23 matches
-
Cartea „Planeta iubirii” te poate spăla de răul din societate, iubirea fiind cale de cunoaștere și de autocunoaștere, zborul omului spre absolut, cea dintâi temă a literaturii. A remarcat varietatea speciilor abordate de scriitori pentru a reliefa complexitatea sentimentului erotic: sextină, sonet, poem. Vom reproduce în cele ce urmează scurte fragmente ale aprecierilor făcute de profesoara Floarea Necșoiu la adresa scriitorilor prezenți în volum. ”Ștefan Dumitrescu conferă iubirii dimensiunile universului. Elisabeta Iosif își elogiază iubirea pe care o compară cu zarea verii
ELENA TRIFAN ÎNSEMNĂRI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1423680559.html [Corola-blog/BlogPost/340463_a_341792]
-
o sărbătoare a naturii. Florin Grigoriu se contopește total cu ființa iubită în starea de dumnezeire. Ingrid Cosma devine o statornică îndrăgostită și prezintă lumii frumusețea cuplului de îndrăgostiți nins de flori de cireș. Victor Gh. Stan este creator de sextină, strofă ce devine cântec al unei clipe. Paulina Popa vede iubirea ca un cavaler căreia i se închină iubiții în ipostază de sclavi. Doina Bârcă trăiește iubirea ca fiind sublima maladie în flăcările căreia inima îi arde strălucind. Gheorghe Roca
ELENA TRIFAN ÎNSEMNĂRI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1423680559.html [Corola-blog/BlogPost/340463_a_341792]
-
atunci, în secolul al VII- lea în. H. Volumul, în frumoasa lui ținută grafică, este prefațat de Ștefan Dumitrescu, ce-și omagiază confrații întru elogiu adus iubirii întocmit cu pricepere sensibilitate și respect față de sentimentul-temelie a vieții de către autoare. De la sextină, sonet, la poem în zeci de strofe, cei 22 de autori antologați își cântă/preaslăvesc starea sacră în odă sau poezie de notație, evocatoare a aceleia pe care o promovau avangardiștii la începutul secolului al XX - lea. Ștefan Dumitrescu conferă
FLOAREA NECȘOIU CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1422782388.html [Corola-blog/BlogPost/376110_a_377439]
-
de rouă pură, să-i fie lui lumină interioară. Spre marea ei durere, visul nu i s-a împlinit și toate din jur îl așteaptă pe cel plecat, căci speranța trăiește încă în vis. Victor Gh. Stan este creator de sextină, strofă ce devine cântec al unei clipe. Paulina Popa vede iubirea ca pe un cavaler în fața căruia ei doi se închină ca sclavii. Pentru ea bărbatul este poem energic, poemul poemului, sărbătoarea ei nesfârșită ce curge în vers mângâietor. Doina
FLOAREA NECȘOIU CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1422782388.html [Corola-blog/BlogPost/376110_a_377439]
-
mângâie, îi spune ceva, după care dispare). NIKY :Iată-te din nou singur! EL: (luând zgarda în mână, cu emfază): Sunt ultimul reprezentant al lui Homo Sapiens Sapiens, cel care până mai ieri hoinărea prin cosmos, clădea piramide, înălța Capela Sextină, compunea Simfonia a IX-a, picta - vesel sau trist - Guernica, pentru ca, apoi, obosit la Masa Tăcerii, să spună „O,rămâi clipă, ce frumoasă ești!”. NIKY (aplaudând): Admirabil! Continuă, te rog! EL: Sunt Ghilgameș sau Enkidu? Poate un sclav dintre acei
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 by http://confluente.ro/Partea_mea_de_cer_drama_de_c_al_florin_tene_1393568617.html [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
Acasa > Poeme > Devotament > SEXTINE VIOLACEE Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Par vindecată? Nu-s... Deloc nu sunt... Această rană TU mă doare crunt și peste tot las dâre de îngheț. E-o iarnă-n
SEXTINE VIOLACEE de AURA POPA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 by http://confluente.ro/aura_popa_1430069700.html [Corola-blog/BlogPost/353945_a_355274]
-
Duc iar pe brațe-n flăcări un pustiu și ard și eu, mocnit în propriul foc fiindc-am crezut în dramul de noroc ce ne-ar putea aduce la liman dar tot acel vâslit a fost în van... Referință Bibliografică: Sextine violacee / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1577, Anul V, 26 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
SEXTINE VIOLACEE de AURA POPA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 by http://confluente.ro/aura_popa_1430069700.html [Corola-blog/BlogPost/353945_a_355274]
-
de ”cântece de crizantemă”, de ”sondele iubirii” ce storceau ”ecou fierbinte”, de mirare a inimii. Poeziile se disciplinează în forme clasiciste, devin melodioase, bine articulate sintactic, se restrâng spațial până la contururi miniaturale, se organizează armonios în catrene, distihuri, terține sau sextine, refuzând discursul monologic extins marcat de retorică: ”Aleea crinilor în floare / A revenit în timpul meu - / În suflet soarele răsare / Cu dorul dat de Dumnezeu” (Aleea crinilor în floare) În corul din biserică am visat să cânt/ Găseam în lucrul acesta
