27 matches
-
destin. Învăluiți de-a lunii rază, Pe malul mării ne plimbăm Și tainic noaptea ne veghează, Când noi cu drag ne sărutăm. Pe-aripa vântului de seară Iubirea noastră a venit, În noaptea frumoasă de vară, Sub cerul cu stele spuzit. Acum când luna sus răsare Și în argintul ei mă scald, Primesc a ta îmbrățișare, Iubitul meu cu zâmbet cald. Cu briza ei marea ne-alintă, Pe boltă stelele sclipesc, Iar valul său vesel ,ne cântă, Refrenul magic:„te iubesc
PE ARIPA VÂNTULUI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_zidaru_1469281818.html [Corola-blog/BlogPost/382544_a_383873]
-
căzătoare se aud trecând”. Pe vremea când eram copil, împreună cu sora mea, Georgeta, obișnuiam să dormim pe prispa casei , unde mama ne amenaja “culcușul”. Întindea o cergă ce era ca o saltea moale, apoi ne așezam la povești, privind cerul spuzit cu stele. Priveam cu uimire dâra lăsată de câte o stea căzătoare. În cele din urmă, adormeam învăluite în parfumul celor trei trandafiri ce creșteau în fața casei, la trei pași de prispă. Port în suflet acești trandafiri aproape sălbatici, sădiți
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Vizitatorii_stelari.html [Corola-blog/BlogPost/361791_a_363120]
-
frunza viei și galbenul scrisorilor a trecut în gutui. ...Ceața timpului,val după val, peste nuci încet se lasă prin inimile oamenilor din satul natal trece poetul,amintire,spre casă. Emirate de gânduri Fruntea-ți era un cer de idei spuzit când cădea-n ochi un strop de luceafăr, cum clipele-s bolnave și-a-nroșit sufletul ce nu-i atât de teafăr... Gândul gândului tot aleargă pe sub propria-i piele atât de tristă! Stelare feude pe o hartă întreagă mărturii fugare trec
ÎNTOARCEREA POETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Intoarcerea_poetului.html [Corola-blog/BlogPost/356494_a_357823]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > NOAPTEA TOATE SĂLCIILE SUNT ALBE Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 950 din 07 august 2013 Toate Articolele Autorului o lună plină cu brațele încolăcite de gâtul nopții un cer spuzit privirea ta eu râul răscolit în care se-mbăiază pătimaș toate stelele apă de fior mă străbați cum ar coborî sunetul infinitului într-o lume finită n-am să pot ridica între noi decât un zid de fluturi și zodia
NOAPTEA TOATE SĂLCIILE SUNT ALBE de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 by http://confluente.ro/Noaptea_toate_salciile_sunt_a_violeta_deminescu_1375908280.html [Corola-blog/BlogPost/360403_a_361732]
-
căzătoare se aud trecând”. Pe vremea când eram copil, împreună cu sora mea, Georgeta, obișnuiam să dormim pe prispa casei , unde mama ne amenaja “culcușul”. Întindea o cergă ce era ca o saltea moale, apoi ne așezam la povești, privind cerul spuzit cu stele. Priveam cu uimire dâra lăsată de câte o stea căzătoare. În cele din urmă, adormeam învăluite în parfumul celor trei trandafiri ce creșteau în fața casei, la trei pași de prispă. Port în suflet acești trandafiri aproape sălbatici, sădiți
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 by http://confluente.ro/Vizitatorii_stelari_floarea_carbune_1328100171.html [Corola-blog/BlogPost/347013_a_348342]
-
Tăcerile cuvintele-au învins. De-un timp încoace îngerii au parte De glasul poeziei din cuprins... Ce-și plânge coala tristă neputința Că încă-o pană-n zori a amorțit... Își poartă poezia neființa Spre cerul blând, azi, de poeți spuzit! Și nu-i nici un descântec să desfacă Tăcerea din poveștile nescrise, Ideea de cuvinte se dezbracă Iar Muzele, de Moarte, sunt învinse... Citește mai mult Iarna din cuvântde Gabriela Mimi Boroianu 03.03.2017Ce iarnă stranie cade-n cuvânt,De-
