176 matches
-
orientate pe elev, strategii de stimulare a autodeterminării. Modificarea curriculumului presupune ca echipa implicată în elaborarea planului educațional personalizat (PEP) să adauge în conținutul formal al curriculumului elevului ceea ce nu se află în curriculumul general; ... i) grad de severitate - un specificator al TSI care cuprinde trei grade (ușor, moderat și sever) și care indică nivelul de extindere a tulburării de învățare în raport cu abilitățile școlare afectate și cu nivelul de intensitate a sprijinului necesar; ... j) evaluare adaptată - diferențiere care se realizează la
EUR-Lex () [Corola-website/Law/279854_a_281183]
-
ar fi scris În acest exemplu, la fiecare pas al XPath-ului, axa (e.g. codice 10 sau codice 11) este specificata în mod explicit, fiind urmată de codice 12 și mai apoi de node test, precum codice 13 sau codice 14 din exemplul de mai sus. Specificatorii axiali indică direcția de navigare din interiorul arborelui care reiese din reprezentarea documentului XML. Axele disponibile, în sintaxa completă sau abreviata, sunt: Ca exemplu de folosire a axei attribute din sintaxa abreviata, codice 20 selectează un atribut numit codice 21 dintr-un
XPath () [Corola-website/Science/309994_a_311323]
-
masele". Astfel, acesta este similar cu termenul Republicii Populare. Acesta este adesea lăsată netradusă în limba română, cu numele de forma lungă, astfel, pronunțată ca Marea Jamahirie Arabă Libiană Populară Socialistă . După bombardarea 1986 de către administrația Reagan, Gaddafi a adăugat specificatorul de "Mare" (al-ʿ Uẓmă العظمى) la denumirea oficială a țării. Încă din 1969, Gaddafi a pornit o campanie împotriva Ciadului. Libia a fost implicată într-un litigiu teritorial, uneori violent, cu Ciadul asupra Fâșiei Aouzou, pe care Libia a ocupat
Marea Jamahirie Arabă Socialistă Populară Libiană () [Corola-website/Science/324133_a_325462]
-
verbal GX - proiecție maximală, al cărei tip nu este specificat m. - masculin n. - neutru N - nominal N, Nom - Nominativ NP - nume predicativ p., pers. - persoană pl. - plural S - subiect SCoord - sintagmă coordonată SVO - topica subiect + verb + obiect sg. - singular Spec - specificator V - verb VSO - topica verb + subiect + obiect SEMNE FOLOSITE LA EXEMPLE * - exemplul este agramatical ? - exemplul este destul de acceptabil ?? - exemplul este foarte puțin acceptabil % - exemplul este acceptat doar de o parte dintre vorbitori # - exemplul nu este interpretabil (nu are sens), dar
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Aspect, Mod, Acord ș.a. La momentul apariției articolului lui Pollock, propoziția era concepută ca proiecția maximală a centrului Flexiune. Acesta cuprindea un set de trăsături nominale și verbale, de tipul Mod, Timp, Acord. Subiectul propoziției se afla în poziția de specificator al Flexiunii, iar verbul, în poziția de complement. Propunerea teoretică avansată de Pollock este cunoscută sub numele de "ipoteza Flexiunii divizate" (split-Infl hypothesis) și pornește de la observarea poziției față de verb a negației și a adverbelor de tipul souvent, often ("adeseori
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
până atunci. Cât despre natura celor două centre flexionare, aceasta este legată de trăsăturile care compun flexiunea verbală și care, în limbile romanice, sunt Timpul și Acordul. Prin urmare, Acordul este considerat un centru, care are o proiecție maximală, cu specificator și complement, conform teoriei X-bară. Proiecția maximală a Acordului (GAcord) este propoziția însăși, complementul său este Timpul, iar specificatorul său este subiectul propoziției. Prima proiecție lexicală este GV, complementul Timpului. Ridicarea verbului la cea mai înaltă proiecție funcțională este ridicare
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
care, în limbile romanice, sunt Timpul și Acordul. Prin urmare, Acordul este considerat un centru, care are o proiecție maximală, cu specificator și complement, conform teoriei X-bară. Proiecția maximală a Acordului (GAcord) este propoziția însăși, complementul său este Timpul, iar specificatorul său este subiectul propoziției. Prima proiecție lexicală este GV, complementul Timpului. Ridicarea verbului la cea mai înaltă proiecție funcțională este ridicare la Acord: (24) GAcord subiect Acord' Acordo GTimp Timp' Timpo GV Capacitatea Acordului de a atrage verbul este un
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
aceste șosete.N "Lui Jón îi plac aceste șosete." (Bobaljik, 2006) (25) Péter barát-ja! Peter-nominativ prieten-pos. 3sg. "Prietenul lui Peter!" (Coene, d'Hulst și Tasmowski, 2004) Oricum, în foarte multe situații, cazul nominativ este atribuit subiectului aflat în poziția de specificator al Acordului. La începuturile programului minimalist, cazul era conceput ca una dintre trăsăturile phi, care trebuie verificată (conform teoriei minimaliste trăsăturile trebuie să fie verificate, această operațiune constituind una dintre temele sale centrale). Propunerea lui Chomsky din 1995 era că