CARDIOGRAMA LIRICĂ A RENATEI VEREJANU de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 by http://confluente.ro/Renata_verejanu_1404209301.html [Corola-blog/BlogPost/347375_a_348704]
-
biserică. La 5 aprilie 2004 a fost comunicat rezultatul analizei craniului conservat în mormânt: craniul aparține unei femei, decedată în aceiași perioadă, deci nu poate fi al lui Petrarca. Culegerea cuprinde în cea mai mare parte sonete, urmate de "canzoni", sextine, balade și madrigale și au drept conținut cu precădere exprimarea pasiunii sale nemărginite pentru "Laura". Cu această operă a lui Petrarca literatura devine element precumpănitor în viață ca primă lecție a umanismului. În poezia sa, descrierea sentimentelor apare în opoziție
Francesco Petrarca () [Corola-website/Science/298430_a_299759]
-
perfectă în literatura europeană, deși sistemul notelor era larg folosit, ca răspuns preventiv dat criticilor ulterioare. }iganiada, în a doua ei variantă, cea de la 1812, pagină cu pagină, este supusă criticii unui auditoriu. Sunt semne numeroase că ei nu citesc sextinele de mai sus, le ascultă (,I-auzi ce spune poeticul..."). Asta n-ar egala decât cu o primă ,lectură", superficială. Autorul se detașează de propriul text și se ipostaziază în receptorii lui, când erudit istoric și filolog, când cunoscător al
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
Ceea ce spun poate fi contestat sau acceptat, completat sau luat în deriziune etc. încât drama sau comedia nu e a textului, ci a lecturii, sub aspectul ei critic. Fiecare dintre glosatori certifică un unghi de percepție, corect sau nu, în timp ce sextinele evoluează nestingherite de ceea ce se spune despre ele. în timp ce Onochefalos e un fanatic raisonneur al autorului și operei, Idiotisean e un déraisonneur, la fel de consecvent. Ei sunt extremele. Iar când criticii nu se înțeleg, atunci, cum spune O. Wilde, ,artistul este
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
cum spune O. Wilde, ,artistul este în deplin acord cu el însuși", se conservă în sinea textului. Gâlceava între personaje și în subiacent, prin reflex, raportul comentatorilor cu autorul, atinge culminația la finele Cântecului XI, penultimul. în cele din urmă sextine, Corcodel intră în conflict cu Ciuciu. Primul aruncă scânteia propunerii de a-și alege și ei preoți care să-i ajute să se lepede de nebunie. Ciuciu îl acuză că grăiește fleacuri, se aprinde și critică moravurile cinului preoțesc. întrebarea
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
strofă este variabil, începând cu strofe dintrun singur vers (monostih) și ajungând până la stanțe de douăzeci de versuri (specifice Renașterii italiene). Strofele mai frecvent utilizate sunt: distih (două versuri), terțina (trei versuri), catrenul (patru versuri), cvinaria (cinci versuri); strofele ample (sextina - șase versuri -, septima - șapte versuri -, octava - opt versuri -, nona - nouă versuri -, decima - zece) sunt mai puțin folosite. - Discursul poetic modern se alcătuiește, frecvent, din strofe inegale, care marchează astfel secvențele. Modernitatea se manifestă și prin discursul continuu, astrofic. În cazul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
concretizează într un discurs gnomic ce disimulează prezența eului liric sub „masca“ impersonală a persoanei a IIIa (el, poetul). În al doilea rând, tiparele diferite de versificație ale celor două secvențe sugerează subtil monotonia, repetitivitatea modelului existențial al omului comun (sextina are ritm trohaic și rimă împerecheată), în opoziție cu unicitatea poetului nepereche, cu originalitatea creației sale (versuri libere). Aceasta reeditează mitul orfic (frecvent în lirica eminesciană), fiind definită subtil ca idee poetică, ivită în ramurile gândului, închisă în cântec nepământean
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
tematică și în unele procedee de expresie, coexistă cu note parnasiene. Viziunile mitologice din Pygmalion, Imn la Afrodita, evaziunea exotică, cultul frumosului și exercițiul formelor fixe țin de idealul parnasian. D. a cultivat sonetul, a încercat rondelul, pantumul, sonetul dublu, sextina. El este și autorul unui volum de Opere dramatice (1905), cuprinzând un basm versificat, Dafin Făt-Frumos și frumoasa Ileana, melopeea Renegatul (1893) și poemul dramatic Visul lui Ali (1913), compuneri hibride, monotone și de un nivel artistic scăzut (deși Visul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
trecuți prin cenaclul lui Al. Macedonski, o ținută modernă, la nivelul epocii. Revista intenționa chiar a face școală în teoria și practica versificației. Este evidentă influența formalismului macedonskian în numeroasele exerciții de versificație apărute în paginile D.: dactili (I. C. Săvescu), sextine (B. Florescu), anapeste (M. Demetriade), sonet dublu (M. Demetriade), sonet răsturnat (Z. Stoican). Aici B. Florescu teoretizează asupra sonetului și amestecului ritmurilor și, alături de M. Demetriade, experimentează poemul în proză. Pe lângă anecdotele versificate ale Anei Ciupagea și stanțele de album