GABRIELA MIMI BOROIANU by http://confluente.ro/articole/gabriela_mimi_boroianu/canal [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
filele de carte,Tăcerile cuvintele-au învins.De-un timp încoace îngerii au parteDe glasul poeziei din cuprins...Ce-și plânge coala tristă neputințaCă încă-o pană-n zori a amorțit...Își poartă poezia neființaSpre cerul blând, azi, de poeți spuzit!Și nu-i nici un descântec să desfacăTăcerea din poveștile nescrise, Ideea de cuvinte se dezbracăIar Muzele, de Moarte, sunt învinse...... VIII. ȘI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ, de Gabriela Mimi Boroianu , publicat în Ediția nr. 2245 din 22 februarie
GABRIELA MIMI BOROIANU by http://confluente.ro/articole/gabriela_mimi_boroianu/canal [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
Și-un pescăruș își culcă zborul pe un horn. În mine dorința încă țipă, Îți văd sub lună eternul nud, Cerul face de lumină risipă Când clocotul iubirii îl aud. Emirate de gânduri Fruntea-ți era un cer de idei spuzit când cădea-n ochi un strop de luceafăr, cum clipele-s bolnave și-a-nroșit sufletul ce nu-i atât de teafăr... Gândul gândului tot aleargă pe sub propria-i piele atât de tristă! Stelare feude pe o hartă întreagă mărturii fugare trec
ETERNUL NUD de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Eternul_nud.html [Corola-blog/BlogPost/348133_a_349462]
-
Tăcerile cuvintele-au învins. De-un timp încoace îngerii au parte De glasul poeziei din cuprins... Ce-și plânge coala tristă neputința Că încă-o pană-n zori a amorțit... Își poartă poezia neființa Spre cerul blând, azi, de poeți spuzit! Și nu-i nici un descântec să desfacă Tăcerea din poveștile nescrise, Ideea de cuvinte se dezbracă Iar Muzele, de Moarte, sunt învinse... Referință Bibliografică: Iarna din cuvânt / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2254, Anul VII, 03
IARNA DIN CUVÂNT de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1488546241.html [Corola-blog/BlogPost/378018_a_379347]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > EMIRATE DE GÂNDURI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 718 din 18 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Emirate de gânduri Fruntea-ți era un cer de idei spuzit când cădea-n ochi un strop de luceafăr, cum clipele-s bolnave și-a-nroșit sufletul ce nu-i atât de teafăr... Gândul gândului tot aleargă pe sub propria-i piele atât de tristă! Stelare feude pe o hartă întreagă mărturii fugare trec
EMIRATE DE GÂNDURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Emirate_de_ganduri_al_florin_tene_1355843402.html [Corola-blog/BlogPost/341429_a_342758]
-
parcă în ochii săi roșii și mai încruntată decât la sosire se îndepărtă... mereu cu fața către mine, înălțându-se, cu spatele către cerul spuzit de stele și ochii săi nu mă slăbiră nici o clipă, până se pierdu pe cerul spuzit al nopții, la fel cum venise, devenind încet, încet o umbră negră asemeni unui duh al întunecimilor adânci, cu ochii -două flacări reci. M-am trezit din somn către ziuă. Îmi dispăruse complet teama, fiind ferm convinsă că voi scăpa
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1463774383.html [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
umană. — E primejdios, stăpâne. — N-aveți nevoie de o scară? Oamenii de jos îl strigau, dar Hideyoshi ajunsese deja la peste douăzeci de picioare înălțime. Furtuna violentă care bântuise câmpiile din Mino și Owari se potolise. Cerul era senin și spuzit de stele, iar lacurile Biwa și Yogo păreau două oglinzi aruncate pe câmpie. Când Hideyoshi, care păruse obosit de pe drum, ajunse în vârful turnului - cu silueta hotărâtă profilându-i-se pe cerul nopții - se simți mult mai fericit decât ostenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
