22 matches
-
natural al făpturilor, ar trebui să credem că Dumnezeu, care a creat lumea în varietate și a dotat cu capacitate deosebită fiecare lucru, s-ar întoarce acum împotriva zidirii Sale”. (Ortodoxie). Cea dintâi idee formează temelia concepției sociale demofile și solidariste a lui Nichifor Crainic, opusă democrației egalitariste, liberalismului de liberă concurență și marxismului ațâțător al urilor de clasă. A doua idee formează temelia naționalismului său, opus oricărui fel de internaționalism, de la cel catolic până la cel marxist, strein însă de exclusivismul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lor nu mai vizează aceleași chestiuni sau au adoptat expresii diferite de-a lungul timpului? Cum putem concilia, în același timp, recunoașterea unui curent ideologic și observarea simultană a ideologiilor concurente ce se recomandă în egală măsură (spre exemplu, formele solidariste și social democrate ale socialismului, sau expresiile neoclasică și neoliberală ale liberalismului)? Prin aceste atribute singulare, certitudinea ideologică prezintă o enigmă cel puțin la fel de redutabilă ca cele ridicate de alte de credințe umane, adeseori repertoriate ca mistere insondabile. O explicație
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
numitelor Black Blocks sau al câtorva „opozanți ai creșterii economice”. Mișcarea „neo” comportă și creștini, purtători ai unei doctrine sociale, a căror prioritate se îndreaptă spre pace și refluxul sărăciei. Deși au mai degrabă tendința să se apropie de linia solidaristă favorabilă anulării datoriei țărilor sărace și taxării profiturilor în folosul dezmoșteniților sorții, unii se identifică cu polurile de radicalitate în ceea ce privește problema împărțirii bogățiilor planetare. Cele mai active sunt unele grupuri creștine sud-americane, purtătoare ale unei teologii a eliberării, nouă utopie
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1993; în Tunisia, de la 1886 în 1988, la 5186 în 1991.684 5.2.1. Construirea comunităților de securitate Ideea securității colective precum și tendința de a dezvolta elementul comun în managementul violenței și insecurității au fost elementele fundamentale ale concepției solidariste liberale privind societatea internațională. În centrul acestei gândiri este speranța că puterea comunității internaționale poate fi formată pentru a servi unui scop social comun. Cu toate că denumirea de securitate colectivă a intrat în folosința generală în anii 1930, ideea centrală pe
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
niște constante istorice de o importanță universală îi face să combată aceste visuri egalitare, care pentru ei sunt egalitare absurde din punct de vedere sociologic. Ținta polemică a lui Mosca și a lui Pareto o reprezintă, în general, socialiștii și solidariștii” (Lottieri, 1999, p. 201). Astfel, ideologicul este în strânsă legătură cu analiticul. Machiavellienii se întâlnesc în acest punct cu adepții unei concepții aristocratice a ierarhiei sociale (Edmund Burke, Joseph de Maistre, Louis de Bonald, dar și Alexis de Tocqueville), care
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
este acela că statele, și nu indivizii, sunt membrii de bază ai societății internaționale (1966a: 68). Făcând această distincție, Bull se întrebă dacă există vreo dovadă că societatea internațională pluralistă de după cel de-al Doilea Război Mondial a devenit mai solidaristă. Răspunsul său din Societatea anarhică a fost că așteptarea unei mai mari solidarități era foarte "prematură" (Bull 1977: 73). Ca să se înțeleagă motivele acestei concluzii este necesar să ne aplecăm asupra discuției făcute de Bull despre conflictul dintre scopurile primare
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în crearea unei societăți internaționale mai drepte. Dezvoltarea gândirii Școlii Engleze referitoare la drepturile omului este fascinantă în această privință. Bull (1977: 83) argumenta că în istoria recentă a societății internaționale, pluralismul a triumfat asupra solidarismului. În secolele anterioare, credința solidaristă în primatul drepturilor omului a supraviețuit, deși "subteran". Poate părea chiar că statele au intrat într-o "conspirație a tăcerii... cu privire la drepturile și datoriile cetățenilor lor" (1977: 83). În plus, multe state inclusiv fostele colonii europene după cel de-al
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
vechi puteau să se înțeleagă asupra unor principii universale de coabitare și asupra unor valori morale universale, cum este principiul egalității rasiale. Modul în care diferite societăți ajung să se înțeleagă asupra principiilor universale pertinente pentru o concepție pluralistă sau solidaristă a societății internaționale este tema centrală a unor forme de analiză care se îndepărtează în mod clar de fatalismul neorealismului și de credința naivă în inevitabilitatea progresului global, care apare ocazional în formele triumfaliste de liberalism. Până la urmă, practica diplomatică
