2,658 matches
-
plec, nu‑ți fie teamă. Cu așa animal am vrut eu să mă mărit? Nu mi‑a ajuns unul, Doamne? a țipat ea și mai tare, cu privirile aruncate în tavan. Am să plec! Să fii fericit ca un animal singuratic. Să urli în pustie, amărâtule! Nu am nevoie de tine și să nu vii după mine în viața ta, prăpădenia pământului, țipa Amalia tot mai aprigă, dând drumul la o avalanșă de acuze mai mult sau mai puțin adevărate, în timp ce
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_1_.html [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
pahar de șampanie pentru tot circul... pentru prostia de a crede că fericirea este simplă! simplu este să dăruiești și să deschizi mereu brațele sufletului! nu ai cum să fii fericit, atunci când deschizi ușa și timpul îți trece prin fața ochilor, singuratic...” (Vine vremea să plec!). “Prostia de a crede că fericirea este simplă” face ca trăirile emoționale ale Danielei Voiculescu să fie încărcate de dramatism. Declarațiile ei vădesc o sensibilitate acută, cu o rezonanță afectivă ce amintește de tragediile antice, așa cum
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cum_este_sa_traiesti_din_poezie_intr_un_timp_de_inger.html [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
fiecare reprezentant al masculinului ca pe un înger decăzut, iar actul acela pur, al formării androginului primordial, o mare mizerie: ,, Dai la porci mărgaritare’’, așa ziceam în gând... Și totuși Bazil mă păstrase o fragilă lăcrămioară, o distinsă frezie, o singuratică dalie, o mică madonă...o căprioară, o fată nefemeie ... Îl cunoscusem pe Victor la 18 ani când am încercat prima oară să întru la filosofie, în București, Victor era vărul meu de gradul doi, și pentru că urma să se căsătorească
ROMANUL DIANEI -CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 by http://confluente.ro/gigi_stanciu_1456635783.html [Corola-blog/BlogPost/384767_a_386096]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > FEMEIE TÂNĂRĂ Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1909 din 23 martie 2016 Toate Articolele Autorului Vezi stelele cu raze argintate ce lunecă pe frunți de singuratici tei? O, câte ceruri lumina lor străbate să vină să se așeze-n ochii tăi! Tu ești frumoasă ca o zi senină, ca o câmpie vălurită de căldură, în suflet porți aprinsă o lumină ce nu cunoaște margini, ce nu
FEMEIE TÂNĂRĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1458736519.html [Corola-blog/BlogPost/348613_a_349942]
-
cea secetoasă”, cum e supranumită, este un ținut fascinant: un peisaj ireal pictat în culorile nisipului. Întinderi nesfârșite cu o vegetație joasă, uscată, ard vară de vară, la temperaturi de 50 grade C si chiar mai mult, străjuite de cactuși singuratici, contorsionați în poziții înspăimântător de umane, ciuruiți de păsări care caută în trupul lor umbra, răcoarea și seva de care au nevoie ca să poată supraviețui. Pământ dur și sterp, unde rege incontestabil este scorpionul. Dealuri dantelate, fumurii în praful din
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1492828294.html [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
nu meriți mai mult decât cinci! * Diminețile îi erau dragi, avea să petreacă o noua zi la școală, după amiezile și le petrecea în lungi plimbări împreună cu Paula iar către seară catadicsea să se îndrepte către propria casă. Dintr-un singuratic și un hoinar, firea îi devenise brusc sociabilă, era cu totul altul. În schimb se izola sufletește tot mai mult față de propria familie fară să simtă nici un fel de remușcare. Prin firea lucrurilor îi rămăsese însă undeva, în străfunduri, sentimentele
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470738908.html [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
un hol unde era un frigider mare rusesc marca Zil și a adus o sticlă cu vin din grădina bătrânei, de culoare roz, limpede și plăcut la miros. - Ca oaspete prețios, venit pentru prima dată în bârlogul meu de urs singuratic, te cinstesc din acest pahar, cu vinul cel mai natural și deosebit de aromat pe care l-am băut în comună. Sper să-ți placă. - Noroc și bine ai intrat în camera și viața mea. - Noroc și mă bucur că sunt
