26 matches
-
Rașid Pașa având deja avizul necesar pentru dezvoltarea acestui demers necesar contracarării degenerării relațiilor ruso-otomane, proiectul pictării portretului ecvestru a eșuat. În aceste momente Iscovescu și-a făcut autoportretul. A pictat comenzi date de către înalta societate turcă așa cum a fost seraschierul (ministrul de război) cu care avea relații apropiate și chiar un portret al sultanului, informația fiind ambiguă ca exprimare și lipsită de surse emisă de Dan Grigorescu. La începutul anului 1854, Theodor Aman l-a rugat pe Iscovescu să-i
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
află niciun turc, deși este în stăpânirea turcească. Oștenii sunt cu toții creștini, moldoveni cu toții, a căror căpetenie este de aceeași lege; acesta este numit îndeobște beșliagasi și se află la porunca pașei din Silistra, care trebuie să fie totdeauna un seraschier"" . Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-
Reni () [Corola-website/Science/298606_a_299935]
-
să publice relativ târziu. A scris impresii de călătorie ("Pe căi de Miazăzi", 1947), apoi proză cu accente memorialistice, inspirată din mediul diplomatic cunoscut în timpul misiunilor desfășurate în străinătate: "Fără frac și joben" (1952), "Perfecții diplomați" (1962), "Domnul Daltaban de Seraschier" (1965) și "Macumba carioca" (1967). Bun cunoscător al limbilor franceză și spaniolă, el a tradus în limba română scrieri ale lui Jorge Amado și Francisco Javira și în limba franceză două scrieri ale lui Mihail Sadoveanu: "Baltagul" (1955) și "Viața
Alexandru Duiliu Zamfirescu () [Corola-website/Science/335663_a_336992]
-
străbătute de un lord travestit. Inspirat de romanul cvasiomonim al lui Swift, prozatorul imaginează venirea, în epoca fanariotă, sub înfățișare de negustor, a unui consilier regal britanic, Mr. Guliver Pickerston. Acesta vizitează curțile princiare și se împrietenește cu Uzun-Aga, marele seraschier trimis de Înalta Poartă să strângă tributul, pe care la sfârșitul misiunii îl însoțește în drumul de înapoiere la Istanbul, prilej de a cunoaște, odată cu splendorile unei naturi sălbatice, oamenii pământului. Construită pe schema literaturii de aventuri, povestirea oferă o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
stil cu amprente proprii. Nuvelele din Fără frac și joben (1952) și Perfecții diplomați (1962) aduc situații și personaje din mediul funcționăresc, în speță din al Ministerului de Externe, și din protipendada provincială munteană; epicul din romanul Domnul Daltaban de Seraschier (1965) include și mediul legațiilor României în diverse capitale, îndeosebi din cea de la Roma, toate scrierile având o bogată sursă autobiografică. Multe proze, dacă nu toate, sunt vădit apropiate de unele producții ale tatălui său, Duiliu Zamfirescu. Astfel, personajele negative
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
delațiunea, hoția legalizată, corupția. Șefii de legații și alți funcționari superiori își dau aere aristocratice, își atribuie origini nobiliare, chiar princiare. Ambasadorul interimar State Daltaban, fiul unui „fioros bivolar” de la Zimnicea, fost hoț de cai, obține prin tertipuri cognomenul „de Seraschier” și visează să figureze în Almanahul de la Gotha, din care îi citește încântat, după cină, consoartei. Un subaltern al său se pretinde descendent din Porfirogeneți și semnează Théodore Trascano-Porphyrogénète, în realitate fiind nepotul unei Profira, preoteasă în satul Trăscău din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
alerta era falsă: ministrului nu i se reproșa nimic, doar i se solicita avizul (Nepărtinire). Cu toate că în intenția lui Z. cărțile ar fi format un ciclu, tema, câteva personaje fiind prezente și în nuvele, și în roman, Domnul Daltaban de Seraschier e de un caracter mai aparte. Aparent, textul însumează numeroase fragmente memorialistice, chiar dacă unele episoade se desfășoară în afara mediului diplomatic. Cu o rudă îndepărtată a lui State Daltaban, pictorița și sculptorița Miruna Năvodaru, autorul pătrunde în lumea artistică a Romei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
natură etnografică și sociologică (momentul central e un ceremonial nocturn de magie desfășurat într-o pădure braziliană), cu incursiuni istorice. SCRIERI: Pe căi de miazăzi, București, 1947; Fără frac și joben, București, 1952; Perfecții diplomați, București, 1962; Domnul Daltaban de Seraschier, București, 1965; Macumba-Carioca, București, 1968. Traduceri: Mihail Sadoveanu, Le Hachereau, cu ilustrații de A. Demian, București, 1955; ed. introd. Pierre Abraham, Paris, 1965, Vie d’Étienne le Grand, București, 1957; Francesco Jovine, Pământuri blestemate, pref. Alexandru Balaci, București, 1962. Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
