21 matches
-
adică un prezent care ne scapă mereu și ne închide în biologic și concret: „timpul s-a frânt; trecut și viitor nu se mai leagă într-un prezent îmbogățit, în două momente ce nu se opun, ci se completează. Timpul spațializat, timpul matematic, măsurat cu ceasul, nu ne poate aduce un adevărat sentiment al trăirii. Ne lipsește timpul interior, colorat și viu, bogat în evenimente, singurul care ne-ar centra viața și ne-ar da sentimentul că existăm în lume“ (Ernest
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 by http://confluente.ro/Ernest_bernea_ganditor_crestin_pr_stelian_gombos_1331024889.html [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
adică un prezent care ne scapă mereu și ne închide în biologic și concret: „timpul s-a frânt; trecut și viitor nu se mai leagă într-un prezent îmbogățit, în două momente ce nu se opun, ci se completează. Timpul spațializat, timpul matematic, măsurat cu ceasul, nu ne poate aduce un adevărat sentiment al trăirii. Ne lipsește timpul interior, colorat și viu, bogat în evenimente, singurul care ne-ar centra viața și ne-ar da sentimentul că existăm în lume“ (Ernest
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1490686776.html [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
umplerea” lui cu evenimente. Sporirea cantității de informație procesată duce la o dilatare a timpului psihologic. După Henri Bergson, noi traducem timpul trăit într-o proiecție spațială; localizăm impresiile și sentimentele noastre într-un fel de spațiu determinat, numit timp spațializat sau spațiu-timp. Din punct de vedere psihologic, spațiul poate fi definit drept o entitate rezultată prin reflectarea subiectivă a lumii externe (la nivelul eului receptor), fiind condiționat și definit de organele de simț. Spațiul psihologic este sesizat prin intermediul sensibilității și
TIMP ŞI SPAŢIU ÎN PICTURĂ: PERCEPŢIA PSIHO-SENZORIALĂ A IMAGINII ARTISTICE de CRISTINA LAURIC în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 by http://confluente.ro/Cristina_lauric_timp_si_spa_cristina_lauric_1368696786.html [Corola-blog/BlogPost/371136_a_372465]
-
anume disfuncție perceptuală sau reprezentanta, semnificația modala a lumii se schimbă, devenind prioritare acele forme, proprietăți și evenimente pe care le poate percepe, investiga modal și controla interactiv cel mai bine. a video ne apare că o mulțime de forme spațializate, cracterizate prin culori, relații statice și dinmaice, mișcări și condiționări structurale și interactive, mulțime care ne înconjoară de peste tot, dând impresia că ne include corporal și cinetic în compoziția și evoluția ei. Pentru a organiza și explicită modal cât mai
Realitate () [Corola-website/Science/306324_a_307653]
-
entropic" rimbaldian ("dereglarea tuturor simțurilor"); mai chibzuiește Lamparia în legătura cu motivul oglindirii-bobului de rouă la Eminescu, cu exprimarea prezenței în absență ("Era pe când nu s-a văzut,/ Azi o vedem și nu e"), cu "teoria ecuațiunii universale", cu timpul spațializat: "Timpul mort și-ntinde trupul și devine veșnicie". Se mai referă Lamparia la "eul-Archaeus", adevăratul eu, nu acela limitat la individ. Și este combătut cu strășnicie clișeul unui Eminescu exclusiv romantic, susținându-i modernitatea. Bunăoară, pentru că nu e nimic romantic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acceptă sunt cele două demersuri care hotărăsc evoluția mea ulterioară asaltului întru eros. Confesiunea iubirii mele se adresează și atinge sfera de personalitate a ființei de care m-am îndrăgostit. O învăluie, glisează și alunecă după forma sa de rotunjime spațializată, o scufundă în fluxurile sale de insistență și apăsare emoțională. Ca un ropot de furtună ridicată din cețurile tropicului luxuriant sau precum o ninsoare nestăvilită desprinsă din prăbușirea unui ancestral ghețar, rostirea te iubesc coboară peste sufletul adorat restrâns în
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
2.2. Ideologia: o abordare pragmatică Înainte de a dori să delimitezi într-o operă dată ceea ce revine filosofiei de ceea ce aparține științei și de ceea ce trebuie abandonat ideologiei, un alt demers este posibil. El consistă în a substitui acestei concepții "spațializate" a gîndirii o concepție "temporalizată", potrivit căreia filosofia, știința și ideologia nu sunt regiuni separate ale reflecției savante; ele sunt tendințe prezente simultan în fiecare discurs, dar cu influență diferită. În această optică, ar fi evident contradictoriu să încerci a