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
constituind una dintre temele sale centrale). Propunerea lui Chomsky din 1995 era că este verificat cazul într-o configurație implicând un centru Acord. Dacă nominativul era verificat astfel, conform propunerii că propoziția este o proiecție a Acordului, iar subiectul este specificatorul său, era firesc să se uniformizeze teoria despre verificarea cazului și să se propună verificarea cazului acuzativ într-o configurație asemănătoare. Prin urmare, a apărut ipoteza existenței unei proiecții Acord în preajma verbelor tranzitive, mai precis, între Timp și GV, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
GAcordS și GAcordO nu sunt singurele proiecții ale acordului propuse în studiile minimaliste. Pentru acordul participiilor trecute din franceză și italiană a fost avansată ideea existenței proiecției GAcordPart, prezentă în preajma participiului. Nominalul declanșează acordul la trecerea sa prin poziția de specificator a GAcordPart 15. Prin urmare, între AcordO și GV intervin mai multe proiecții funcționale, printre care GAcordPart: (27) ... GAcordO AcordO' AcordOo GAux Aux' Auxo GAcordPart AcordPart' AcordParto ... ... GV Ceea ce este comun tuturor acestor centre Acord este faptul că poartă trăsături
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mai multe proiecții funcționale, printre care GAcordPart: (27) ... GAcordO AcordO' AcordOo GAux Aux' Auxo GAcordPart AcordPart' AcordParto ... ... GV Ceea ce este comun tuturor acestor centre Acord este faptul că poartă trăsături phi care sunt verificate de trăsăturile nominalului din poziția de specificator. Pare că acordul are loc întotdeauna în configurația sintactică specificator - centru, așa cum s-a și propus în Chomsky, 1995. Însă fenomenele discutate până acum acoperă doar o parte dintre situațiile cu acord, cele legate de acordul verbului, pornind de la centrul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
AcordOo GAux Aux' Auxo GAcordPart AcordPart' AcordParto ... ... GV Ceea ce este comun tuturor acestor centre Acord este faptul că poartă trăsături phi care sunt verificate de trăsăturile nominalului din poziția de specificator. Pare că acordul are loc întotdeauna în configurația sintactică specificator - centru, așa cum s-a și propus în Chomsky, 1995. Însă fenomenele discutate până acum acoperă doar o parte dintre situațiile cu acord, cele legate de acordul verbului, pornind de la centrul Flexiune și teoriile legate de divizarea acestuia. Încă de la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
așa cum și complementizatorul a fost considerat extern propoziției propriu-zise. Proiecția maximală a Acordului era complementul determinantului: (29) GD 2 D' 2 Do GAcord 2 Acord' 2 Acordo ... GN16 O analiză alternativă ar fi aceea în care determinantul ocupă poziția de specificator al GAcord. S-ar ajunge la o structură asemănătoare cu cea a propoziției, în care determinantul se acordă cu numele prin intermediul Acordului al cărui specificator este, așa cum subiectul se acordă cu verbul tot prin intermediul unei proiecții Acord: (30) GAcord 2
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2 Acordo ... GN16 O analiză alternativă ar fi aceea în care determinantul ocupă poziția de specificator al GAcord. S-ar ajunge la o structură asemănătoare cu cea a propoziției, în care determinantul se acordă cu numele prin intermediul Acordului al cărui specificator este, așa cum subiectul se acordă cu verbul tot prin intermediul unei proiecții Acord: (30) GAcord 2 Det Acord' 2 Acordo GN 2 N' N Ceea ce diferă față de acordul subiect - predicat este direcția: de la stânga la dreapta în propoziție, unde specificatorul impune
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cărui specificator este, așa cum subiectul se acordă cu verbul tot prin intermediul unei proiecții Acord: (30) GAcord 2 Det Acord' 2 Acordo GN 2 N' N Ceea ce diferă față de acordul subiect - predicat este direcția: de la stânga la dreapta în propoziție, unde specificatorul impune verbului acordul, și de la dreapta spre stânga în grupul nominal, unde nominalul impune specificatorului determinant acordul. În ce privește româna și celelalte limbi romanice, unde adjectivele se acordă (vizibil) cu substantivul-centru, pentru unificarea configurațiilor în care se poate realiza acordul, se
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
