40 matches
-
În gramatică, un verb modal, numit și verb de modalitate, verb auxiliar de modalitate, verb semiauxiliar de modalitate, verb auxiliar de mod sau verb semiauxiliar de mod este un verb abstract care exprimă prin conținutul său lexical (originar sau dobândit prin context) una din ideile de modalitate. Un astfel de verb este folosit pe lângă un verb
Verb modal () [Corola-website/Science/317827_a_319156]
-
În gramatică, un verb modal, numit și verb de modalitate, verb auxiliar de modalitate, verb semiauxiliar de modalitate, verb auxiliar de mod sau verb semiauxiliar de mod este un verb abstract care exprimă prin conținutul său lexical (originar sau dobândit prin context) una din ideile de modalitate. Un astfel de verb este folosit pe lângă un verb cu sens lexical plin pentru a indica cum vede
Verb modal () [Corola-website/Science/317827_a_319156]
-
având funcția de a indica modul, timpul, numărul și persoana acestuia: "îl a été trompé" „(el) a fost înșelat”, "je serai puni(e)" „voi fi pedepsit(a)”. Gramaticile limbii franceze iau în seamă și un numar de așa-numite verbe semiauxiliare, care se asociază cu infinitivul verbului principal. Astfel se formează construcții numite perifraze verbale. Principalele verbe semiauxiliare sunt "aller" (sens plin „a merge”), "venir" (sens plin „a veni”) și "faire" (sens plin „a face”). Primele două servesc la formarea unor
Verb auxiliar () [Corola-website/Science/317536_a_318865]
-
fost înșelat”, "je serai puni(e)" „voi fi pedepsit(a)”. Gramaticile limbii franceze iau în seamă și un numar de așa-numite verbe semiauxiliare, care se asociază cu infinitivul verbului principal. Astfel se formează construcții numite perifraze verbale. Principalele verbe semiauxiliare sunt "aller" (sens plin „a merge”), "venir" (sens plin „a veni”) și "faire" (sens plin „a face”). Primele două servesc la formarea unor timpuri ale indicativului: Verbul "faire" folosit la orice formă verbală formează o construcție numită factitiva, care exprimă
Verb auxiliar () [Corola-website/Science/317536_a_318865]
-
été hué" devine "On a hué l’orateur", care în română se traduce tot cu pasivul sau cu „Lumea l-a huiduit pe orator”. Altă construcție pasivă se formează cu verbul "faire" (sens deplin „a face”) folosit ca așa-numit „semiauxiliar” la forma reflexivă și infinitivul verbului care poartă sensul lexical deplin. În aceasta poate fi prezent și agentul. Exemplu: "L’orateur a été hué par la foule" → "L’orateur s’est fait huer par la foule". Și "voir" „a vedea
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
totul se vinde sub același acoperiș, în hipermarketuri”. Tradițional nu se consideră o diateză aparte, dar în franceză există și o construcție factitivă, cu care se exprimă faptul că subiectul pune altă persoană să efectueze acțiunea. Aceasta are ca verb semiauxiliar tot "faire". Exemplu: "Il fait laver sa voiture" „Pune să i se spele mașina”, „Își dă mașina la spălat”. Și în această construcție "faire" poate fi de formă reflexivă, cu pronumele reflexiv CI ("Il se fait laver les cheveux" „Pune
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
predarea lecțiilor de scris-citit, Gî, XIV, 1963, nr.690, p.3. [18] MINISTERUL îNVĂȚĂMÎNTULUI, Programa de limba română (Gramatică și lectură literară) pentru clasa a VII-a a școlii de 8 ani, București, 1963. [19] NEDIOGLU, GH., Despre importanța verbelor semiauxiliare, în Rev.Ped., XII (1963), nr. 7. [20] NICOLAESCU, M., Probleme ale predării limbii romîne în discuția cadrelor didactice, Gî, XIV, 1963, nr.708, p.1. [21] OPRESCU, MIHAIL, Mai multă atenție explicațiilor [despre definițiile gramaticale și despre exemple în
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
clasa lexico-gramaticală la care aparțin, nu se mai înscriu în relații sintactice și nu mai realizează funcții sintactice. Acești termeni intră în clasa morfemelor (verbe auxiliare etc.) sau în clasa auxiliarelor sintactice în exprimarea unor categorii lingvistice mai largi (verbe semiauxiliare, adverbe de modalitate etc.), constituenți autonomi ai sistemului de semne gramaticale, coexistând alături de sistemul de semne lexicale în organizarea și funcționarea sistemului semiotic al limbii. Din punct de vedere deictic, clasele lexico-gramaticale își accentuează identitatea specifică, fie prin poziția lor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-aș și n-am cui , / Închinare-aș murgului.”, „Plecat-am nouă din Vaslui / Și cu sergentul zece.” (V. Alecsandri). În afara mijloacelor de natură morfologică, sensurile gramaticale se exprimă și prin mijloace fonetico-prozodice (morfeme suprasegmentale) și sintactice: topica și modalizatorii (verbe semiauxiliare și adverbe de modalitate). Dintre morfemele suprasegmentale, intonația exprimă cazul vocativ, redundant, concomitent cu dezinența specifică: „Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita?” (M.Eminescu, I, p. 127) sau anulând omonimia cu nominativ-acuzativul: „Din valurile vremii
