25 matches
-
Ducesă Elisabeta, pe locul asasinării soțului ei, Serghei Alexandrovici (fost guvernator al Moscovei), prăbușind-o definitiv și ștergând, cel puțin la nivel aparent și simbolic din structura memoriei colective, urmele vechii orânduri a țarilor ruși. Cuvintele ucigașului Kaliaiev spuse cu sentențiozitate la locul faptei - „Jos Țarul, trăiască Revoluția!” - pot fi lesne asemănate cu o banală coborâre de cortină la final de spectacol, când, cu trupul strivit în noaptea de 17 spre 18 iulie 1918, la Alapaievsk, Rusia pravoslavnică a dinastiei Romanovilor
MASACRUL FLORILOR ŞI ETICA DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1435833134.html [Corola-blog/BlogPost/343327_a_344656]
-
și-n revistele literare. -Ce sunt aceste ...hipersonete? -Hipersonetul este o formă fixă de poezie inventată de mine, un hibrid între sonet și rondel, care pretinde maximă concentrare de idei și virtuozitate prozodică; hipersonetul combină, în cele mai fericite cazuri, sentențiozitatea sonetului cu euritmia, eufonia rondelului. O formă clasicizantă deci, pe care unii o consideră, pe nedrept zic eu, desuetă. Este compus din 14 versuri (trei catrene și-un distih),în care primul vers se repetă în al doisprezecelea, al doilea
DEŞERTUL DE CATIFEA (61-63) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_61_63_costel_zagan_1372000436.html [Corola-blog/BlogPost/363880_a_365209]
-
lor audiență”. * Au mai avut intervenții Adi Cristi, prof. univ. asociat și director al cotidianului “24:ORE”, care a prezentat conferința “Manipularea spațiului politic prin mass media”, generic incitant care a motivat o intervenție a regizorului Alexa Visarion, pe marginea sentențiozității de care dă dovadă, uneori, presa, cu sau fără intenție, dar și Adrian Alui Gheorghe, scriitor, director al Bibliotecii județene “G.T. Kirileanu” Neamț, care a susținut prelegerea “Libertatea prin Cultură”, care s-a dovedit extrem de interesantă prin constatările conclusive: “riscăm
CONGRESUL ELITELOR de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1394964878.html [Corola-blog/BlogPost/353590_a_354919]
-
autodeclare, ba chiar să se lăfăie concupiscent în propriile lor ordurii pentru a ne provoca cea mai veselă stare repulsivă, amendându-le cu o voluptate comică foarte caracteristică și apoftegme ironice admirabile, unele amintind parodia maziliană și cea soresciană a sentențiozității, recurge la un final scos din cutie, prin care în cuibul de pupeze e trimisă pasărea onestă să întreprindă operația de curățenie generală." (Valentin Silvestru, România literară, 30 martie 1989) "Comicul, uneori de proporții grotești, are, în comedia lui Tudor
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
Mihai Fărcășanu era apreciat și prieten cu membrii americani și englezi ai comisiei aliate de control, ceea ce a atras ura sovieticilor. Cu Dinu împreună am asistat la conferința lui, adresată tinerilor, ținută la Fundația Carol. Vocea sa catifelată căpătase o sentențiozitate metalică. Nu pot uita stupoarea publicului și ochii măriți de surprindere ai Piei, când Mihai a fost întrerupt de vociferările violente ale unei bande de comuniști - care scandau lozinci și nici nu s-au potolit decât atunci când publicul a fost
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
omului, până ce nu i-a lăsat în suflet decât un morman de ruine... (...) Zece mii de ani de civilizație nu prețuiesc cât o singură clipă de adevărată împăcare sufletească!”". Limbajul eroului dobândește, potrivit lui George Călinescu, „un misticism profetic, cu o puternică sentențiozitate ibseniană, ceea ce dă cazului său o și mai cețoasă obscuritate cazuistică”. Numit de generalul Karg în curtea marțială ce urma să judece 12 țărani români, învinuiți de fraternizare cu inamicul, Bologa încearcă să dezerteze, dar, epuizat fizic și moral, este
