28 matches
-
cea de-a doua treaptă de relief și ocupă 23% din suprafața județului. Din punct de vedere geologic sunt alcătuiți din depozite paleogene la nord și neogene la sud. Aproape toată gama formațiunilor este cutată într-o succesiune latitudinală de sinclinale și anticlinale puternic faliate. Nota dominantă a reliefului o dau fenomenele de alunecare și de eroziune torențială, care scot din circuitul agricol suprafețe apreciabile de teren. Piemontul Cândești constituie o treaptă de relief care se deosebește prin alcătuirea geologică, tectonică
Județul Dâmbovița () [Corola-website/Science/296657_a_297986]
-
Moroieni-Pietroșița pe Ialomița și Runcu pe Ialomicioara. Spre sud se află o succesiune de dealuri și depresiuni : Dl. Micloșanilor (800 m), Dealul Mare, Dl. Platul Sârnei, Depr. Bărbulețu-Râul Alb și Depr. Bezdead. Alternanța gresiilor, marnelor și argilelor puternic cutate, a sinclinalelor și anticlinalelor fac ca eroziunea să fie intensă, procesele de versant foarte active : în lungul principalelor văi apare un nou uluc depresionar: Voinești-Aluniș-Vulcana-Pucioasa-Vișinești-Sultanu-Valea Lungă. Subcarpații externi, formați din depozite miopliocene, mai puțin dure, formează o treaptă mai coborâtă și relativ
Județul Dâmbovița () [Corola-website/Science/296657_a_297986]
-
în lungul principalelor văi apare un nou uluc depresionar: Voinești-Aluniș-Vulcana-Pucioasa-Vișinești-Sultanu-Valea Lungă. Subcarpații externi, formați din depozite miopliocene, mai puțin dure, formează o treaptă mai coborâtă și relativ mai uniformă de unde și denumirea frecventă de plaiuri (Plaiul Măgurei, Plaiul Cărpiniș etc ). Sinclinalele și anticlinalele sunt acoperite de o cuvertură groasă de pietrișuri și nisipuri în care apele au sculptat un șir de depresiuni (Doicești, Ocnița, Iedera-Moreni). Față de zona de câmpie din sud, dealurile subcarpatice se termină prin denivelări de 40-60 m, întrerupte
Județul Dâmbovița () [Corola-website/Science/296657_a_297986]
-
în general impermeabile pentru o bună parte a munților Leaota și Bucegi. Totuși, abundența și permanența izvoarelor dovedește existența apelor freatice, dar acestea sunt acumulate în depozitele de pantă și de la baza versanților. O situație mai aparte prezintă conglomeratele din sinclinalul Bucegilor, care au un grad de permeabilitate mai mare fața de depozitele constituente din jur, dar nu dau izvoare cu un debit prea mare. În zona de munte nu putem vorbi de prezența stratelor acvifere de adâncime. Depozitele constituente din
Județul Dâmbovița () [Corola-website/Science/296657_a_297986]
-
predominant forestiere permit numai culturi fără pretenții, pe suprafețe mult restrânse. Din punct de vedere agricol, arealul cel mai întins îl ocupă fânețele. Culmea Țibăului se încadrează în unitatea structurală a zonei cristalino-mezozoice, care formează axul central al Carpaților Orientali. Sinclinalul Țibăului este zona de contact cu unitatea structurală a flișului transcarpatic, în a cărui terminație estică se constituie. Relieful este masiv și greoi, relativ monoton. Culmile apar netede ori larg bombate și derivă din suprafețele de nivelare Cerbu și Mestecăniș
Munții Țibău () [Corola-website/Science/332747_a_334076]
-
urmează vaile Lupacul Mic și Bârzăvița pană la confluența acesteia cu Bârzava. Munții Aninei, cu înalțimea lor maximă în vârful Leordiș (1160 m.), au trăsături geomorfologice caracteristice, ca o consecință a alcătuirii lor geologice. Roca predominantă este calcarul dispus în sinclinale și anticlimale cu a direcție NNV-SSE, iar relieful, adaptat la structură, constă din culmi și văi paralele, înscrise pe direcția structurii geologice, și din întinse podișuri calcaroase "ciuruite" de doline. La nord-vest și nord, în Munții Aninei apar gresii și
