăluie,iar pieptul geme în chinul și oftatul neîncetat. De ce a trebuit ca EL să cheme mult prea devreme suflet bun,curat Glasul său cald venea cu alinarea la oricare necaz,sau întristare, cum pentru
IN MEMORIAM de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1454157375.html [Corola-blog/BlogPost/369946_a_371275]
-
Și noi, tovarășii tăi buni,/ Dar de ne-om prăbuși cu toții,/ Tu, Oltule, să ne răzbuni!// Să verși păgân potop de apă/ Pe șesul holdelor de aur; Să piară glia care poartă/ Înstrăinatul nost' tezaur;/ Țărâna trupurilor noastre/ S-o scurmi de unde ne îngroapă/ Și să-ți aduni apele toate/ Să ne mutăm în altă țară!// (Octavian Goga, Poezii/Publicistică. Editura Floarea Darurilor, București, 2002, p. 22) În arta populară se aprinde, ca în Icoană, sufletul Neamului cu toată bogăția sa
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1388999583.html [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]