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a III-a a indicativului prezent, la verbe de tipul I de flexiune: cântă (prezent)/cânt° (perfectul simplu). Topica anulează omonimia nominativ-acuzativ în flexiunea substantivului determinat prin articol definit: Studentele (nominativ) iubesc studenții (acuzativ) / Studenții (nominativ) iubesc studentele (acuzativ). Verbele semiauxiliare 8 exprimă - modalitatea: „Am fost totdeauna surprins că nu pricep curent limba arabă. Trebuie s-o fi uitat.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 65), - aspectul: „S-asculte orice gură ce-ar vrea ca să mă râdă,/Puteri să puie-n brațul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la nivel morfologic, mai ales, dar și la nivel sintactic), își pierd capacitatea predicației. Prin specificul poziției și funcționării lor în planul expresiei și în planul semantic al enunțului sintactic, verbele nepredicative se disting în două subclase: • verbe copulative • verbe semiauxiliare Verbe copulative Noua ediție a Gramaticii Academiei integrează verbele copulative în categoria verbelor predicative, indiferent de planul lor semantic.Esențial pentru realizarea predicatului enunțării ( din interpretarea autorilor acestei ediții), fiind purtători ai indicilor de predicație, verbul copulativ este numit operator
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantica substantivului semn din structura temei verbale, este verb copulativ lexico-gramatical, introducând în sintagma pe care o condiționează, sensul de „semnificație”, “înțeles”: „Arald, ce însemnează pe tine negrul port Și fața ta cea albă ca ceara, neschimbată?” (M. Eminescu) Verbe semiauxiliare Gramatica Academiei (ediția 1963) ia în discuție o singură categorie de verbe semiauxiliare, pe care le numește verbe auxiliare de modalitate și le definește ca „mijloace lexicale de redare a modalității, dintre care unele se caracterizează și prin anumite trăsături
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintagma pe care o condiționează, sensul de „semnificație”, “înțeles”: „Arald, ce însemnează pe tine negrul port Și fața ta cea albă ca ceara, neschimbată?” (M. Eminescu) Verbe semiauxiliare Gramatica Academiei (ediția 1963) ia în discuție o singură categorie de verbe semiauxiliare, pe care le numește verbe auxiliare de modalitate și le definește ca „mijloace lexicale de redare a modalității, dintre care unele se caracterizează și prin anumite trăsături gramaticale specifice”. (Vol.I, p. 204) Unele din aceste verbe sunt înscrise între
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și în interpretarea predicatului complex în structurile în care funcționează ca „ operatori modali” (Ion poate/trebuie să plece.) (p.255 ș.u.). Nici în interpretarea verbelor de aspect, nici în interpretarea verbelor modale, nu se face distincție explicită între verbe semiauxiliare (cu flexiune redusă la maximum în ceeea ce privește categoriile predicativității) și verbe predicative.Exemplele cu care se ilistrează cele două clase de verbe relevă aceeași nediferențiere: structuri cu operator aspectual: Ion în cepe să învețe., Casa stă să cadă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
255), structuri cu operator modal: Ion trebuie/ poate să plece., Era să se întâmple. (Ibidem). În același timp, se recunoaște pentru unele structuri - structuri în care sunt incluse, însă, deopotrivă și verbe de aspect și de mod într-adevăr verbe semiauxiliare și, ca atare nepredicative, dar și verbe modale predicative - imposibilitatea de a delimita „ componentele structurale”, când e de preferat „ soluția ansamblului” (Copiii trebuiau să plece., Copiii erau să cadă.), „stabilirea funcțiilor sintactice ale componentelor subordonate” nu este posibilă ( Casa stă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sanscrita. Nepredicative sunt numai variantele acestor verbe (sau ale unora din aceste verbe), modale și de aspect, prin sensul lor lexical de bază: Trebuie să fie bolnav, de n-a venit. Poți răci dacă nu te îmbraci mai gros. Verbele semiauxiliare 9 constituie o categorie intermediară între verbele auxiliare (morfeme ale unor moduri și timpuri compuse) și verbele predicative. Intră în structura predicatului dar, de fapt, nu ca auxiliare ale predicației, ci ca instrumente ale unei categorii sintactice mai largi, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sa de a realiza opoziția afirmativ-negativ; o construcție precum „Nu trebuie să fie bolnav” nu este posibilă decât în cazul valorii și funcției predicative a verbului a trebui, întrebuințat cu sensul său fundamental și cu întreaga lui capacitate flexionară. Verbul semiauxiliar a trebui se construiește cu conjunctivul, prezent: „Trebuie să sosească acu, că-i dus de azi dimineață” (D. Zamfirescu) și perfect: „Trebuie să fi fost tot ea, prietena tânără, care nu uita pe cei ce nu mai sunt.” (D.Zamfirescu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cât pe ce erai să mă gâtui, jupâneșico.” (I. Creangă) Verbul A AVEA Este sinonim verbului a fi în exprimarea sensurilor de • irealul: Aveam să cad. • potențialul: I l-am dat; ce-aveam să fac?! Lipsit de autonomie semantică, verbul semiauxiliar a avea intră în sintagma predicatului compus ca și verbul a fi, cu forma de imperfect. Spre deosebire de acesta, însă, verbul a avea este variabil în funcție de număr și persoană: aveam să cad, aveai să cazi, avea să cadă etc. Verbul principal