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a descris ca aripa "realistă" a raționalismului, dar, în alte cazuri, el este mai aproape de aripa "idealiștilor" (Wight 1991: 59). S-a spus că, spre sfârșitul vieții sale, Bull s-a îndreptat foarte vizibil către un punct de vedere mai "solidarist" (vezi Dunne 1998: Capitolul 7). Această aparentă "răzgândire" este mai pronunțată în Conferințele Hagey, ținute la Universitatea Waterloo din Canada în 1983 (Bull 1984b). Ea este ilustrată de comentariul că "ideea că ar exista drepturi suverane în afara regulilor trasate de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
față de nevoile indivizilor și ale asociațiilor lor. Relația dintre aceste două orientări diferite se schimbă și va continua să se schimbe ca răspuns la circumstanțele istorice. Anii Războiului Rece nu au încurajat căutarea unor principii alternative la ordinea mondială; concepția "solidaristă" a societății internaționale a fost considerată a fi "prematură". Din mai multe puncte de vedere, dispariția bipolarității a fost mai favorabilă pentru dezvoltarea solidarismului, deși discuțiile dacă statele trebuie să intervină pentru a preveni încălcarea drepturilor omului au creat un
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a fost considerată a fi "prematură". Din mai multe puncte de vedere, dispariția bipolarității a fost mai favorabilă pentru dezvoltarea solidarismului, deși discuțiile dacă statele trebuie să intervină pentru a preveni încălcarea drepturilor omului au creat un conflict între preocuparea "solidariștilor" pentru drepturile individuale și insistența "pluralismului" asupra pericolelor implicate de încălcarea suveranității naționale. Era hegemoniei americane pune în mod inevitabil problema dacă tema "solidaristă" nu cumva a fost deturnată de interesele politice dominante din Statele Unite și Marea Britanie, și dacă nu
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
statele trebuie să intervină pentru a preveni încălcarea drepturilor omului au creat un conflict între preocuparea "solidariștilor" pentru drepturile individuale și insistența "pluralismului" asupra pericolelor implicate de încălcarea suveranității naționale. Era hegemoniei americane pune în mod inevitabil problema dacă tema "solidaristă" nu cumva a fost deturnată de interesele politice dominante din Statele Unite și Marea Britanie, și dacă nu cumva societatea de state de astăzi se confruntă cu noi amenințări la însăși supraviețuirea sa. În dezbaterile contemporane asupra acestor probleme se pot vedea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în mai multe forme suprapuse de societate internațională. Linklater (1998: 166-7) listează trei forme. Prima, o societate pluralistă de state în care principiile coexistenței funcționează "pentru a menține respectul pentru libertatea și egalitatea comunităților politice independente". A doua, o societate "solidaristă" de state care au căzut de acord asupra unor scopuri morale substanțiale. A treia, un cadru post-westfalian în care statele renunță la o parte din puterile lor suverane pentru a instituționaliza norme politice și morale împărtășite. Aceste cadre alternative ale
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
norme. Din nou, el se situează pe o poziție de mijloc între realismul hobbesian și idealism. Bull distinge două versiuni ale tradiției grotiene: una solidaristă și una pluralistă. Ele diferă în principal prin modul în care tratează intervenția externă. Versiunea solidaristă, reprezentată de Grotius însuși, se înscrie încă în tradiția dreptului natural. Ea susține că, în numele solidarității dintre ființele umane, dreptul internațional poate să treacă peste suveranitatea națională. Grotius consideră justificată intervenția pentru o cauză justă (ius ad bellum). Versiunea pluralistă
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pe teren pentru a constata la fața locului condițiile insalubre în care trăiau muncitorii). Și această problemă urbană (ca și alte probleme sociale) a ajuns greu pe agenda publică, fiind promovată în special de reformatorii cu vederi socialiste și principii solidariste. După al Doilea Război Mondial, devenirea orașelor franceze este marcată de eforturile de modernizare a societății. Thierry Oblet arată că modernizarea orașelor a fost astfel concepută încât să lege procesele economice de progresul social, politic și cultural. Au prevalat două