GAcord 2 Det Acord' 2 Acordo GN 2 N' N Ceea ce diferă față de acordul subiect - predicat este direcția: de la stânga la dreapta în propoziție, unde specificatorul impune verbului acordul, și de la dreapta spre stânga în grupul nominal, unde nominalul impune specificatorului determinant acordul. În ce privește româna și celelalte limbi romanice, unde adjectivele se acordă (vizibil) cu substantivul-centru, pentru unificarea configurațiilor în care se poate realiza acordul, se poate propune ipoteza unei a două proiecții Acord în grupul nominal, pentru acordul modificatorilor. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2.1. Subiectul în nominativ S-a arătat că în unele limbi există o relație între acordul verbului-predicat și cazul nominativ al nominalului subiect. De exemplu, în engleză cazul nominativ este atribuit nominalului într-o configurație de acord de tip Specificator - centru. Poziția canonică a subiectului este cea de Specificator al centrului Flexiune, care include grupul verbal: (6) GFlex 3 Spec Flex' GN 2 Flex GV Flex, centrul grupului GFlex, atribuie cazul nominativ nominalului din poziția [Spec, GFlex]. Cazul nominativ este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în unele limbi există o relație între acordul verbului-predicat și cazul nominativ al nominalului subiect. De exemplu, în engleză cazul nominativ este atribuit nominalului într-o configurație de acord de tip Specificator - centru. Poziția canonică a subiectului este cea de Specificator al centrului Flexiune, care include grupul verbal: (6) GFlex 3 Spec Flex' GN 2 Flex GV Flex, centrul grupului GFlex, atribuie cazul nominativ nominalului din poziția [Spec, GFlex]. Cazul nominativ este atribuit prin acordul dintre centru și Spec, spre deosebire de acuzativ
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și cele în care relația parte - întreg se stabilește la nivel sintactic. În prima categorie intră sintagmele în care pe prima poziție se află un nume cu sens partitiv, de tip parte, sfert, jumătate. Acestea se află în poziția de specificator în grupul nominal care este sintagma partitivă, centrul acestui grup fiind nominalul de pe poziția a doua. Se explică astfel faptul că acordul se face, în general, cu N2, la plural, deci cu centrul. Structura sintactică a acestor sintagme partitive este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
astfel faptul că acordul se face, în general, cu N2, la plural, deci cu centrul. Structura sintactică a acestor sintagme partitive este asemănătoare cu cea a sintagmelor pseudopartitive (un kilogram de..., o sticlă de...), în care N1 este tot un specificator. (8) GN 3 Spec N' | 2 GD de GN 4 dintre 4 un kilogram mere o parte cărți (cf. Nedelcu, 2009: (289), pentru un kilogram de mere) A doua categorie de sintagme partitive, cele în care relația parte - întreg se
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Spec,Do. Deplasarea lui fiecare la Spec,Do se petrece în sintaxa vizibilă (engl. overt syntax), într-un moment al derivării în care verbul se deplasează la centrul Acordo și fiecare este în Spec,Do, cea mai înaltă poziție de specificator din GD indefinit (1997: 43-44). Dacă acordul se face la plural sau la persoana I ori a II-a, ca în (13)b-d, atunci N2 s-a deplasat la Spec,Do în sintaxa non-vizibilă (engl. covert syntax). Prin urmare, acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
II-a, ca în (13)b-d, atunci N2 s-a deplasat la Spec,Do în sintaxa non-vizibilă (engl. covert syntax). Prin urmare, acordul cu N2 se face într-un moment al derivării sintactice în care N2 este cel mai înalt specificator din sintagma partitivă. Pe scurt, întotdeauna verbul-predicat se acordă cu acel nominal care ocupă cea mai înaltă poziție de specificator din GD (din sintagma partitivă): (13) a. Fiecare dintre studenți a luat un premiu. b. Fiecare dintre studenți au luat
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Prin urmare, acordul cu N2 se face într-un moment al derivării sintactice în care N2 este cel mai înalt specificator din sintagma partitivă. Pe scurt, întotdeauna verbul-predicat se acordă cu acel nominal care ocupă cea mai înaltă poziție de specificator din GD (din sintagma partitivă): (13) a. Fiecare dintre studenți a luat un premiu. b. Fiecare dintre studenți au luat un premiu. c. Fiecare dintre noi am venit. d. Fiecare dintre voi ați venit. Reprezentarea în arbore a sintagmei partitive
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de exprimare a unor categorii funcționale. Pentru Kupferman (1999), structura sintagmelor partitive este aceeași cu cea a structurilor pseudopartitive (pe care el le numește cantitative), cea din (15). Prepoziția este un centru sintactic, iar nominalul cu sens partitiv este un specificator (comp. cu structura pseudopartitivelor, din (16)): (15) a. [GPart [Spec [GN o parte]] [Part' [Part o dintre] [GN [N studenți]]]] b. GPart 3 GN Part' 4 2 o parte Parto GD dintre 4 studenți (16) a. [GCuant [Spec [GN o
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
caracteristici morfologice substantivale, ceea ce explică de ce se leagă de nominalul cuantificat prin prepoziție, la fel ca substantivele cu sens cantitativ din sintagmele pseudopartitive. Kupferman (2004) consideră că prepoziția de este centrul sintagmei, N2 este complementul său, iar N1 este un specificator. Nedelcu (2009) adoptă o analiză similară cu cea a lui Kupferman: N1 este un specificator, iar N2 este centrul sintagmei pseudopartitive. Rothstein (2009) distinge două tipuri de utilizări ale sintagmelor pseudopartitive: citirea de tip individualizare și cea de tip măsurare
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]