stîlpu' în fața noastră. "Obeliscul!", exlamă Katharina, cu harta orașului cît o față de masă acoperindu-i genunchii. Nu se compară cu ăla din Piața Concordiei de la Paris", fac eu pe nebuna. Mă uit la Teatrul Colon de pe trotuarul din dreapta, cu tencuiala spuzită, de culoarea scorțișoarei, ca pielea unui bătrîn indian. Are pe fronton un basorelief cu scene eroice - victorii, triumfuri - nu disting, e acoperit pe trei sferturi cu pînze negre - mi se face frică. Lumea e peste tot la fel. Katharina și
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
la care mă supune această lume de menhiri concentrici" (ibidem). Nu fără a-și face un autoportret în maniera autoironică a ciocnirii șocant-neverosimile de materii eterogene: ,prin curți interioare cu scripeți ruginiți/ pe unde ploaia rupe cîrlige lungi resorturi/ mecanice spuzite aici de-o viață-ntreagă/ eu am trecut/ așa cum trece-n zilele de luni/ zugravul zilelor de luni/ cu aerul acela blond de vietate dizolvată/ și cîrpe atîrnă/ din gura celor dinainte/ și-mi încui casa la plecare cu/ rudele
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
o bănuială Cel care mușcă, cel care călătorește Armăsarul nechezând în grajdul murdar În care fluviul poftei șerpuiește Iar sarea gândului e înghițită amar Întunecatele pene de puf ale dimineții Bănuiala culminând uneori cu plăcere Între pasărea paranoidă și cerul spuzit de stele Orice înălțime atinsă mă obosește Privesc cum mădularul îmi înflorește În cea mai deplină durere Cântec care vede (Femeile atât de departe) Femeile atât de departe cu toate că Îți place să le știi lângă tine Adormite în
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
s-a sinucis pe la 80 de ani, sireaca... și nuvela aia de Sorokin, aia de-i zice Dragostea lui Sanka, de n-o să ne vadă nimeni. Așa că tot nu scăpi, puicuța taichii, că tare mi-e dor de buzișoara ta spuzită și de ochioii tăi cât farfuriile cu mătrăgună clipocind de-amor. Rogu-te, când te dezbraci seara de cele toate, ai un gând spurcat și pentru unchiul tău din Iași, de-i zice hobăbăitul. Te străpup în eternitatea cracilor tăi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
ieșit pentru câteva clipe afară. Greierii se întreceau în cri-criuri nesfârșite... O lună roșie și-a ițit fruntea de după pădure. Am ieșit din grădiniță și am făcut câțiva pași până la izvor. M-am așezat pe iarbă, să contemplu înaltul bolții spuzită de stele... „Când voi mai trăi eu asemenea clipe? Să stau lungit pe iarbă în cântec de greieri, clipocit de izvor, clar de lună și boltă cu stol nesfârșit de stele!? Așa ceva doar în vis mai poți trăi”!... Nu știu cât oi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și grabnice; harnicele lucrătoare; muștele lui Dumnezeu; stol bălai de îngerași; murmur alb ca de albină; se țes albinele; zbor subțire; alai de toporași. Despre cer: bolta sură ca cenușa; cer senin ca sticla; cer albastru ca apele mării; cer spuzit de stele; cer albastru ca floarea de nu-mă-uita; cer limpede ca apa; cer adânc și albastru; tăria albastră a cerului; limpezimea cerului; albastrul înstelat cu aur; străluciri cenușii argintate; cer de cristal; cer ca o petală de viorea; cer azuriu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