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
sud). Masivul Bucegi s-a format odată cu sectorul Carpațiilor Meridionali și cu întregul lanț carpatic, în timpul orogenezei alpine. Carpații Meridionali și grupa Bucegilor s-au înălțat cu cca 1000m la sfîrșitul Neogenului și începutul Cuaternarului. Masivul Bucegi reprezintă un larg sinclinal, de direcție nord-sud, cuprinzând depozite sedimentare mezozoice, așezate în transgresiune peste un fundament de șisturi cristaline. Aceste depozite sunt formate în cea mai mare parte din calcare jurasice, conglomerate de Bucegi și gresii micacee. Către marginea răsăriteană a masivului, în
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
direcția de curgere a râurilor. Principala axă de colectare a apelor din interiorul masivului este Râul Ialomița, care are un bazin simetric. Ea este alimentată din zăpezi și ploi, izvorând la mare înălțime de sub Vârful Omu. Curgând în lungul axului sinclinalului, ea este alimentată și din subteran, pentru că apele infiltrate pe flancuri se scurg spre albia Ialomiței conform înclinării stratelor. Numeroși afluenti cu obârșia pe/sub podul Bucegilor converg spre bazinetele amintite, contribuind la mărimea debitului râului colector. Menționam printre ei
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
proceselor de mișcare în masă pe versanți. Altitudinile cele mai mari corespund, de regulă, rocilor celor mai rezistente din culmea principala, în special conglomeratelor de Ceahlău (vârful Bivolul, cu altitudinea maximă - 1.530 m, se află în centrul unui mare sinclinal înălțat, în alcătuirea căruia se află o masă importantă de conglomerate cretacice de Ceahlău). Pe rocile mai puțin rezistente s-au format depresiuni de facies petrografic, ca depresiunea Găinești, pe Suha Mică (pe șisturi argiloase și marne bituminoase oligocene), depresiunile
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
prin suprafețele structurale, abrupturi, brine și polițe structurale. În bazinul superior al Ialomiței sunt localizate, de asemenea, numeroase urme ale glaciațiunii cuaternare: circurile de sub Mecetul Turcesc și de la obârșia văii Sugarilor, vai glaciare, custuri, morene. Masivul Bucegi reprezintă un larg sinclinal, de direcție nord-sud, cuprinzând depozite sedimentare mezozoice, așezate în transgresiune peste un fundament de șisturi cristaline. Aceste depozite sunt formate în cea mai mare parte din calcare jurasice, conglomerate de Bucegi și gresii micacee. Către marginea răsăriteana a masivului, în
Geografia munților Bucegi () [Corola-website/Science/317406_a_318735]
-
direcția de curgere a râurilor. Principala axa de colectare a apelor din interiorul masivului este Râul Ialomița, care are un bazin simetric. Ea este alimentată din zapezi și ploi, izvorând la mare înălțime de sub Vârful Omu. Curgând în lungul axului sinclinalului, ea este alimentată și din subteran, pentru că apele infiltrate pe flancuri se scurg spre albia Ialomiței conform inclinării stratelor. Numeroși afluenți cu obârșia pe/sub podul Bucegilor converg spre bazinetele amintite, contribuind la mărimea debitului râului colector. Menționam printre ei
Geografia munților Bucegi () [Corola-website/Science/317406_a_318735]
-
Foreign Ministry objected saying Beijing would not "sit back and watch its territorial sovereignty violated." Arhipelagul constă din cinci insulițe nelocuite și trei roci fără vegetație. Distanțele de alte insule: Adâncimea mării din jurul insulelor este de cca 100-150 m, cu excepția sinclinalului Okinawa la sud.
