2 matches
-
de căială și alte abstracțiuni de acestea. V. POGOR, N. DIMACHE, I. PRALE Comisul Vasile Pogor, traducător al Henriadei lui Voltaire (1838), a lăsat stihuri de modă veche, străbătute de simțul deșertăciunii și de grija mântuirii, descriind în tuș foscolian sinistritatea cimiterială: Galeriile surpate, stâlpii sfărmați și căzuți Peste aur, peste lustru îi văd cu mușchiu învăscuți, Scările, ce se văd roase de omenescul picior, Ajung să fie străpunse de troscot și urzișor, Și fereastra, întru care flori de tot feliu-nflorea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în casa iubitei și-i ordonă să-i cânte un marș funebru. El se duce în grădina autumnală și se-ntinde ca un mort pe masa părăsită, sau plânge în parcul dezolat, în haine negre. Odaia lui e de o sinistritate hoffmanniană, fantastică și simbolică (într-o poezie excelentă); prin ea cântă în mii de fluiere toamna, în mijlocul ei, pe masă, arde o făclie, făclia tremură în oglindă, tablourile sunt negre, golul ei haotic e plin de ecouri: Odaia mea mă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]