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286905_a_288234]
-
multă vreme printre textele la care, viclean, scriitorul trimite explicit în Epistolie închinătoare și în notele de subsol - este unul personal, utilizând o structură de 12 cânturi, asemenea epopeilor antice și premoderne, și o prozodie bazată, cum spune editorul, pe sextinele decasilabice, care, atunci când rima este oxitonă, se transformă în decasilab catalectic (compus din numai 9 silabe). Refacerea modelului poetic original clarifică unele pasaje, altminteri, obscure și, totodată, prilejuiește o discuție reală despre limba poetică a lui Budai-Deleanu. Ca și despre
Ion Budai-Deleanu în ediție critică (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5133_a_6458]
-
de acțiune ordonată, inconștientă, manipulată de forțe supramundane care figurează puteri politice contemporane. Când își încredințează destinul, succesiv, unui alt și alt conducător, mulțimea întărește legea universală, veche și nouă totodată, dezvoltată de Dostoievski în paginile despre Marele Inchizitor. Ultima sextină nu mai este ironică. E vizată direct realitatea crudă: murmurul mulțimii, în crescendo, devine rugă către noul conducător, cerându-i să fie dusă oriîncotro, dar numai să fie dusă. De aici și fraza sintetică a lui Valeriu Rusu, între altele
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
Dumitru Spătaru, înspre fața mai puțin serioasă, mai critică, dar și mai autentică, a realității sale interioare. Poemele intitulate astfel (deși nu respectă convenția stanței, fiind alcătuite de regulă dintr-o strofă de paisprezece versuri sau două catrene plus o sextină, supuse totuși normei rimei) sunt ocazionale și surprind latura ironică, dar comprehensivă a autorului acestui gen de "șarje" în fond afectuoase. Idilă tomnatică este un exemplu emblematic în acest sens, dar și pentru că surprinde maniera specifică de lucru a lui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
strofă este variabil, începând cu strofe dintrun singur vers (monostih) și ajungând până la stanțe de douăzeci de versuri (specifice Renașterii italiene). Strofele mai frecvent utilizate sunt: distih (două versuri), terțina (trei versuri), catrenul (patru versuri), cvinaria (cinci versuri); strofele ample (sextina - șase versuri -, septima - șapte versuri -, octava - opt versuri -, nona - nouă versuri -, decima - zece) sunt mai puțin folosite. - Discursul poetic modern se alcătuiește, frecvent, din strofe inegale, care marchează astfel secvențele. Modernitatea se manifestă și prin discursul continuu, astrofic. În cazul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
concretizează într un discurs gnomic ce disimulează prezența eului liric sub „masca“ impersonală a persoanei a IIIa (el, poetul). În al doilea rând, tiparele diferite de versificație ale celor două secvențe sugerează subtil monotonia, repetitivitatea modelului existențial al omului comun (sextina are ritm trohaic și rimă împerecheată), în opoziție cu unicitatea poetului nepereche, cu originalitatea creației sale (versuri libere). Aceasta reeditează mitul orfic (frecvent în lirica eminesciană), fiind definită subtil ca idee poetică, ivită în ramurile gândului, închisă în cântec nepământean
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a fost, încà din zorii Renașterii, în egalà màsurà una a "formei preexistențe", a formei ce precede prin arhitectură constrîngerilor sale cuvîntul absent, și face sens - sau protejeazà sensul - amenințat, al ființei. Marile forme fixe ale tradiției poetice occidentale (sonetul, sextina, balada, terțina etc.) șunt creații culte, invenții ale unor autori/scriitori, avîntd un program poetic și o justificare filosofico-matematicà precisà, reconstituibilà, iar nașterea lor marcheazà tot atîtea momentum-uri în istoria poeziei. Ronsetul lui Horia Bàdescu nu face excepție: construit
[Corola-publishinghouse/Science/85096_a_85883]
-
spațiu alb. În funcție de umărul versurilor se impun strofele, de la un singur vers, până la strofe formate din 12 versuri. După numărul de versuri, strofele, pot fi : monovers (un vers), distih (soua versuri), terțet (trei versuri), catren (patru versuri), cvinarie (cinci versuri), sextina (șase versuri), septet (șapte versuri), octava (opt versuri), nona (noua versuri), decima (zece versuri), stanță este tot o strofa În care versurile sunt legate prin Înțeles și printr-o anumită rimă. Specifică Renașterii italiene, o stanță poate avea un număr
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]