Arhipelagul Senkaku () [Corola-website/Science/327421_a_328750]
-
paralel cu unghiul povărnișului. Majoritatea pâraielor coboară paralel cu versantul și nu pătrund în adâncime. Câteva pâraie au reușit însă să pătrundă în stânca dură și au creat defilee adânci care străbat Treapta, mai cu seamă pâraie care descind de la sinclinalul Beit Sahur prin anticlinalul Tekoa. Pe platoul deșertului peisajul este dominat de coline rotunjite, coniforme și trapezoide, cu pereții neverticali. Există sectoare de configurație deosebită, caracteristică Deșertului Iudeei, denumită „Configurație pestriță” (în ebraică Hatrurim). Un astfel de sector întins se
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
muntoasă a munților Apuseni a rămas continuu exondată, marea neogenă a pătruns numai în cuprinsul zonelor depresionare care s-au format majoritatea prin prăbușirea unor compartimente cuprinse între falii, depresiunile tectonice, suferind pe langă aceste scufundări și unele slabe ondulații sinclinale ale depozitelor neogene care le umpleau. În consecință , formațiunile geologice care intra în alcătuirea acestora, în speță a bazinului Borod, sunt reprezentate de fundamentul cristalin și de depozite neogene dispuse transgresiv peste acestea. (După PUG Borod) Expoziția și etajarea în
Borod, Bihor () [Corola-website/Science/300847_a_302176]
-
de Mureș, Gurghiu, Praid, Odorhei, Homoroadelor si Hoghiz), dealuri interne (Măgura Rez, Plopiș, Șiclodul, Bicheci - , Firtuș, Sinioara, Nădăscut), depresiuni intracolinare (Măgherani - Atid, Cristuru Secuiesc, Archita, Beia, Rupea) și dealuri externe. Fragmentarea reliefului este ridicată. Sunt formați dintr-o succesiune de sinclinale și anticlinale paralele cu munții, într-o zonă cu depozite miocene și pliocene (marne, nisipuri, conglomerate, tufuri vulcanice). (străpungeri diapire). Depresiunile s-au format prin eroziune. Dealurile înalte și depresiunile sunt caracterizate de un climat răcoros. Primăvara se înregistrează ploi
Subcarpații Transilvaniei () [Corola-website/Science/334405_a_335734]
-
și Siret un mic fragment piemontan - Piemontul Orbenilor (sau Pâncești)- continuare la nord de Trotuș a Piemontului Zăbrăuț, care aparține de Subcarpații de Curbura. Axul central al Pietricicăi aflat între munții flișului și soclul scufundat al Platformei Moldovenești, este un sinclinal suspendat umplut cu depozite mai dure, în cadrul unui sinclinoriu mai larg deversat peste bordura vestică a acestei platforme. Pietricica este alcătuită cu precădere din roci miocene și este înălțata preponderant în zona centrală, unde s-au păstrat conglomerate burdigaliene și
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
m spre culoarul Siretului. Sunt alcătuiți predominant din roci miocene (gresii, argile, conglomerate), slab cutate cu areale tectonic mai ridicate în șirul de dealuri (Pleșu, Pietricica). Dealurile sunt dezvoltate pe structuri anticlinale, iar culoarul depresionar Neamț-Cracău-Bistrița-Tazlău-Cașin pe o structură de sinclinal alungit limitrof Carpaților. Principala caracteristică a Subcarpaților Moldovei o constituie succesiunea dinspre zona montană spre exterior, în două fâșii paralele, a unui singur șir de depresiuni (depresiunile Neamț, Cracău-Bistrița, Tazlău-Cașin) și a unui singur șir de dealuri (dealurile Pleșu, Corni
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
Cașin (care își adună apele la Onești) și are un pronunțat caracter longitudinal; este mărginită spre est de culmea Pietricica (746 m), bine evidențiata în relief și împădurită, iar spre sud de Dealul Oușoru (753 m). Depresiunea are aspectul unui sinclinal larg, alungit, străbătut de Tazlău. Subcarpații Moldovei au un climat influențat de poziție, altitudine și desfășurarea în altitudine. Temperatura medie scade de la sud la nord (9 °C la Onești, 8 °C la Târgu Neamț) și scade cu altitudinea. Iarna, depresiunile
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