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
el a abolit ireversibilitatea timpului. Prezentul-total, prezentul etern al misticilor este stasisul, nondurata. Transpusă în simbolismul spațial, nondurata prezentul etern este imobilitatea" (Eliade: 1994, 100). Aerul tare al peisajului descris de blocul temporal se explică prin aceea că în timpul sacru, spațializat, se realizează construirea Centrului, are loc unirea Cer-Pământ-Infern. Simbolismul Centrului este un capitol important din Mitul Eternei Reîntoarceri. Intertextul joacă un rol aparte în literatură pentru că el semnifică stâlpul eliadian: "asimilat cu Arborele Lumii, stâlpul devine la rândul lui axa
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
oului, simbol al cosmosului. Cuvântul dvi-ja, legat de simbolismul inițiatic al oului, însemnă „zeul de două ori născut”. Reprezentarea unei a doua nașteri are o largă răspândire spațială și temporală. Labirintul nu reprezintă numai un simbol, ci și o structură spațializată, căci Ștefan îl definește ca fiind o sferă de metal, care implică practici ritualice. El este descris asemenea unui nod, cu anumite semnificații ce trebuie dezlegate. Aceasta „corespunde inițierii filosofice, metafizice, a cărei intenție este de a desface ghemul ignoranței
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
spațiul nu este un obiect gol sau un obiect fizic, ci "un alt spațiu (...), de fapt o spațialitate trăită și creată în plan social"4. În al doilea rând, este evidențiat interesul constant al lui Michel Foucault pentru o istorie spațializată. "Rămâne de scris o întreagă istorie a spațiilor", afirma Foucault, "care ar fi în același timp istoria puterilor"5. Peter Brooker, autorul unui interesant glosar al teoriei culturale, menționează că după unii specialiști în opera lui Foucault, această istorie a
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
ma, ra, na) în plan vertical apoi aglomerarea acestora sunt modalități de a realiza și conferi unitate unei mase compacte de sunete. Grosso modo, exemplul nr. 10 ar putea constitui dovada celei de a treia posibile categorii de ison: isonul spațializat (măs. 179-180). Din punct de vedere teoretic, intonarea aceluiași sunet de mai multe voci decalate în timp, nu fac decât să amplifice calitatea timbrală a sunetului - ison. Rolurile se inversează, corul asigură acum un fundal mai mult sau mai puțin
Citatul ?n crea?ia pentru saxofon a lui ?tefan Niculescu (II) by Irina Ni?u () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
securității în termeni spațiali și felul în care sunt definite și articulate amenințările și pericolele, dând naștere anumitor concepții despre stat ca subiect politic securizat. Debbie Lisle (2000) a arătat cum până și turismul modern participă la reporducerea acestei concepții spațializate a securității. Prin reafirmarea continuă a dinstincției dintre "siguranță aici și acum" și "pericol acolo și atunci", practicile turistice contribuie la susținerea discursului geopolitic al securității. Interpretarea ei sugerează că războiul și turismul, în loc să fie două practici sociale distincte și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
perioada 1987-1997, artista a funcționat ca director fondator al companiei de software Softimage, pentru ca, din 1997, să conducă Immersence Inc. În mod treptat, autoarea a devenit interesată de domeniul artistic al realității virtuale grație potențialului acestuia de producere a imaginilor spațializate și de imersare a subiectului uman. Lucrările sale de acest tip propun o estetică corporal-vizuală a realității virtuale, estetică bazată pe utilizarea mecanismelor de producere a transparenței și a ambiguității optice, spațial-tridimensionale, și pe generarea procesului de imersie corporal-senzorială a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
estetică bazată pe utilizarea mecanismelor de producere a transparenței și a ambiguității optice, spațial-tridimensionale, și pe generarea procesului de imersie corporal-senzorială a participantului într-o lume a virtualității, în special prin interfața respirației și a balansării trupului. Imaginea întrupată și spațializată este explorată, în aplicațiile artistei, prin procesul optic al contemplării interactive a lumii și prin navigarea virtuală cu ajutorul întregului corp în spațiul simulat (vezi Hansen, 2001, pentru o interpretare a modului de integrare perceptivă a participantuluiă. Intenția acestor instalații este