șchiopătezi - ți-a intrat un schin?», Întrebam. «Ba-am călcat pe-un șărpe - uite arsura...» - și cel Întrebat Îmi arăta arsura din talpă, o dungă, uneori mai Îngustă, alteori mai lată, cât trei degete alăturate, unde pielea era, Într-adevăr, spuzită. «Te doare tare?», Întrebam. «Mă doare și mă mănâncă...», mi se răspundea. Unii băieți pretindeau că și văzuseră șarpele călcat - din Întâmplare: spuneau minciuni! Dacă vezi șarpele, Înainte de a-l călca, nu te mai arde-n talpă; iar dacă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
rusă și nu numai. Era detașat și surâzător. Savoarea șampaniei îi consolida starea de bine și încrederea în viitor. O delegație de boieri divaniți se precipită spre el, oferindu-i o tabacheră din aur destul de grea, de altfel frumos lucrată, spuzită toată cu diamante, și un discurs în limba franceză, cam dezlânat și agramat, din care Marele Komandir reținu doar recunoștința lor fierbinte pentru gospodăreasca administrare a țării. Un bun motiv pentru o nouă cupă de șampanie. Intermezzo informativ: Despre falsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
este cea obișnuită. Aproape de intrare îmi atrage atenția o femeie cu un copil în brațe. Este bine îmbrăcată, iar copilul arată sănătos. Numai fața femeii seamănă cu a celor care s-au ridicat după o mare febră. Buzele arse, nările spuzite, ochii puțin albiți. Fără cuvinte multe, spune că e din Baldovinești sau, mai bine zis, că a fost din Baldovinești, unde se dusese să scape de inundațiile frecvente din satul Pisica și-și făcuse o casă. Acum, această casă din
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ele, sau cum se Înmulțeau acum berzele, că a trebuit să trimită puhoi de apă ca să-i mai stârpească. Acum Însă nu mai era nevoie de nici un potop, În satul ei omenirea pierea de la sine. Se stingea ca un foc spuzit. Prin urmare, nu mai era nevoie de nici un fel de potop, de nici un fel de Noe sau de arcă, satul se ducea de râpă, măcinat de carii nevăzute zi de zi. Totuși, de ce-i era teamă Mașa nu scăpă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pronunția lui r, din cauza unui defect de palat, a unei deformări a gurii. Vron suna și mai rău pronunțat de el. Salonul avea deja destui ani pe vremea când eram eu băiețandru. Acum era închis din cauza banilor. Arzătorul lung și spuzit, la a cărui căldură obișnuiam să mă schimb pentru școală, fusese înlocuit cu un coș negru cu cărbune fals. Masa veche la care mâncam pâinea prăjită fusese transformată într-o vitrină pentru cocteiluri, cu o față de masă din plastic înflorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spus cuiva despre cântecul ăsta mortal? Doar șefului meu. Și ce-a zis șeful dumneavoastră? Cred că a murit. Și zice: Ce ciudat! Cred că vă simțiți îngrozitor, zice. Deasupra noastră atârnă candelabre de cristal, mai înalte ori mai joase, spuzite și cenușii ca niște peruci pudrate. Cablurile electrice destrămate se răsucesc în locul în care lanțurile sunt agățate de bârnele plafonului. Cabluri tăiate, becuri arse și pline de praf. Toate aceste candelabre arată ca niște capete de aristocrați de pe vremuri, tăiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ieșiseră din timp și se treceau umbrelor, în pale stinse de lumini și vălătuci de noapte. În nopțile geroase, strânși în jurul unui foc mocnit, cu flăcăruile jucând, cufundați parcă în ei, doar cu privirile rămase priponite, împiroiate țintă de butucul spuzit, înecați în tăcerea lor, păreau atât de înmicșorați încât, ciudat sentiment al neputinței de a-i înțelege, eu însumi deveneam un fel de duh grozav. Duh spăimos, pogorât peste ei cu amenințări dintr-un timp neînțeles, într-adevăr, de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]