Bicazului - Munții Hășmaș". Principala cale de acces este drumul național DN12C care leagă orașul Gheorgheni de Bicaz. Accesul spre Munții Hășmașul Mare se poate face și de pe DN12, pe la Bălan. Teritoriul parcului coincide în cea mai mare parte sa cu sinclinalul "Masivului Hășmaș", peste al cărui fundament cristalin se suprapune o stivă de sedimente din Mezozoic În Paleozoic procesele orgenetice și de șariaj au împins roci mai vechi formate în Proterozoic, peste unele mai tinere formate în Cambrian. Sfârșitul Paleozoicului aduce
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
a cuarțului (fapt vizibil în Masivul Omu, unde cuarțul lăptos apare frecvent la zi, imprimînd peisajului o notă specifică prin culoarea sa alb-strălucitoare) și dintr-un nivel sericito-cuarțos. Formațiunile sedimentare sînt alcătuite în primul rînd din sedimente triasice — dispuse în sinclinalul Iacobeni — și cretacice (cenomaniene), care apar în zona de obîrșie a pîrîului Runcu și a Someșului Mare. Și unele și altele sînt puțin răspîndite. Mult mai extinse sînt formațiunile sedimentare eocene, aparținătoare flișului transcarpatic. Ele sînt formate din gresii, conglomerate
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (70,14%), dar există și minorități de penticostali (17,97%) și baptiști (8,97%). Pentru 2,17% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Aflat în zona de sinclinal dintre doi munți (Munții Zarandului și Munții Codru Moma), Almașul are multe de oferit. Pescuitul pe Crișul Alb și drumețiile pot realiza un concediu perfect. "Almaș are o biserică foarte frumoasă chiar în centrul comunei care merită să fie vizitată
Comuna Almaș, Arad () [Corola-website/Science/310102_a_311431]
-
400 m - 700 m. Acest cadru cuprinde o zonă de depozite paleogene în partea de nord și o zonă de depozite miocene, ce se dezvoltă în zona Ocnele Mari- Păușești-Măglași- Bunești. În regiunea dintre Valea Otăsăului și Bunești - Păișești-Măglași axul sinclinal are o orientare vest-est și prezintă cîteva cute secundare, iar în zona Bunești- Păușești-Măglași axul sinclinal ia o direcție spre sud-est până la dealul Teișului. De aici se îndreaptă luînd direcția vest-est sprijinindu-se spre sud pe slabă treaptă anticlinală de
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
și o zonă de depozite miocene, ce se dezvoltă în zona Ocnele Mari- Păușești-Măglași- Bunești. În regiunea dintre Valea Otăsăului și Bunești - Păișești-Măglași axul sinclinal are o orientare vest-est și prezintă cîteva cute secundare, iar în zona Bunești- Păușești-Măglași axul sinclinal ia o direcție spre sud-est până la dealul Teișului. De aici se îndreaptă luînd direcția vest-est sprijinindu-se spre sud pe slabă treaptă anticlinală de șisturi care separă depresiunea cu sare de anticlinalul de la Ocnele Mari. Făcînd parte din regiunea dealurilor
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
datorește în mare parte alcătuirii litologice din depozite miocene (roci de natură grezoasă, marnoasă, argiloasă, argilo-nisipoasă și mai rar conglomeratică) și cuaternare (prundișuri, nisipuri, și lentile de argile). Totodată, structura cutată a miocenului, reprezentată printr-o succesiune de anticlinale și sinclinale, s-a impus și în relief. Culmea Pleșului, cu o lungime de 24 km, este un anticlinal cu înălțimea maximă de 913 m, care descrește spre sud-est, iar Depresiunea Neamțului s-a instalat pe un imens sinclinoriu, fiind astel o
Depresiunea Neamțului () [Corola-website/Science/316133_a_317462]
-
cu structura cutată de felul masivelor: Purcărețu, Bunești, Piscupia, se pune și mai clar în evidență prin ivirea în anticlinalul care taie valea Otăsău a masivului de sare de la Pietrari. Spre sud apare structura cutată pe mai multe anticlinale și sinclinale unde s-au dezvoltat depresiuni mici (Govora, Ocnele Mari) în rocile moi. În această parte șirul depresiunilor este închis de dâmburile orografice ale dealurilor subcarpatice, adânc tăiate și despărțite în segmente de văile numeroaselor râuri (Bistrița, Otăsău, Olănesti), coborâte aproape
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]