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pe care primăriile comuniste le valorizau. Echipamentele, coloniile de vacanță și ajutoarele sociale erau principalele acțiuni valorizate. Nu exista o politică a locuinței ca atare, dar exista preocuparea pentru rezolvarea "parcelărilor defectuoase", pentru a face viabile anumite loturi. Aplicarea principiilor solidariste Primele acțiuni privind ajutorul pentru locuință nu decurg, așadar, din revendicările muncitorilor. În sânul fracțiunii luminate a burgheziei, "solidariștii" partizani ai "economiei sociale" și "republicanii progresului" sunt primii inițiatori în acest domeniu, prinși între grija amendării efectelor inacceptabile ale atitudinii
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
o politică a locuinței ca atare, dar exista preocuparea pentru rezolvarea "parcelărilor defectuoase", pentru a face viabile anumite loturi. Aplicarea principiilor solidariste Primele acțiuni privind ajutorul pentru locuință nu decurg, așadar, din revendicările muncitorilor. În sânul fracțiunii luminate a burgheziei, "solidariștii" partizani ai "economiei sociale" și "republicanii progresului" sunt primii inițiatori în acest domeniu, prinși între grija amendării efectelor inacceptabile ale atitudinii liberale tip laissez-faire și intenția de a îngrădi tentația socialismului. În prefața lecțiilor ținute la Școala Superioară de Studii
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
voința publică, singura care poate realiza necesara salvare comună" (p. 273). Comentariul lui Léon Bourgeois asupra trimiterii făcute de Jules Siegfried la Anglia, cu ocazia unui ciclu de conferințe despre aplicațiile sociale ale solidarității, ilustrează pragmatismul pe care se bizuiau solidariștii: "Domnul Siegfried, căruia i se datorează în mare parte legea franceză a locuințelor ieftine din 1894, ne-a arătat în conferința asupra acestei probleme cum Anglia această patrie a liberului schimb economic, "acest pământ clasic al libertății individuale" nu a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
municipală va reactualiza în rândul socialiștilor problema etatizării. Ideea naționalizării transporturilor, a aprovizionării și locuinței se afirmă cu atât mai mult cu cât municipalismul părea neputincios în aceste sectoare. Calea reformelor puse în act de către stat, idee apărată de mișcarea solidaristă, se impunea ca principiu de acțiune mai eficient decât încrederea în generalizarea spiritului mutualist. În acord cu strategia parlamentară și "electoralistă" adoptată de mișcarea muncitorească în secolul XX, statul devine interlocutorul principal al revendicărilor sociale. Acesta impune un asemenea respect
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
social" și discipol al lui Frédéric Le Play: "Am adormit liberali și ne-am trezit intervenționiști"70. Convingerea că liberul arbitru al pieței nu garantează nici solidaritatea, nici o guvernare eficace a dezvoltării urbane nu este doar a comuniștilor și a solidariștilor. Este una împărtășită și de un mare număr de conservatori, juriști, igieniști, ingineri, care așteptau de la emergența unei științe urbane enunțarea "raționalității superioare globale, care să exprime adevăratele interese ale corpului social"71. Recurgerea la știința orașului era asociată cu
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Nașterea politicilor urbane / 78 Inițiativa responsabililor municipali și a unei elite reformiste aflate de partea industrializării / 78 Planificarea urbană pusă la proba proprietății funciare / 81 Inventarea ideologiei politicii locuinței / 83 Indiferența politică a muncitorilor față de problema locuirii / 83 Aplicarea principiilor solidariste / 89 Promovarea unei elite muncitorești urbane / 91 O inflație a reglementări puțin constrângătoare / 96 Capitolul 2. Urbanizarea chestiunii sociale / 103 Depolitizarea guvernării orașelor / 103 De la socialismul municipal la municipalismul social / 103 Statul ca fondator al socialului și al urbanului / 106
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
muncitorești, amenajarea urbană, igiena, exproprierea etc. Jules Siegfried, a cărui lege din 1894, care îi poartă numele, organizează locuințele ieftine (HBM), este unul dintre principalii reprezentanți, celălalt reprezentant fiind Émile Cheysson. Muzeul social grupează "leplaysieni", liberali, socialiști reformatori, catolici sociali, "solidariști", cu toții preocupați de locuințele populare. 2 Alain Cottereau, art. citat, 1970, p. 372. 3 Ibid, p. 380. 1 Annie Fourcaut, "Essai de mise en perspective historique de la politique de la ville des années 1880 aux années 1970", în Raportul prezentat ministrului
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]