București, 1955; ed. introd. Pierre Abraham, Paris, 1965, Vie d’Étienne le Grand, București, 1957; Francesco Jovine, Pământuri blestemate, pref. Alexandru Balaci, București, 1962. Repere bibliografice: Mihnea Gheorghiu, Un realism cu... mănuși, VR, 1952, 5; Modest Morariu, „Domnul Daltaban de Seraschier”, REVR, 1965, 3; Dumitru Micu, „Domnul Daltaban de Seraschier”, GL, 1966, 1; Camil Baltazar, „Macumba-Carioca”, VR, 1968, 7; Aurel Leon, Cu Alexandru Zamfirescu despre Duiliu, CRC, 1972, 22; Popa, Dicț. lit. (1977), 626; Victor Crăciun, Mărturia marilor conștiințe scriitoricești, CNT
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
d’Étienne le Grand, București, 1957; Francesco Jovine, Pământuri blestemate, pref. Alexandru Balaci, București, 1962. Repere bibliografice: Mihnea Gheorghiu, Un realism cu... mănuși, VR, 1952, 5; Modest Morariu, „Domnul Daltaban de Seraschier”, REVR, 1965, 3; Dumitru Micu, „Domnul Daltaban de Seraschier”, GL, 1966, 1; Camil Baltazar, „Macumba-Carioca”, VR, 1968, 7; Aurel Leon, Cu Alexandru Zamfirescu despre Duiliu, CRC, 1972, 22; Popa, Dicț. lit. (1977), 626; Victor Crăciun, Mărturia marilor conștiințe scriitoricești, CNT, 1987, 2; Sanda Stolojan, Depărtări și întoarceri. Un diplomat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
în acea perioadă a avut loc în 1713. Fiind hotărât să-l sprijine pe Stanislav T. Lesczynski (1704-1709, 1733-1735), la urcarea sa pe tronul Poloniei, o armată otomană a pornit spre Huși (Dschudschu) cu 60.000 de soldați, sub comanda seraschierului Abdi-pașa și a hanului din Crimeea, Kaplan Ghirai I. Deoarece Austria a dezaprobat intervenția militară, oștile otomane au fost nevoite să se retragă. Consecințe dezastruoase pentru Huși și pentru Episcopie, pentru populația târgului și a localităților din împrejurimi, a avut
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
nostru Pârvu Cantacuzino capuchehaie la Istanbul, așa cum era și în vremea răposatului, să ducă darul nostru către sultan. Să-l însoțească Preda Brătășanu. Să-și aleagă soți pe cine vor ei, așa ca solia să fie vrednică de țară. La seraschier să plece marele spătar Caramanlău, că se cuvine la mai-marele oștilor turcești să plece maimarele oastei noastre. Să-l însoțească Socol și Vergu, că știu turcește mai bine ca românește. Mihalcea Șătraru să se pregătească de drum la tătari. Boier
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ajutor. Totuși, scopul aducerii sale la Adrianopol nu s-a lămurit decât în timpul vizitei la marele vizir Rami Efendi. Acesta fusese considerat de dregătorii români ca o rază de speranță pentru țările lor, pentru că urmase lui Mustafa Pașa Taltaban, fost seraschier la Dunăre, adică ministrul de război pentru Peninsula Balcanică, cunoscut pentru cruzimea, lipsa de scrupule și arghirofilia lui. Marele vizir Rami Efendi îl primi pe voievod însoțit de suita lui formată din douăzeci de boieri cu dregătorii înalte în divanul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o tocmeală ca la târg, evreii se tânguiau, luau safirele din mâna voievodului, le admirau și plângeau, spunând că nu se pot despărți de ele, vodă ofta, scrâșnea din dinți, aducându-și aminte în gând câte pungi înghițiseră sultana validé, seraschierul, marele vizir, marele muftiu, dragomanul și alții, se ruga tot în gând să nu ajungă să blesteme și-și făcea cruce cu limba în gură. — Nu am atâția bani, mă jupuiți de viu. — Să alegem altele mai mici, serenissime. — Sunt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în față, binecuvânta cu amândouă mâinile spre alaiul care se apropia avându-l în frunte pe domnitor călare pe armăsarul primit în dar de la sultan. Beizadea Constantin domina de pe calul său garda de ieniceri a garnizoanei de la Turtucaia comandată de seraschierul cetății și el tot călare. La apropierea convoiului, muzica militară turcească a început să cânte și să bată din tobe și din chimvale. O clipă, călăreții care veneau s au oprit și, urmând exemplul voievodului, au descălecat. Kuciuk Selin, surprins
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Și bei zadeaua nu avu curajul nici să mai gândească la spusele doamnei. Văicăreala muezinului anunță sfârșitul rugăciunii și al zilei, Ștefan și după el marele spătar Mihai Cantacuzino sărutară mâna sfinției sale și se îndreptară spre cei care-i așteptau. Seraschierul, generalul de la Turtucaia, vorbind turcește îi comunica agăi Kuciuk Selin cum se va face trecerea alaiului peste Dunăre la Oltenița. În discuția lor interveniră amabil cei doi prinți, exprimând dorința domnitorului de a grăbi operațiunea. — Ziua, arșița este atât de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