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1391253894.html [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
sufletul/mi-e ca o unghie/întorsă în carne”. (Gând, p.41) Așadar, spre a ne da minuni care să ne bucure, poetul se autodevoră. Conștiința de ființă damnată nu lipsește din autoportretul lui S. Olariu: „eu sunt un lup singuratic/un dobitoc pe cale de dispariție/o fiară nebună, nebună, nebună/care se scaldă noaptea/în râul rece al morții”. (p.5) „Râul rece al morții” este Lethe din mitologia elină, cel pe care Orpheu cu harfa sa l-a trecut
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Silvia_jinga_mastile_poetului.html [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
ușa, îi prinse mantoul și-l agăță în cuier. Veronica Micle zâmbi de naivitatea și stângăcia lui, trecu pragul ușii și-i cercetă cu atenție camera, apoi se îndreptă spre el și-i șopti: -Așa mi te închipuiam, un faun singuratic! Voce de catifea, clopoțel de bronz, dulci cuvinte șoptite tremolat ca niște sunete de cantinelă... - ...ți-am cititVenere și Madonă și-am rămas cu nostalgia după absolut, Ieșul tot e înnebunit, Miron Pompiliu mi-a vorbit ore-n șir despre
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1396676143.html [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
din lumini E plămădit... O, tu, femeie, Frumoasă făptură, De veacuri, poeții Îți închină iubire, Iar pictorul, maestrul cu penelul, Dintr-o privire,conferă mlădiosului trup Nemurire... Inima lui, pasăre sihastră-n pribegie, Cerul a găsit în albastrul infinit. „Luceafăr singuratic mă avânt Între Cer și Pământ", Se tânguie El... La margine de cer. O, tu, femeie, Frumoasă făptură... Referință Bibliografică: O, tu, femeie / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 750, Anul III, 19 ianuarie 2013. Drepturi de Autor
O, TU, FEMEIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/O_tu_femeie_floarea_carbune_1358584874.html [Corola-blog/BlogPost/342414_a_343743]
-
aprecieze cu iubire pentru penitent (care este fiul duhovnicesc) și cu pricepere de medic sufletesc mijloacele potrivite pentru vindecarea lui” (p. 45). Pentru credinciosul de azi, spovedania este o necesitate spirituală foarte evidentă. Ca persoană, omul nu este o ființă singuratică, ci este întotdeauna în relație cu Dumnezeu și cu semenii, și prin aceasta cu societatea, cu creația întreagă. Ontologic vorbind, omul este într-adevăr legat de Creator și de creatura Sa, chiar dacă nu are conștiința și cunoștința acestei relații. Înzestrat
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN, DE LA A CĂRUI TRECERE LA CELE VEŞNICE SE ÎMPLINESC ÎN ACESTE ZILE CINCI ANI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1414411563.html [Corola-blog/BlogPost/377911_a_379240]
-
meu prieten Orest și alți câțiva din gașca lui Oșorhan, eminent profesor de chimie și fizică, inginer chimist la bază, care ne considera ,,băieții lui”, ne amuzam, destul de gălăgios, ca să mai ascundem din emoțiile care ne stăpâneau. Pe o bancă singuratică, retrasă vreau să spun, colega noastră de la Oltea răsfoia de zor un caiet cu notițe. Cum stătea cu nasul în caiet, nu i-am putut desluși chipul și ca atare nu am zăbovit cu privirea. La un moment dat s-
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1424542946.html [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
aprecieze cu iubire pentru penitent (care este fiul duhovnicesc) și cu pricepere de medic sufletesc mijloacele potrivite pentru vindecarea lui” (p. 45). Pentru credinciosul de azi, spovedania este o necesitate spirituală foarte evidentă. Ca persoană, omul nu este o ființă singuratică, ci este întotdeauna în relație cu Dumnezeu și cu semenii, și prin aceasta cu societatea, cu creația întreagă. Ontologic vorbind, omul este într-adevăr legat de Creator și de creatura Sa, chiar dacă nu are conștiința și cunoștința acestei relații. Înzestrat