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acesta, însă, verbul a avea este variabil în funcție de număr și persoană: aveam să cad, aveai să cazi, avea să cadă etc. Verbul principal este totdeauna la conjunctiv prezent, de asemeni, variabil în funcție de persoană și număr. Verbul A VREA Ca verb semiauxiliar, nu mai exprimă un act de voință a subiectului, ci imprimă sintagmei în care pătrunde sensul de ireal: Am vrut să cad. S-a fixat ca semiauxiliar în forma de perfect compus. Se construiește cu un conjunctiv prezent. Amândouă verbele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cuveni etc. • dinamic: a se gândi etc. Rămân înafara diatezei verbele pronominale libere (cu pronume personal): a-l durea (capul, picioarele etc.), verbele impersonale (a-i plăcea, a i se cuveni etc.) verbele copulative (a fi, a deveni etc.), verbele semiauxiliare (a trebui, a sta, a avea etc.). TIMP-ASPECT-MODTC "TIMP - ASPECT - MOD" La un prim nivel de descriere a morfologiei verbului, timpul și modul sunt definite și interpretate, în G.A. - și, în general, în gramatica tradițională -, ca și cum ar fi două
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
datorită conținutului lor semantic, rămân înafara opoziției aspectuale. Opoziția perfectiv-imperfectiv stă în legătură și cu alte opoziții, precum momentan - durativ, iterativ (frecventativ), incoativ - continuativ - terminativ etc. interpretate, direct, mai ales în studii de lingvistică generală sau indirect, prin categoria verbelor (semiauxiliare, auxiliare) de aspect, tot ca manifestări ale categoriei aspectului, deși aceste opoziții au fost înscrise și într-o altă categorie gramaticală: mod al acțiunii verbale. Oricum ar fi numită categoria pe care o reprezintă, aceste opoziții au caracter obiectiv; nu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
perfectiv: cit-i(am...-t; -Øi; -se-m) citii citisem imperfectiv: cit-ea-(m) Distinct de categoria gramaticală a timpului, dezvoltând un plan semantic propriu, aspectul obiectiv se manifestă în mod autonom în planul expresiei, prin prefixe și, mai ales, prin verbe semiauxiliare sau prin mijloace lexicale și sintactice: verbe de aspect și adverbe. Prefixele realizează și marchează opoziția singularitate/pluralitate. Este cvasi-generalizată întrebuințarea prefixului repentru exprimarea sensului frecventativ, iterativ ® pluralitatea acțiunii: a vedea/a revedea, a calcula/a recalcula, a scrie/a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a atitudinii subiectului vorbitor, ci impusă de exigențe ale sintaxei limbii române; subiectul vorbitor nu mai are libertate de alegere. Verbul a trebui, de exemplu, impune modul conjunctiv și ca verb predicativ: Trebuie să plece la Veneția, și ca verb semiauxiliar: Trebuie să fi plecat la Veneția. În sistemul limbii și în funcționarea limbii în procesul de comunicare, modul este, pe de o parte, categorie gramaticală, pe de alta, instrument gramatical. Este categorie gramaticală, cu identitate proprie, întrucât există și funcționează
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
identitate proprie, întrucât există și funcționează prin relațiile de opoziție care-i caracterizează structura specifică, atât în plan semantic, cât și în planul expresiei. Este instrument gramatical, întrucât exprimă, alături de alte instrumente/mijloace (sintactice, lexicale, precum verbele de mod, verbele semiauxiliare de modalitate, adverbele modale etc.) - categoria sintactică mai largă a modalității circumscrisă actului de comunicare. * * * Prin specificitatea combinării trăsăturilor semantice modale în structura planului său semantic și prin organizarea planului expresiei într-o relativă corespondență, verbul românesc dezvoltă cinci termeni
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în raport de complementaritate cu un nume predicativ cu dezvoltare propozițională (propoziția predicativă din gramaticile curente), predicatul dezvoltă nucleul unei propoziții complexe: „Lumea-i cum este.” (M. Eminescu) subiect predicat 2. Cea de a doua situație este reprezentată de verbele semiauxiliare (de modalitate, de aspect, de temporalitate). Expresie a interpretării subiective a planului semantic al verbului predicativ care își asumă predicația, aceste verbe realizează predicatul compus: • ca predicat sintetic (verbal): „Am fost totdeauna surprins că nu cunosc limba arabă. Trebuie s-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]