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
nu știu cum să... dar tare mă tem că... Mi-ar fi lesne să spun "treaba voastră!", dar uite că nu pot nici eu să-mi comand sentimentelor!" "Dar eu să pot, nu? Tasia!" Da! e o datorie! zise Tasia cu o sentențiozitate fără emfază și fără vreo prostie bigotă în credința ei fermă. În cazul tău, ți-am mai spus, ai fi putut face ce vrei, dacă n-ați fi avut un copil." "Bine, am înțeles ce vrei să spui, o să mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tratate în maniera specifică unei ramuri a modernismului șaptezecist, patriotic-ardelenească și nedeslușit oraculară, ci desolemnizate. Colorat de un pitoresc administrat cu reticență, tensionat de neliniști inimos-elegiace, lirismul lui V. se recomandă prin distincția unei simplități elegante, ocazional cu accente de sentențiozitate, de gravitate patetică: „Sângele rămas zălog eșafodului/a fost împrumutat/jocului pentru totdeauna/tribunalele au fața limpede/și legile i se contemplă în ochii/unui animal de argint/dintr-o toamnă a așteptării/din mâna copilului începe plânsul de fiară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
stinge înainte ca marele act al Unirii să fi fost un fapt împlinit. A scris mult și variat, recurgând uneori la semnăturile D. Ralleti, D. Ralleto, Raleto. În 1840 îi apare un volumaș intitulat Scrieri, cuprinzând proză, în care, cu sentențiozitatea vârstei și cu unele accente de mizantropie, R. își dezvăluie predilecția pentru tipologia și reflecția morală și, totodată, aplecarea spre satiră. Dar cu trei ani mai devreme el încă se mai afla sub zodie romantică, de vreme ce traducea în placheta Plăcerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
ar îndurera, pentru că întotdeauna va fi cineva pentru care absența noastră va fi ireparabila: o mamă, un tată, un frate, orice ființă, oricât de îndepărtată ar fi, un prieten drag, chiar și un câine e destul. Sábato ajunge la o sentențiozitate ritmata, contagioasă, care se desfășoară într-un fel de versete intense, expresii ale credinței sale în puterea vieții: "am scris pentru a nu muri", "din matematici m-a atras transparență", "numai ateii de periferie afirmă prezumțios că, după viața această
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și cel dintâi volum de versuri - Câteva ore de colegiu (1846). Se întâlnesc aici reflexe ale lecturilor din Byron, Lamartine, Musset, Hugo, fructificate având în față și modelul poeziei lui Heliade. Tânărul condeier versifică, într-o manieră pretențioasă, cu o sentențiozitate greoaie, multe dintre motivele romantice consacrate, cum va face și în Arpa română (1852), Lyra (1858) ș.a. Poemul epitalamic Florica (1847), având ambiția transpunerii unei iubiri ideale, este o superficială proză rimată. Prin temperament și prin experiență, A. este mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285450_a_286779]
-
Tragedia ei/lui se consumă pe falia implacabilității de destin (de fatum malus, mai precis), întocmai ca la Oedip al lui Sofocle. În pofida fatalității biologice, naratoarea/naratorul își proiectează drama pe întreg parcursul romanului pe un fundal jocular, lipsit de sentențiozitatea scrierilor tragice. Iată cum arată "istoria" familiei lui Cal(lie), la o perspectivă succintă, dar cuprinzătoare: "Deci să recapitulăm. Sourmelina Zizmo (născută Papadiamandopoulos) nu era numai verișoara bunicilor mei. Era și bunica mea. Tatăl meu era nepotul propriei sale mame
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
surprinde printr-un limbaj critic plin de ifose și prezumții. Există astfel multă fandoseală în stilul său metaforic-asertiv care luptă să împrumute din suculența limbajului lui Andrei Pleșu. Nimic nu e demonstrat, nimic nu e argumentat prin litera textului. Doar sentențiozitate. (...) Critică de etichete care amână livrarea conținutului.” Cum își recită poeții versurile În rubrica sa din DILEMA VECHE (nr. 484, 23-29 mai), intitulată Note, stări, zile, Andrei Pleșu pune în discuție felul cum recită versuri actorii, dar și poeții înșiși