DESPRE DUHOVNICIE IN VIZIUNEA PARINTELUI TEOFIL PARAIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_duhovnicie_in_viziunea_parintelui_teofil_paraian_.html [Corola-blog/BlogPost/364716_a_366045]
-
mi-o amintesc de parcă a fost ieri. Nu știu ce-l determinase, chiar cu câteva secunde înainte de a merge fiecare la casele noastre, să-mi pună acea întrebare scânteietoare, legată de „feciorie”, care a aprins butoiașul în care eu strângeam tăcută pulberea singuraticelor mele bănuieli. Neavând încă nicio discuție atâta de „intimă”, nu i-am putut înțelege sensul. Erau timpuri sănătoase, în această privință, în care ideia „educației sexuale” se mărginea îndeajuns la ce se învăța în cărțiile de biologie, iar de la părinții
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
din 13 iulie 2014 Toate Articolele Autorului De vânt bătută, frunza A căzut pe iarba udă. Mă plec, o iau în mâini, O mângâi și mă doare Mâhnirea ei de amurgită Floare(a). Strâng frunza-n brațe, Crengi îndurerate ... Arțarul singuratic În flăcări vii se zbate. Ascult pădurea și mă-ntreb: De unde atâtea frunze într-un crâng?! De unde atâtea crânguri într-o frunză?! E toamnă, să râd, să plâng?! (Floarea Cărbune) Referință Bibliografică: E toamnă! / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
E TOAMNĂ! de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 by http://confluente.ro/Floarea_carbune_1405238791.html [Corola-blog/BlogPost/374422_a_375751]
-
și știm fiecare că fără tristețe, fericirea nu ar mai avea sens. În poezia „Gând abrupt„autoarea afirmă răspicat: Sunt zile când universul întreg te-nspăimântă/ Și vulnerabil este sufletul întreg,/ Viața iubește vasul în care se-agită -/Inima ce bate singuratic în piept...// Cu toate acestea, asemenea stări, nu întotdeauna sunt fără ieșire. O ilustrare o găsim și în poemul Frigul din noi, în care, deși tăcerea devine o mare apăsare și poeta dorește ca „în flacăra tăcerii să mă pierd
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni by http://revistaderecenzii.ro/plasa-unei-iluzii-de-tatiana-dabija-recenzie-de-elena-buica-buni/ [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
Tu scrie-mă ca rugă în altare Eu să răsar din iernile de ieri... Și dacă macii vor ascunde iară În sângeriul dor un cântec trist Eu voi striga în seceta din vară Un nume răstignit în acatist... Și-n singuraticul decor de toamnă Eu voi veni să-aștern covor de ploi Un asfințit albastru stă să cearnă Un alt târziu în nopțile din noi... Ne sunt poveri și ploi dar și ninsori Și plâng salcâmii goi de-atâtea ori! Referință Bibliografică
DE VOI VENI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 by http://confluente.ro/De_voi_veni_violetta_petre_1366193879.html [Corola-blog/BlogPost/345870_a_347199]
-
la malul Mării Negre pe trei terase, construite într-o combinație arhitecturală: maură, mediteraneană și dobrogeană specifică zonei bulgărești, zonă populată în general pe atunci ca și acum, cu mulți cetățeni de etnie turcă. Castelului i se mai zicea și Cuibul Singuratic sau Tenha Juvah cum îl denumeau localnicii de origine turcă. Clădirea principală în care venea să locuiască regina, era străjuită de un minaret întâlnit de regulă la geamiile turcești și tătărăști, de unde muezinul își cheamă enoriașii la slujbă. Aici avea
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1496162622.html [Corola-blog/BlogPost/376804_a_378133]
-
strălucitor./ Poate că m-am întâlnit/ cu el într-o poveste,/ sau poate l-am văzut/ pe vreun zid cu grafitti/ și-am dorit să fie bunicul meu.” (Mă doare...) Autoarea relizează portrete admirabile, tatălui, bunicului (cel mai reușit), șomerului singuratic care luptă să supraviețuiască și să pună o bucată de pâine la masa copiilor săi, cerșind pe la biserici. E o realitate destul de tristă, trăită de mulți în zilele noastre. Poeta aruncă o privire realistă asupra acestor aspecte, zugrăvindu-le cu