București s-au răsculat ienicerii din gărzile orașului. Nu-și mai primiseră solda de un an și, sălbăticiți, au înroșit cu sânge omenesc pavajul vechiului Istanbul. Răscoala s-a întins și a cuprins bună parte din oștire. Marele vizir și seraschierul s-au pregătit să-i înfrunte pe răsculați, dar soarta încă nu fusese hotărâtă. Umblă vorbe cum că ienicerii ar vrea să-l schimbe pe padișah cu fratele lui, cel ținut închis în serai. Cum aflase Brâncoveanu că o să vină
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
după obiceiul lui... Așa este, Brâncoveanu știa exact în ce se băgase marele Petru. Să i se fi zis oare „mare” doar pentru că era cu un cap mai înalt față de oamenii de rând? Știa Brâncoveanu cu câți ieniceri venea marele seraschier și tot așa cunoștea și numărul călăreților tătari. Simțea arșița și intuia foamea și setea care-i chinuia pe ruși. Chiar dacă ar fi trimis carele cu bucatele arvunite, bătălia totuna ar fi fost pierdută, așadar Constandinul Stancăi stă și așteaptă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru hrana rușilor. Marelui vizir i-a spus că așa era cinstit. Mai trimite și un om, asta este, - pe cine l-a trimis? Un om priceput foarte, căci imediat țarina intră cu banii în tabăra încercuită, găsește pașalele și seraschierii care-i trebuiau, - tot omul lui vodă i-o fi spus care sunt aceia, - îi cumpără cu aur greu rusesc și brâncovenesc și gata treaba. Țarina îl scoate într-o caleașcă pe țar și pe Cantemir ascuns cică sub fustele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-l dăruiască pe prăpăditul de Cantemir cu o moșie! Își ținea cuvântul față de Constandinul Stancăi, pentru că acesta îi trimisese vorbă că de la Bender veneau călare, lipiți de coama armăsarilor, Carol al Suediei și Mazepa al cazacilor, ca să împiedice mituirea seraschierilor. Fuga spre Rusia trebuia să fie grabnică..., deci din complot ce mai rămăsese: neica Dinu legat de mâini și de picioare cu logofeția lui fiu-său, Toma general la ruși, Casandra bolnavă de lingoare, departe de curtea împărătească, uitată ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de care de curând răspundea Ianache Văcărescu. Spătarul Mihai citi cu groază: 5.000 de taleri s-au dat către oamenii lui Casap-bașa; 550 de taleri danie pașei din Nicopole, 500 de taleri s-au trimis cu Iane Cantaragiul la seraschierul de la Babadag, Mustafa, 2.500 de taleri măriei sale vizirului, 1.021 - danie pașei de la Belgrad, 680 - pașei de la Dârstor, 1.000 - tefterdarului, alți 1.000 - lui Beiz-efendi; 5.000 - marelui han al tătarilor... Mihai Cantacuzino ridică privirea mată, inexpresivă, de pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-i scurteze de-un cap... De vodă nici nu mai vorbesc! Stai, măi omule, nu te pripi, asta e doar o foaie din catastiful visteriei. Când l-or mazili pe Constandinul Stancăi, înseamnă să cadă toți vizirii, pașalele și seraschierii padișahului? N-avea grijă, neică. Atunci când l-or mazili, dacă o să se întâmple una ca asta, or să caute capugiul și ajutoarele lui până or găsi toate hârtiile și le-or da foc, nu știi, neică, o mână spală pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
va răspunde patriarhului ecumenic dacă îl va întreba despre Valahia? Gin Ali, cumnatul sultanului, pare un om inimos, deși de mai puțin de un an de când este mare vizir a schimbat trei rânduri de dragomani și viziri, până și marele seraschier a fost înlocuit. Scoaterea din scaunul patriarhiei Constantinopolului a înalt prea fericitului Chiril și aducerea a doua oară a patriarhului Ciprian, pentru mai puțin de patru luni pare să se fi făcut din porunca lui Gin Ali Pașa. Acum preafericitul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gândit: „Să vină Constandinul Stancăi la domnie, că are bani să-l mulțumească pe sultan”. Și am dat și ca să-l răscumpăr pe beizadea Gheorghiță al lui Șerban Vodă, și zestre Casandrei când s-a măritat, și bani la marele seraschier, și la han ca să nu jefuie țara trecând spre Zărnești. De drumul la Odrii ce să mai zic, altă politică de-a lui naș Dinu și neica Mihai. Li se părea că turcii sunt într-atât de slabi că dacă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sunete de trâmbițe vesteau apropierea sultanului. Întoarseră privirile. Pe divanurile acoperite cu mătăsuri și perne roșii, sub corturile deschise erau adunați toți ambasadorii europeni la Înalta Poartă - capuchehaiele -, toți demnitarii otomani, pașale cu unu sau două tuiuri, veniți din provincii, seraschieri cu fețele arse de soare pe câmpurile de luptă, erau acolo toți. La cortul central apărură înspre mijloc cele șase tuiuri din cozi de cai albi, însemnul rangului sultanului și spre dreapta cele trei tuiuri negre ale marelui vizir. Ștefan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]