7 matches
-
e ceva creier în căpățâna asta a mea, nu ți-ai dat seama?" Celălalt, mai terestru, a rezumat dezamăgirea într-un zâmbet acru... Vrem doar atât: cine a făcut manifestele, cine te-a pus să le arunci pe stradă!... Oho! Stilații își pierduseră răbdarea... Clar: o băgasem pe mânecă. Ies în scenă, în rolul personajului sincer: "Care manifeste? Care..." Băi, țâcă, uite despre ce este vorba... Atunci am simțit că e groasă de tot chestia. Pe băieți îi furnicau palmele. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nea Onuț am zis: "Dacă nu-mi dați drumul acasă, o să dați de dracul cu unchiul meu de la partid!"... Strategie pe termen scurt, evident... Dacă nu ținea figura, mai rămânea să le spun că mă trag de șireturi cu Dumnezeu. Stilații au făcut ochi. Gânditorul profund a început să-și așeze gulerul la cămașă, în vreme ce terestrul a tresărit de parcă l-aș fi picurat cu smoală din iad. Formula lui nea Onuț funcționa de minune, precum Sesam... deschide-te!... Profundul începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Nu mă grăbesc. Stau pe îndelete de vorbă cu nea Onuț, mă consult, pun tot felul de întrebări suplimentare și, după o vreme, fac semnul sugerat de prietenul meu drag. Așez arătătorul pe o direcție vecină, foarte, foarte aproape de Dumnezeu... Stilații fac schimb de priviri. Eu, stăpân pe situație; de spaimă... Profundul se trezește primul din buimăceală și se așază cu zâmbetul între ironie și bunăvoință: "Unchiul are un nume?"... Of, al dracului unchi. Cum l-o fi chemând? Frunzăresc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Explic. Povestesc și despre unchiul de la partid... Tata: "Dumnezeule mare, ce mă fac eu cu tine?"... Explic: "Nea Onuț m-a învățat chestia asta..." Tata tace. Se scarpină la ceafă. Nu mai zice nimic despre sfinți. Mama oftează. Curios, când stilații ne-au invitat în cuplu tata și eu n-am mai asistat la nicio lecție despre sfinți... Deștept băiat. Să vă trăiască. Ne-a vizitat zilele trecute, și... Vorbise stilatul profund... Auzi, cică "ne vizitase". Eram cineva. Făceam vizite. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Pricepuse din prima despre ce-i vorba... Are unchiul un nume?... Tata, utilizator de cap, face gimnastica pozitivă a organului complex amintit... Eu, cu recunoscuta mea autoritate "Deștept băiat. Să vă trăiască" aferim către tata. Ne înțelegeam de minune, iar stilații apreciau asta. Atunci mi-am dat seama că noi doi semănam cu băieții aceia veseli, Stan și Bran, și că am putea juca, substituindu-i, într-un film de genul Stan și Bran în vizită la stilați... Ne-ați putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cărți și caiete. Când le vede, le-ar da foc. Noi ne rugăm la Dumnezeu să termine câteva clase, că poate-l angajăm la Spații Verzi, la Salubritate, știți... Să tundă iarba, să plimbe gunoiul... Avem pe cineva acolo, care..." Stilații fac zgomot cu scrâșnitul dinților. Tata chiar o luase cam mult pe arătură. Mă simțeam și eu rănit în naturelul personal. La Salubritate, auzi? Să tundă iarba! Frizer de iarbă. Să plimbe gunoiul! Asta da. Asta cu plimbatul gunoiului era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Paler, mă uit la dumneata și-mi dau seama cît de trist ești... Era voluta eufemist-compătimitoare a inteligenței vii întinsă încremenitei obtuzități. Există o coadă care arată bine. Probabil unica teribil de arătoasă. O formează nu rufoșii pămîntului, răumirositorii, ci stilații ei, răspîndind cele mai nebănuite parfumuri. E o zi, nu mai știu care anume, cînd Luvrul își deschide gratuit porțile și ușile drumeților lumii. M-am simțit pentru prima dată, în anii optzeci, bine la o coadă: nu se "dădea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]