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1493342598.html [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
un trecător/ la fel de trist/ îi pune un bănuț în mână ./ Sărac șomer, umil începi să plângi,/ și fugi speriat s-aprinzi o lumânare;/ căci Doamne, bine-i printre sfinți/ când doar lor poți să le spui ce te doare!” (Șomerul singuratic). Situația precară în care se află, nu se datorează neapărat lipsurilor, ci mai curând, decăderii spirituale, pierderii demnității umane. Tristețea poetei vine și din faptul că oamenii și-au schimbat, nu numai înfățișarea, nu numai condiția materială, dar și mentalitatea
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1493342598.html [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
disperați în spini de trandafiri pășim. Poate sunt dăruiți de cei care ne părăsesc, Ca răzbunare, geloși și răi ne pedepsesc. Cine spune doamnă să plângi însingurată Să te usuci ca floarea crudă neiubită, uitată. Nu poți să fi un singuratic trăind fără folos, Și să lași iubirea,viața,trupul de timp ros Cine spune doamnă să nu trăiești versatil, Și să nu simți polenul, parfumul iubirii din pistil. Și din iubire, apărare să fi o plantă carnivoră Care mă prinde
EȘTI PLANTĂ CARNIVORĂ FEMEIE de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_nistor_1458806841.html [Corola-blog/BlogPost/373319_a_374648]
-
și tălmăcirile noastre copilărești, privitoare la osatura toponimică a întinsului teritoriu din pustietăți, care să mai stea în capul oaselor. Mitul westernian al “goanei după aur” croit mai târziu - al febrei și foamei căutătorilor asmuțiți de metalul “necuratului”, cu călăreți singuratici strunind anevoios bidivii nărăvași după un obositor galop prin preerii, văi înrâpate și nisipuri măturate înșirate în dune cu o simetrie aparte de vântoasele regiunii, precum crestele spumegânde ale oceanului din apropiere - peste care s-au abătut urgiile unei naturi
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 by http://confluente.ro/La_capatul_lumii_california_.html [Corola-blog/BlogPost/341733_a_343062]
-
Cugetare > ȘI DEGETELE MÂINILOR VOR VORBI ÎNTRE ELE Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 2043 din 04 august 2016 Toate Articolele Autorului Niciodată visul nu mă trezește din somn- Trupul lui locuiește în afara sufletului. Îi simt încremenirea mută, nemișcătoare, singuratică. Paradoxul doare, ceva a uitat, i se curmă câte un ligament, în fiecare noapte, câte un deget îi îngheață. Pironit în sfințenia tâlcului divin, locuința lui nu e mai printre muritori, dar, așa moartă, ea, acoperă cerul, apoi neantul spiritual
ŞI DEGETELE MÂINILOR VOR VORBI ÎNTRE ELE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1470297110.html [Corola-blog/BlogPost/381378_a_382707]
-
focul tău eu nu mai pot să fug Și chiar de-aș vrea, spre el întruna vin. Cu sărutări fierbinți aprinde focul, Din buze toarnă lavă și jăratic Și flăcările să-și înceapă jocul Pe rugul meu cel trist și singuratic. Îmbracă-mă întâi în evantaie Și-n jerbe de scântei multicolore Și arde-mă în dulcea ta văpaie, Iar focul tău încet să mă devore. Dar mistuie-ma-ncet și pe-ndelete, Să mă topesc în jarul tău fierbinte, În roiul
RUG de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 by http://confluente.ro/petre_leonte_1426513807.html [Corola-blog/BlogPost/377217_a_378546]
-
privire. © Maria Filipoiu În ,,Antologia SIBIOZE LIRICE 11", Editura Anamarol Remember eminescian -odă- Peste vremuri încercate străbate un dor de-un veac, pentru Luceafăr din carte ce din cer privește-n lac. Cu destinul enigmatic, din suflet împătimit, trimite dor singuratic, Lucefărul din zenit. Iar clinchetul de izvoare îi cântă poezie. Pe codru să-l înfioare de tristă nostalgie. Somnoroase păsărele închid pleoapa nopților, să străbată pân' la stele, taină plină de amor. Teiul își scutură floarea pe al său pustiu
MIHAI EMINESCU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1434230214.html [Corola-blog/BlogPost/360511_a_361840]