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3570_a_4895]
-
textului din 1928, Împotriva Moldovei, Eliade își va nuanța radicalitatea. Dincolo de teribilismul juvenil, anatomia polemică a moldovenității refuzate precipită o clarificare interioară. Moldovei sentimentale, încărcată de melancolie, i se opune un energetism al construcției și problematizării. Severitatea verdictului, a cărui sentențiozitate alunecă către ridicolul patetic, aparține portretului generaționist. Romanul adolescenței scris de un adolescent, respectând canoanele autenticismului, a fost în cele din urmă scris. Despărțirea de medelenism era desăvârșită. Vă place Ionel Teodoreanu? În ceea ce are mai durabil estetic, proza sa
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
sau de învățătură menită a lumina omenirea. Rostul aforimului este să te incite, adică să te pună în fața unui fapt inedit pe care, grație contrarierii resimțite, îl vei ține minte. Apoi, un spirit aforistic, dacă e autentic, tinde spre o sentențiozitate a expresiei care să aibă putere de verdict. Urmarea e că citești aforismul și îl recunoști spontan ca fiind evident. Numai că evidența cere travaliu doct de sisifică concentrare în vorbe, și de aceea, cu cît e mai sofisticat gîndul
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
foiletonului inspirat, poetei nu i-ar mai trece prin gînd să transforme în energie lirică această combustie din materiale ușor inflamabile. Sau mai concret: ineditele la care poeta ne face azi părtași poartă în substructură o doză de declarativism și sentențiozitate, de "discurs" (așa se și intitulează cîteva poeme) cu care în genere poezia nu se prea împacă". Aruncînd o privire în viitor, cronicarul își dă seama că acesta va reține, din zona poeziei care "dă în clocot", doar "ceea ce e
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
a lui Slavici - și anume într-un articol polemic cu B. Fundoianu Există o literatură română?, din octombrie 1922, reluat în Critice IX, în anul următor: e un fragment din Popa Tanda, o descriere a satului Sărăceni, ca exemplu de sentențiozitate, dar criticul ține să precizeze că ia acest exemplu din opera unui scriitor minor (v. Opere IX, 1992, p. 215). În 1922, pentru Lovinescu, Slavici era mai puțin reprezentativ pentru literatura națională decât Hogaș, Gârleanu și Brătescu-Voinești, citați în aceeași
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
avortului, deși autoarea nu încearcă să-și ascundă poziția, cît să arate cum funcționează mecanismele menite să regleze permanent relațiile dintre statul totalitar și indivizii/membri ai societății. Excelent scrisă, de pe o poziție neutră în măsura în care nu alunecă în didacticism ori sentențiozitate, cartea lui Gail Kligman analizează pe de o parte meticuloasa încrengătură de legi, regulamente și norme de aplicare destinate să transforme femeia socialistă în producătoare de "forță de muncă viitoare", pe de altă parte lupta disperată a celor ce-și
Patru fețe ale trecutului by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16128_a_17453]
-
triumf al individualismului (tradus în literatură printr-un autobiografism ubicuu, hedonist sau dezabuzat, clasic sau “postmodern”), Houellebecq își precizează la maximum contextul și-și ridică protagonistul la coeficientul general. În plin postavangardism și postexperimentalism, el scrie inspirîndu-se din limpezimea și sentențiozitatea scriiturii realiste de secol XIX - pentru care-și manifestă explicit predilecția, sau din marile povestiri parabolice ale secolului recent încheiat. În plină epocă a corectitudinii politice, el ierarhizează culturile. În plin jovialism cotidian, el filozofează balzacian. Filozoful preferat al naratorului