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și prezentată în Australia, San Francisco, Canada, Londra, New York etc. Aceasta construiește un spațiu virtual imersiv cu ajutorul graficii digitale tridimensionale, stereoscopice prin utilizarea dispozitivului head-mounted display și a senzorilor unui aparat care măsoară înclinarea coloanei vertebrale a imersantului, cu ajutorul sunetului spațializat și corporalizat și grație interacțiunii în timp real. Un ecran permite vizualizarea în timp real a experienței participantului, adică proiecția stereoscopică a lumii virtuale, de către vizitatorii muzeului, iar un alt ecran arată umbra proiectată a siluetei imersantului în spațiul virtualității
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
timpul, înțeles ca mediu în interiorul căruia operăm distincții și le numărăm, nu este altceva decât spațiu"163. Pentru Rădulescu-Motru, durata semnifică o conștientizare a destinului; dar, de asemenea, un moment necesar pe calea către abstracția de timp. Bergson contrapune timpul (spațializat) duratei (timpul veritabil). Timpul ar fi durata-ce-se-neagă-pe-sine prin spațializare. C. Rădulescu-Motru opune timpul destinului. Acesta din urmă reprezintă o "realitate" mai profundă care face posibilă, împreună cu durata, intuiția rațională a timpului. Durata bergsoniană și cea personalist-energetică sunt calități pure, trăiri
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lungul unor serii ramificate, divergențe și diferite ("vagant[e]") de sursa ce le generează, fiecare însă corespunzând unui anumit grad calitativ al acesteia, cu alte cuvinte, sunt forme materiale (imagini / cuvinte) ce tind să o închidă în forme relativ fixe, spațializate, eliminând ceea ce este diferențiator / calitativ în ea - mișcarea, fără a o anula însă definitiv, - înghețându-le ("la ierni"), dacă putem spune așa. Că nu este vorba doar de o impresie trecătoare este confirmat de una din cele mai inspirate definiții
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
bergsonisme, 2004, p. 56: " La durée est bien succession réelle, mais elle ne l'est que parce que, plus profondément, elle est coexistence virtuelle" (italice în original). 23"Alfabetul prismatic" este, totodată, o metaforă pentru modul cotidian de a vedea spațializat, i.e., fragmentar și discontinuu, lumea din jurul nostru, "comentat" poetic în "Dioptrie", si desemnează o lectură inadecvată a realului (care este continuă devenire), pentru că pierde din vedere tocmai unitatea ei, la fel cum fascicolul alb de lumină se divizează într-o
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
rezidă în forța retenției pe care o conștiință o realizează prin percepția abia trecută, în schimb, pentru Heidegger, experiența temporală este "autentică" numai dacă se ancorează într-un prezent "prezumtiv", iar pentru Bergson, timpul se transformă în "durată pură", timpul spațializat devenind o a patra dimensiune a spațiului.21 Această "spațializare a timpului", prezentă de la Zenon până la Bergson, restabilește echilibrul ontologic dintre elementele originare și prezent, stabilindu-se un pact continuu, prin intermediul ritului și ritualului. Timpul și spațiul, ca ratio essendi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-se cu un ideal al sinelui. Stadiul oglinzii - nu numai pentru autorul de jurnale - este o dramă, alimentată de insuficiența puterii de anticipare. Incapabil să se proiecteze În viitor, el se plasează În prezent sau În trecutul foarte apropiat. Imaginea spațializată dobândită despre sine se topește la contactul cu cealaltă imagine, manevrată de fantasmele compensatorii ale dorinței de reflectare, numită de Lacan „forma ortopedică a totalității”36. Scriitorul tinde să se plaseze În viitor, Însă cuvântul recuperează doar trecutul, doar trăitul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
încep să fie mai degrabă preocupate de controlarea și dirijarea fluxurilor economice, culturale și umane, și mai puțin de aspectele legate de graniță și teritoriu. Atât granițele statelor-națiune, cât și "granițele" etnice sunt traversate din ce în ce mai frecvent. Etnospațiul devine din ce în ce mai puțin "spațializat" și "genetic" și din ce în ce mai mult mental. Străinul devine din ce în ce mai tolerat și mai puțin stigmatizat. Lumea în general este mai pestriță. Vechilor minorități li se adăugă noi minorități. Toate acestea însă nu înseamnă neapărat disoluție, ci și întărire. E recunoscut faptul
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]