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
fi întru totul explicate inițial (statura supradimensionată a unor autori, persistența unor clișee, performanțele poeziei neomoderniste în anii minirevoluției culturale, intelectualizarea și rafinarea prozei, într-un context tot mai rigid...) sunt decodate și mai bine justificate. Nu prin axiome și sentențiozități critice, dar prin analiza remarcabilă a distorsionărilor și compensărilor mitologice. Inclusiv scriitorii din alt secol decât cel al comunismului victorios sunt parte a acestui proces în două faze: deformare ideologică și compensare mitică. Utilizați ori indexați de regimul trecut, anexați
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
la grațiile Poemei / poetul refuză să dea cîștig de cauză vreunuia / el recunoaște - habar nu are care-i sînt urgențele / care-i sînt interesele care-i sînt preferințele" (Mitologicale). În alte locuri aerul e mai destins, contemplativ, de-o melancolică sentențiozitate: "tună zadarnic / tunet e și vocea celui aflat în pană de argumente / tunet e și vuietul tăcerii în clopotul orei // iată că însuși muntele și-a căscat prăpăstiile / pesemne ca să ne vorbească să ne avertizeze// au înflorit salcîmii corcodușii cireșii
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
de curse, pe lângă șosea. Așadar, madam Farfara participă ca unică femeie la masa intimă de la "Capșa" oferită de Pomponescu. Acesta se purtă cu o simplitate remarcabilă, arătîndu-se plin de atenții față de fiecare, infatuarea lui tipică trădîndu-se numai într-o oarecare sentențiozitate a frazei. Evită sistematic orice aluzie la politică. Și de fapt Pomponescu era și mai puțin preocupat de chestiunile publice decât Ioanide însuși, ministeriatul îl concepea ca o demnitate onorifică, un fel de cură a vanității. Numai Saferian, care venise
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
triumf al individualismului (tradus În literatură printr-un autobiografism ubicuu, hedonist sau dezabuzat, clasic sau “postmodern”), Houellebecq Își precizează la maximum contextul și-și ridică protagonistul la coeficientul general. În plin postavangardism și postexperimentalism, el scrie inspirîndu-se din limpezimea și sentențiozitatea scriiturii realiste de secol XIX - pentru care-și manifestă explicit predilecția, sau din marile povestiri parabolice ale secolului recent Încheiat. În plină epocă a corectitudinii politice, el ierarhizează culturile. În plin jovialism cotidian, el filozofează balzacian. Filozoful preferat al naratorului
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de către piața de capital În procesul globalizării. Umbra Înseamnă stropul de sînge căzut În paharul cu apă periculos de limpede servit nouă astăzi de democrație - iar demos, constată Quignard, este sinonim cu vulgus. Dincolo de pilde, de textura de cleștar, de sentențiozitate, de pete de cruzime, de refren, de nostalgie, de erudiție - calități nu la Îndemîna oricui - cred că Pascal Quignard se Înșală cînd crede că el este stăpînul literaturii din umbră. Polemica lui cu lumea pare aceea a unui anahoret, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
evite cazul supărător. El dezertează prea târziu, e prins și primește spânzurarea ca o izbăvire de chinurile sale de om mic. Cazul lui Bologa e complicat cu elemente ereditare, transpus într-un limbaj de un misticism profetic, cu o puternică sentențiozitate ibseniană, ceea ce mărește impresia de obscuritate cazuistică. Cu aceleași intenții psihologice, Ciuleandra e o nuvelă onorabilă, rece, urmărind izbucnirea fatală a nebuniei la ultimul exemplar al unei familii aristocratice. O paralelă cu cazul Lantier din La bête humaine de Zola
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]